Noël Bernard, vocea Europei Libere – ”numele unei legende”
https://www.ziarulmetropolis.ro/noel-bernard-vocea-europei-libere-numele-unei-legende/

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Exilul politic postbelic, în ciuda opoziţiei explicite faţă de regimul politic instituit după 1945 în România, a avut o trăsătură comună cu cei de acasă: dezbinarea. Ziarist şi analist politic, director al Europei Libere, departamentul român, Noël Bernard (1925-1981) a fost obiectul acestui comportament atât de caracteristic românilor.

Un articol de Georgeta Filitti|16 ianuarie 2018

Născut la Brăila, trăitor în Palestina, Anglia (unde dobândește cetățenia britanică) și Germania, jurnalist cu studii neterminate dar cu un talent nativ pentru comunicare, el își începe activitatea la München în 1953. Europa Liberă avea menirea să informeze ascultătorii din România despre mersul vieții pe alte meleaguri, în condițiile în care țara se izola tot mai mult. Pe de altă parte, postul a stabilit un dialog precar, anevoios dar neîntrerupt cu o pătură largă de ascultători. S-a stabilit că la preluarea postului de către Noël Bernard audiența era de 25%, pentru ca numai după doi ani să ajungă la 65%.

Voci cu autoritate din exil au evidențiat profesionalismul directorului, carisma lui, faptul că vorbea ”o românească nealterată de cele aproape patru decenii petrecute în afara granițelor țării și într-un mediu lingvistic străin”.

Datorită lui, postul de radio ajunsese o adevărată ”tribună a drepturilor omului, despre tot mai multe fapte abominabile ale autorităților comuniste”. Fără îndoială, felul cum erau primite mesajele din țară, încurajarea permanentă, instituirea unei solidarități sui generis pe calea undelor – totul era făcut spre a-i susține într-un fel pe români.

Doar că prestația jurnalistului și-a găsit destui detractori, chiar printre exilați. Acuzat de ”criptocomunism”, de ”complex napoleonian”, de evitarea nejustificată a abordării subiectului Basarabia- Bucovina, Noël Bernard a continuat, cu aceeași abnegație, să-și facă datoria, transformând postul, după expresia cuiva, ”într-un mit”.

Dar dacă unii jurnaliști din Occident puteau fi suspicioși, invidioși sau chiar rău intenționați, conducerea de la București, și în primul rând dictatorul Nicolae Ceaușescu, îl priveau pe Noël Bernard ca pe un dușman periculos. De aceea, au și fost luate măsuri în consecință. ”Radu” a fost botezat de omul din Scornicești taliul radioactiv menit să-i reducă la tăcere adversarii. Ca în toate acțiunile de acest gen, unde secretul cel mai strașnic se împletește cu dezvăluirea întâmplătoare sau deliberată, și moartea jurnalistului de excepție care a fost Noël Bernard pare urmarea unui ordin scelerat dat de Nicolae Ceaușescu.

Istoria nu e un șir de evenimente salutare. Ea are cotloane întunecate și a le cunoaște devine o datorie în primul rând pentru cei care vor să-și înțeleagă condiția de cetățeni, de oameni informați sau nu, de victime ori de beneficiari ai unui regim politic.

Foto: europalibera.org



05
/05
/14

MARI FILME ROMÂNEŞTI UITATE „Când primăvara e fierbinte“ (1961) şi „Ţărmul n-are sfârşit“ (1963), filme aproape necunoscute, impuneau un cineast unic şi, din păcate, ignorat, atât la vremea lui, dar mai ales în prezent - Mircea Săucan.

30
/04
/14

Ștefan Iordache spunea despre George Constantin: „Dumnezeu l-a înzestrat cu o voce care te lăsa, ca să spun aşa, fără grai”. Valeria Seciu adăuga: ,,La George până şi clişeul era ceva bogat.” Discret cu lumea sa personală, zgârcit în mărturii despre creaţia sa, George Constantin a fost un actor uriaş. În 40 de ani de teatru, a dăruit publicului ceea ce era mai important din fiinţa sa.

23
/04
/14

MARI FILME ROMÂNEŞTI UITATE „Vânătoarea de vulpi“ (1980), unul din filmele nedreptăţite şi mai puţin cunoscute ale lui Mircea Daneliuc, trebuie redescoperit urgent şi discutat aplicat. Pentru că este o bijuterie ascunsă a cinematografiei române.

17
/04
/14

MEMORIA CULTURALĂ Pe 17 aprilie 2014 se împlinesc 50 de ani de la dispariţia lui George Vraca (1896-1964). Copilul care fugea de acasă şi care era educat de nuieluşa învăţătorului îşi schimbă destinul de student la Agronomie şi devine unul dintre cei mai mari actori din România.

07
/04
/14

“Cam ăsta era tata, un om foarte vesel care făcea bancuri și pe scenă, şi la televizor, şi acasă; N-a vrut deloc să fac această meserie, spunea că este o meserie de câine, de umilință; Mă oprește lumea pe stradă și îmi zice - ne e dor de el” - Oana Pellea despre Amza Pellea, artistul care ar fi împlinit, astăzi, 83 de ani.