„Nu m-au lăsat să conduc lumea“ – o întîlnire cu poezie şi oameni la finalul toamnei
https://www.ziarulmetropolis.ro/nu-m-au-lasat-sa-conduc-lumea-o-intilnire-cu-poezie-si-oameni-la-finalul-toamnei/

Poetul Nicolae Coande vă invită, cu entuziasm moderat, la prezentarea noii sale cărţi de poezie,  „Nu m-au lăsat să conduc lumea” (Casa de editură Max Blecher, 2015).

Un articol de Liliana Matei|25 noiembrie 2015

Vor participa la întîlnirea cu cei care doresc să asculte gînduri şi poeme ale autorului poetul Claudiu Komartin, directorul Casei de editură Max Blecher, şi Ana Toma, cea care însufleţeşte grafic cărţile apărute aici. Pentru publicul craioveam mai puţin ştiutor al pieţei de carte din România, Casa de editură Max Blecher a luat fiinţă în toamna anului 2010, ca o dezvoltare a proiectului de lecturi şi ateliere de literatură contemporană „Institutul Blecher”, fondat în 2009, la împlinirea centenarului Max Blecher, de către Claudiu Komartin şi Ana Toma.

Întâlnirea va avea loc într-un „cadru tovărăşesc” în noul spaţiu al Teatrului Naţional, „Ia te uită!”, miercuri, 25 noiembrie, de la ora 18.

O primă lansare a cărţii a avut loc la Clubul de lectură Institutul Blecher, pe 25 octombrie, a.c.

„Nicolae Coande e cel mai sever mistic (al poeziei, dar nu numai) dintre poeţii de azi. Mîniile, imprecaţiile, afuriseniile lui de aici se trag: din ultrajul idealurilor prea febrile şi prea radicale. El e chiar misticul negativităţii […] restul e literatură. Iar el literatură nu vrea să scrie.”

Al. Cistelecan

„Coande scrie, esenţializat, la marginea morţii: nu împotriva ei, ci în complicitate cu ea, poezia sa fiind, după ce trecem de toate etichetele foarte inteligente care i s-au ataşat, o thanatofilie atent controlată.”

Ştefan Borbely

„Prin noul său volum, Nu m-au lăsat să conduc lumea, Nicolae Coande mai demonstrează o dată că viabilitatea unei formule poetice nu ţine de mode, de migraţii sezoniere, de tendinţe. Că un poet adevărat continuă cu obstinaţie să-şi urmărească obsesiile, să-şi hrănească indispoziţiile, şi o face rămînînd tot timpul subtil şi neaşteptat, fals sentenţios — dai la tot pasul în această poezie de admirabile scăpărări de luciditate şi inteligenţă bine strunită —, sarcastic, negru-n cerul gurii şi bavard, cînd, de fapt, atît de grav în fiecare secvenţă derulată în filmul său straniu, ce atinge uneori tragismul prin intermediul metonimiei şi al deriziunii. Lucru pe care doar cîţiva dintre cei cu adevărat mari (nu neapărat poeţi galonaţi sau faime ale istoriilor literare) l-au mai reuşit atît de memorabil — de obsedant — în toată poezia românească recentă.”

Claudiu Komartin

Coperta_Coande_Blecher

 Un gînd al autorului:

„Am scris cartea asta timp de cinci ani, fără să mă gîndesc că o voi publica, iată, la exact 20 de ani de la debutul editorial. Atunci am publicat În margine şi mai cred şi azi, după ce am citit sute de poeţi şi chiar cărţi fără semnătură, că insul care scrie poezie este homo sacer al tuturor epocilor, excomunicatul, cel autodesemnat să provoace şi să ilustreze diferenţa, dincolo de lege şi totuşi înăuntrul ei: figura noastră în oglindă, aşa cum nu avem mereu puterea de a o recunoaşte. Aşa, poem după poem, am ajuns la concluzia „savantă” că doar la cinci ani putem fi cu adevărat poeţi, atunci când puterea noastră se uneşte, cum cerea Nietzsche, cu o altă putere şi făptuim cu adevărat totul. Ceea ce facem pe urmă este o transcriere palidă a acelei miresme unice.”

Nicolae Coande (n. 23 septembrie 1962), poet, eseist, membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Societăţii Române de Filosofie. Locuieşte în Craiova, unde propune întîlniri cu scriitori şi poeţi – pentru ca gustul literaturii şi aroma prieteniei să nu piară în oraş.

