Nitulescu: Comasarea MŢR cu Muzeul Satului, o greşeală
https://www.ziarulmetropolis.ro/nitulescu-comasarea-mtr-cu-muzeul-satului-o-greseala/

Directorul Muzeului Ţăranului Român, Virgil Nitulescu, afirmă că prin aplicarea proiectului privind comasarea Muzeului Satului cu MŢR s-ar “desfiinţa o instituţie fundamentală pentru spiritualitatea românească”, greşeală pe care a făcut-o “cu vădită intenţie” numai “regimul comunist”.

Un articol de Petre Ivan|19 Decembrie 2013

Directorul Muzeului Ţăranului Român, Virgil Nitulescu, afirmă că prin aplicarea proiectului privind comasarea Muzeului Satului cu MŢR s-ar “desfiinţa o instituţie fundamentală pentru spiritualitatea românească”, greşeală pe care a făcut-o “cu vădită intenţie” numai “regimul comunist”.

Scrisoare deschisă adresată Domnului Prim-ministru

Stimate Domnule Prim-Ministru,

Am fost informat cu privire la existența unui proiect de hotărâre a Guvernului care ar face ca, într-o primă etapă, Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa‟ să treacă în subordinea Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice și imobilul din Șoseaua Kiseleff nr. 3, care adăpostește Muzeul Național al Țăranului Român, în administrarea Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa­‟.

În etapa următoare, din câte am înțeles, ar urma ca, în termen de 90 de zile, Muzeul nostru să fie unificat cu Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti‟, pierzându-și așadar, personalitatea juridică, iar toate bunurile culturale care sunt adăpostite în clădirea noastră și expoziția permanentă să fie găzduite în imobilul muzeului în aer liber din Parcul Herăstrău.

Vă rog să îmi permiteți, domnule Prim-Ministru, să expun foarte pe scurt motivele pentru care o asemenea decizie ar fi total inoportună. Nu am să discut, aici, situația colegilor noștri din Muzeul „Antipa‟.

Muzeul nostru, care a fost înființat în anul 1906, sub patronajul Regelui Carol I (al cărui nume l-a și purtat, din 1915, până în 1948) a fost găzduit în clădirea în care se află acum, de la bun început.

Nitulescu

Virgil Nitulescu, directorul Muzeului Ţăranului Român, la vernisajului expoziţiei PAC@50: Trecut, prezent şi viitor

Clădirea, proiectată, inițial, de arhitectul Nicolae Ghica – Budești și terminată de arhitectul Grigore Ionescu (și care, acum, este monument istoric de importanță națională), a fost gândită, din capul locului, pentru a găzdui „Muzeul de Artă Națională‟, inițiat de marele nostru muzeolog, istoric de artă și etnolog, Alexandru Tzigara – Samurcaș.

Din păcate, cel mai mare muzeu al României, așa cum era în acel moment, a fost evacuat din clădire în 1953, pentru a găzdui Muzeul Lenin – Stalin, devenit, mai târziu, Muzeul de istorie a Partidului Comunist, care a ființat, până în decembrie 1989 în această clădire.

Între timp, Muzeul (rebotezat „de Artă Populară‟) a fost, găzduit de Palatul Știrbey, de pe Calea Victoriei, până în anul 1978, când, prin decizia directă a lui Nicolae Ceaușescu, a fost desființat, prin unificare cu Muzeul Satului.

Întregul patrimoniu al muzeului a fost înghesuit în niște condiții absolut improprii, Muzeul Satului, ca muzeu în aer liber, nefiind pregătit, în nici un fel, să primească acest patrimoniu și să îl îngrijească.

La începutul lunii februarie a anului 1990, după desfiiințarea fostului muzeu al Partidului Comunist, Muzeul nostru s-a întors în sediul care îi era destinat. Pentru patrimoniul său, care numără peste 90.000 de obiecte, s-au construit depozite speciale adecvate patrimoniului etnologic, potrivit standardelor internaționale.

Totodată, într-un timp foarte scurt, o echipă excepțională de etnologi, sociologi și artiști, condusă de marele pictor Horia Bernea, a realizat o expoziție permanentă remarcabilă, fapt care a fost recompensat cu cel mai important premiu în domeniul muzeelor, din Europa.

În 1996, Muzeul Țăranului a primit Premiul pentru Muzeul European al Anului

Astfel, în 1996, Muzeul Țăranului a primit Premiul pentru Muzeul European al Anului, rămânând, până în ziua de astăzi, singura instituție muzeală din România care a primit această distincţie.

