Noi 4, într-o dimineață însorită / Mă numesc Toma
https://www.ziarulmetropolis.ro/noi-4-intr-o-dimineata-insorita-ma-numesc-toma-2/

Era aproape dupa-amiaza în această fotografie in care aparem toţi 4 dupa întâlnirea cu Papa Francisc. Lui tata nu-i prea place sa fie prins în poze, se fereşte mereu, de aceea avem puţine instantanee impreuna. Bumba, lipita de mama, bombănea că de obicei şi ne înnebunea cu matematica ei: „Tati, cat fac 70 + 5? Îmi spui? Când imi spui? Dar 70 cu cât e mai mare decât 60? De ce nu-mi spui? Vrei sa număr din 10 in 10 până la 100? Dar când mă înveţi sa număr şi din 5 in 5? Poţi să mi spui?”

Un articol de Petre Ivan|26 februarie 2019

Eu, in brațele lui tata, sprijinidu-mi capul pe umărul lui, par un pic obosit și căzut pe gânduri. Momentul de gratie s-a încheiat. Ne întoarcem la chimioterapie și la atmosfera vesela de la Peter Pan,

la Lorenzo, plecat weekendul asta la Napoli cu părinții sai, la Santiago, aflat de câteva zile, ca și mine, la Bambino Gesu – Clarisa, tanara si simpatica lui mama, are tatuat pe gat, discret, numele său cu litere caligrafice -, la Andrei, băiețelul de 3 ani din Valea Jiului, născut în aceeași zi cu Bumba, la Elisabeta, care se uită toată ziua la NetFlix în camera de relaxare împreună cu maica-sa, țigancă sadea, care le învață pe mamicile italience înjurăturile de baza ale etniei, la Jasmine si mama ei Daniela, o italianca genul Anna Magnani, la adolescentul Andrea – maica-sa, Maria, o italianca supla și încruntată, mai are doi copii mici acasa -, la Gabriel și Mikea, cei doi frați albanezi (tata ar sari acum ca ars cu un titlu din opera lui Ismail Kadare) ai căror părinți cleptomani au scandalizat întregul stabiliment (nouă ne-a dispărut doar un încărcător de telefon săptămână trecută și o caserola goals de la Ikea zilele astea) și, desigur, la draga mea Teodora,

Bumba cea de toate zilele: „Tati, știi cum poți scăpa sa nu mi mai spui poveste in seara asta?” Cum?, intreabă tata exasperat. „Să mi dai sa fac niste exerciții de matematică…”

Conturile deschise de părinții mei:

Lei – BCR
Cod IBAN: RO10RNCB0071035252490001
BOLOZAN Daniela Marinela

Euro – BRD
Cod IBAN: RO66BRDE190SV21474371900
BOLOZAN Claudiu Sorin

–––––––––––––––––

ANTE SCRIPTUM

La trei zile după Crăciun, mergeam cu băiețelul nostru, Toma, la Marie Curie pentru o presupusă infecție a mandibulei. O infecție care nu ceda în fața antibioticelor. Rezultatul ecografiei, după vreo 7 ore de așteptat pe holurile reci, a fost necruțător: tumoare! Au urmat zile cumplite pentru noi, pentru cei din familia noastră, pentru prietenii și cunoscuții noștri, zile în care speranța și deznădejdea se succedau de la o oră la alta. În cele din urmă am aflat că era vorba despre un neuroblastom cu metastaze multiple, un cancer care avansa rapid. (…)

Citiți în Ziarul Metropolis >

Eu sunt Toma

 

22
/01
/19

Știu că sunteți curioși să aflați câte ceva și despre mama. Sincer să fiu, mă încearcă și pe mine aceeași curiozitate. Să aflu mai mult decât știu deja. În primul rând, știu că mama se roagă în fiecare seară la Dumnezeu pentru mine și pentru sora mea.

22
/01
/19

Noaptea, când stau în cutiuța mea și torc cu ochii la focul din sobă, mă gândesc deseori la Tomiță, pe care nu l-am mai văzut de mai bine de trei săptămâni. L-am simpatizat încă de când s-a născut, în special pentru numele lui de motan.

18
/01
/19

Acum sunt o fetiță mare, chiar dacă mă cred uneori „lup marin”. Lupul marin, în caz că nu știați, este un animal de casă care are misiunea de a salva viețuitoarele din apele sărate ale mărilor și oceanelor. De câteva zile mă tot pregătesc să-mi fac bagajele să merg în Italia, la frățiorul meu bolnav. Sunt foarte fericită că-mi pot lua cu mine toate jucăriile și că voi zbura cu avionul. Pentru că nu am mai zburat cu avionul niciodată, recunosc că sunt emoționată.

18
/01
/19

Dacă mi-ar fi spus cineva la jumătatea lui noiembrie, când l-am luat de mânuță pe Toma și ne-am dus să ne întâlnim cu primarul orașului Măgurele pentru a discuta despre o implicare totală a locuitorilor și instituțiilor în cazul Mirunei - o fetiță de 2 ani și jumătate din localitate, diagnosticată cu leucemie -, că în mai puțin de o lună și jumătate doctorii de la Marie Currie îmi vor spune, fără menajamente: "Copilul dvs are cancer", l-aș fi trimis cu trotineta la balamuc.

18
/01
/19

Pe vremuri, asta însemnând acum câteva săptămâni, ori de câte ori își făcea tata timp să se joace cu noi - reușea cam greu să se desprindă de știrile politice sau de îndeletnicirile lui de pe facebook - mă întrebam de ce mă încearcă sentimente atât de diferite față de părinți. Dacă mama nu-și permitea o secundă pentru ea dedicându-se total nouă, tata abia dacă se îndura să ne alerge seara un pic în jurul mesei, prefăcându-se că este căpcăun.

15
/01
/19

După cum veți afla de pe această pagină, sunt un băiețel de doi ani, diagnosticat după Crăciun cu neuroblastom* (cancer – cu metastaze multiple). Știu că asta sună un pic înfricoșător, dar câtă vreme există speranțe, rămân încrezător. Iată, am reușit și o rimă, mi se mai întâmplă...