A debutat editorial cu placheta de poeme „În margine” (Ed. Ramuri, 1995), Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România. A publicat volumele de poezie „Fincler” (Ed. Ramuri, 1997), Premiul Filialei Craiova a U.S.R.; „fundătura homer” (Ed. Dacia, 2002), Premiul Uniunii Scriitorilor din România; „Folfa”, (Ed. Vinea, 2003); „Vînt, tutun şi alcool” (Ed. Brumar, 2008); „Femeia despre care scriu” (Ed. Măiastra, 2010), precum şi antologiile „VorbaIago” (Ed. Măiastra, 2012), „Persona” (Ed. Măiastra, 2013). Cea mai recentă carte de poezie, „Nu m-au lăsat să conduc lumea” a apărut în 20125 la Casa de editură Max Blecher. A scris şi cîteva cărţi de publicistică şi eseuri. Ultima, „Intelectualii români şi Curtea regelui”, a apărut în anul 2011 la Ed. „TracusArte”.

A fost, în ani pari, scriitor în rezidenţă în Germania şi Austria. Este prezent în antologii şi reviste literare din Germania, SUA, Belgia, Serbia, Franţa, Turcia, Albania, Slovenia.

Selectiv: Gefährliche Serpentinen – Rumänische Lyrik der Gegenwart (Druckhaus Verlag, Berlin, 1998), edited by Dieter Schlesak; Of Gentle Wolves (Calypso Editions, New York, 2011), translated and edited by Martin Woodside; The Vanishing Point that Whistles (Talisman Press, USA, 2011), edited by Paul-Doru Mugur, Adam Sorkin, and Claudia Serea.

11
/06
/21

Triumf Amiria și Muzeul Național al Literaturii Române (MNLR) îi invită pe traducătorii profesioniști și amatori la un atelier de traducere queer cu profesoara universitară Ruxandra Vișan și traducătoarea Laura Sandu în cadrul secțiunii de literatură a proiectului.

08
/06
/21

„Unică în acest roman este vocea naratorului său, un amestec de Holden Caulfield și Karl Ove, maghiar și român, idealist și cinic, hibrid în multe sensuri, încercând să găsească claritatea, fără să știe de ce, dintr-un pur instinct moral și estetic, și fără să știe cum. Dacă acceptăm pactul autobiografic al cărții, atunci înțelegem lumea din care a ieșit unul dintre poeții cu adevărat originali ai noii generații. Mărcile lui lirice apar surprinzător și discret, ca mici puncte incandescente, și în proza fluidă și simplă prin care e spusă povestea anilor de rătăcire ai lui Dósa, probabil cel mai important scriitor maghiar de limbă română de azi.” (Adrian Lăcătuș).

01
/06
/21

Noul episod dedicat istoriei documentarului românesc de Cineclubul One World Romania aduce prim-plan trei personalități literare - Nina Cassian, Radu Cosașu și Geo Bogza. Până la 25 iunie pot fi văzute online, gratuit, cinci documentare de scurtmetraj din anii `60 la care şi-au adus contribuţia cei trei cunoscuţi scriitori.

31
/05
/21

O nouă carte care a ținut prima pagină a publicațiilor din întreaga lume în ultimii ani a apărut zilele acestea în traducere în colecția ANANSI World Fiction. Este vorba despre ”Niciun prieten, doar munții”, volum de memorii al cunoscutului refugiat iranian de etnie kurdă Behrouz Boochani, o istorie tăioasă ce descrie poveștile adevărate ale refugiaților de pe Insula Manus, din Papua Noua Guinee, unde autorul a fost închis în 2013, după ce a fost prins încercând să intre cu barca în apele teritoriale ale statului australian.

30
/05
/21

„Mi se pare că mai degrabă aș putea fi învinuit de lăcomie, de beție, de superficialitate, de indiferență, de orice doriți”, îi scrie Cehov lui A.N. Pleșcev, prietenul lui, la 1888, „însă nu de dorința de a părea ori de a nu părea ceva. Nu m-am ascuns niciodată! Dacă dumneavoastră îmi sunteți drag, sau Suvorin, sau Mihailovski, n-o ascund nicăieri”.

28
/05
/21

Cum a arătat copilăria pentru trei dintre cei mai cunoscuți artiști rock din toate timpurile – Bruce Springsteen, Freddie Mercury și Keith Richards?

20
/05
/21

Luni, 24 mai, începînd cu ora 19.00, pe paginile Facebook Polirom și Librăria Humanitas de la Cișmigiu (facebook.com/polirom.editura•facebook.com/LibrariaHumanitasDeLaCismigiu), Andreea Răsuceanu va intra în dialog cu redactorii Alecart, pornind de la romanul „Vîntul, duhul, suflarea”, recent publicat la Editura Polirom, în colecția „Fiction Ltd”.

17
/05
/21

Noi, copiii din Bahnhof Zoo de Christiane F este una dintre acele cărți care nu te lăsa indiferent. Adicția în rândul adolescenților este văzută din interiorul unei povești de viață reale. Cum te afunzi într-o experiență traumatizantă, consumul de heroină, din dorința de a aparține, de a simți că ești important pentru cei din jur și că ceea ce trăiești are o intensitate ieșită din comun? Și ce șanse ai cu adevărat să o poți depăși?