Dacă s-ar da curs proiectului de hotărâre a Guvernului care, oricum, în acest moment, nu respectă, în opinia noastră, prevederile Legii muzeelor și colecțiilor nr. 311/2003 republicată, art. 18 și 34 și care nu a fost publicată pe pagina de internet a ministerului inițiator,

s-ar desființa o instituție fundamentală pentru spiritualitatea românească, greșeală pe care a făcut-o (atunci, cu vădită intenție) numai regimul comunist,

s-ar distruge o expoziție permanentă care a fost unanim apreciată de specialiști și de ghidurile turistice publicate în întreaga lume (vă putem pune la dispoziție aceste detalii),

ar fi lăsat fără adăpost un patrimoniu de excepție (pentru că Muzeul Satului nu dispune de spații suplimentare de depozitare pentru a putea primi și obiectele pe care le gestionează Muzeul Țăranului),

Muzeul „Antipa‟ ar primi un spațiu, oricum, inadecvat nevoilor sale, un număr imens de persoane care apreciază Muzeul Național al Țăranului Român (nu numai cei care fac parte din elita intelectuală a țării, de la membrii Academiei Române, profesorii universitari, artiștii etc.), precum și publicul obișnuit al muzeului, de la elevi și studenți, până la rezidenții străini în România, inclusiv, diplomații, vor fi extrem de nemulțumite de o asemenea măsură.

Nitulescu

Muzeul Satului – Gospodărie din secolul al XIX-lea din Năruja, judeţul Vrancea

Măsură care va elimina din viața publică a Capitalei un loc de cultură ce are o semnificație aparte pentru cel puțin câteva sute de mii de oameni (nu doar vizitatorii obișnuiți ai muzeului, așadar), care vin la Muzeul Țăranului pentru a lua parte la manifestări culturale dintre cele mai diverse: expoziții temporare, concerte, festivaluri de teatru și film, lansări de carte, conferințe etc.

Stimate Domnule Prim-Ministru,

Vă asigur că poziția pe care o exprim în această scrisoare deschisă este conformă cu cea a întregului personal al Muzeului și că ea va rămâne aceeași, indiferent cine se va afla la conducerea instituției în viitor.

Sper că prin decizia pe care o veți lua, de a nu da curs inițiativei de desființare a Muzeului Național al Țăranului Român, veți dovedi că ascultați vocea rațiunii, respectând dreptul fundamental la cultură al cetățenilor și punând preț pe identitatea culturală a românilor.

Cu deosebit respect,

Dr. Virgil Ştefan NIŢULESCU, Directorul general al Muzeului Național al Țăranului Român

Foto: Muzeului Ţăranului Român (wikipedia), Virgil Nitulescu (epochtimes-romania.com) şi Muzeului Satului (wikipedia)

 

epochtimes-romania.com

27
/09
/19

OPINIE Rezultatele celui mai recent concurs de proiecte de film organizat de Centrul Național al Cinematografiei (CNC) au declanșat scandal. Se întâmplă aproape mereu. Motivul principal: finanțarea primită de unii regizori controversați și ocolirea unor regizori importanți. Însă de ce se ajunge aici? Și ce se poate face pe viitor?

22
/08
/19

CRONICĂ DE FILM Nu e o întâmplare că regizorul lui „Poliţist, adjectiv”, unul dintre filmele emblematice ale Noului Cinema Românesc, oferă cel mai neaşteptat lungmetraj al ultimilor ani, care poate aduce o schimbare de direcţie. „La Gomera” este o reconfirmare: Corneliu Porumboiu rămâne cel mai inventiv, surprinzător şi autoreflexiv cineast român.

23
/06
/19

OPINIE Proaspăt intrat și în cinematografele de la noi, un nou film șochează o parte a spectatorilor, care îl califică drept „scârbos” sau „odios”: „Mănușa de Aur”, cu care Fatih Akin a agitat puternic apele și la premiera mondială din competiția de la Berlin. Când am devenit atât de sensibili?

07
/05
/19

PREVIEW Cu „La Gomera”, Corneliu Porumboiu a ajuns în sfârșit acolo unde îi era locul: în Competiția de la Cannes, cel mai important festival de film. El concurează pentru Palme d`Or cu cineaști-cult ca Almodóvar, frații Dardenne, Jarmusch, Kechiche, Loach, Malick sau Tarantino. La ce să ne așteptăm?

20
/03
/19

OPINIE Pentru al doilea an consecutiv, trofeul Gopo pentru cel mai bun film ajunge la un lungmetraj care s-a remarcat în special prin succes la public, și mai puțin prin prezențe în festivaluri sau elogiile criticii. În acest caz, „Moromeții 2”, de Stere Gulea. Este reconfirmarea unei schimbări în receptarea filmului românesc.

15
/01
/19

După cum veți afla de pe această pagină, sunt un băiețel de doi ani, diagnosticat după Crăciun cu neuroblastom* (cancer – cu metastaze multiple). Știu că asta sună un pic înfricoșător, dar câtă vreme există speranțe, rămân încrezător. Iată, am reușit și o rimă, mi se mai întâmplă...

28
/12
/18

OPINIE Scris și regizat de Alfonso Cuarón, „Roma”va rămâne foarte probabil în istorie ca filmul despre care s-a discutat și s-a scris cel mai mult în 2018. Și asta chiar înainte de premiera mondială la Festivalul de la Veneția, unde a obținut, fără rezerve, Leul de Aur.

13
/12
/18

Vă mai amintiți scena finală din "Smoke" / "Fum de țigară" (1995), filmul regizat de Wayne Wang, după scenariul lui Paul Auster, faimosul scriitor new-yorkez? Aceea în care Auggie (Harvey Keitel) îi dăruiește prietenului său Paul Benjamin (William Hurt), scriitor, o minunată poveste de Crăciun. Întreaga scena este însoțită de melodia lui Tom Waits, "Innocent when you dream".

11
/12
/18

Au între 70 și 80 de ani. Sunt un cuplu. Ea vorbește, îl ghidează, îl ceartă și îl așează. El tace. Ea mă calcă de două ori pe picior, o dată se scuză, a doua oară consideră că noroiul mă prinde bine, așa că așteaptă să-i mulțumesc.

21
/11
/18

OPINIE Cum se explică succesul lui „Moromeții 2”, care pare de neoprit în drumul de a deveni cel mai vizionat film românesc cel puțin de după 2000? Am încercat să ofer cinci motive ale acestei primiri neașteptate pe care publicul român i-o oferă noului film al veteranului regizor Stere Gulea.

31
/10
/18

O fi ea ultima zi de octombrie în calendar (adică ziua în care s-au născut Alehin - șahistul, Helmut Newton – fotograful, Barbara Bel Geddes – Miss Ellie din Dallas, Bud Spencer – Piedone din film, nu cel de la primărie și, bineînțeles, Marco van Basten - fotbalistul olandez și ziua în care au murit Egon Schiele – pictorul și Federico Fellini – cineastul), dar afară e o vreme atât de frumoasă de-ți vine s-o inviți la un dans, nu alta!

15
/10
/18

Pe Vic Chesnutt* l-am văzut prima oară atunci când cei de la “Cowboy Junkies” l-au invitat să cânte cu ei pe “Trinity Revisited”. Cu pălăriuța aia ciudată, figura lui îmi amintea de Tolouse Lautrec și de Michel Petrucciani. Poate și de Peter Sellers, atunci când îl parodia pe Lautrec, în Pantera Roz.

05
/10
/18

Am văzut și eu meta-filmul lui Jude, ăla cu titlul tltr (“too long to read”, pentru cei născuți înainte de 2000). Nu că-i rău, că nu-i rău... nu că-i bun, că nici prea bun nu e... necesar nici atât... dar să mergeți să-l vedeți că ceva-ceva tot oți alege din el.

01
/10
/18

Două mâini legate de corpuri diferite mi-au întins azi nişte fluturași din care aflam că e foarte posibil să îmi pierd copilul pentru că îl vor lua homosexualii. Bună treabă, în acest caz, strict particular, având în vedere că e majoră și fată, cel mult niște lesbiene îmi pot destructura familia. Dar asta e altă discuție.

25
/09
/18

Obosit, neras, încercănat, bărbatul de aproximativ 30 de ani intenși vorbește la telefon. Are căștile în urechi, dar cine știe cum a reușit să aranjeze lucrurile astfel încât tot ce vorbește partenerul lui de flecăreală să se audă și la difuzorul telefonului, ca să fie auditoriul la curent cu întreaga convorbire. Căștile îi blochează bine canalele auditive, așa că vorbește foarte tare.

Page 1 of 1112345...10...Last »