„Nuestro tiempo”. Scene dintr-o căsnicie ★★★★★
https://www.ziarulmetropolis.ro/nuestro-tiempo-scene-dintr-o-casnicie-%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85/

CRONICĂ DE FILM Inclus în Competiţia de la Veneţia, „Nuestro tiempo” („Our Time”), de Carlos Reygadas, este un ambiţios şi hipnotizant film de aproape trei ore, care va fi proiectat la „Les Films de Cannes à Bucarest”, în prezenţa cineastului mexican.

Un articol de Ionuţ Mareş|15 octombrie 2018

Cel mai nou film al mexicanului Carlos Reygadas, „Nuestro tiempo”, prezentat în Competiția de la Veneția, începe cu o secvență în care camera urmărește un grup de băieți ce se aleargă și se bat cu noroi într-o mlaștină de la marginea unui lac cu apă mică și tulbure.

Aparatul este la nivelul lor, imaginea este inundată de o lumină puternică, iar scena durează câteva minute (director de fotografie este Diego García, care a lucrat și cu Apichatpong Weerasethakul la „Cemetery of Splendor”).

Reygadas face astfel un racord cu precedentul și cel mai cunoscut film al său, „Post Tenebras Lux” (2012), care debuta cu o hipnotizantă secvență cu o fetiță singură pe un câmp, printre animale, într-un apus crepuscular.

După hârjoneală, băieții decid să le „atace” pe fetele de aceeași vârstă care stau de vorbă într-o barcă pneumatică mai în larg. O primă sugestie a energiei care va domina filmul până la final – impulsul sexual ca motor al vieții.

Asistăm apoi la o secvență în care aparatul se află în mijlocul unui grup de tineri, fete și băieți, pe malul aceleiași ape. Pulsează o tensiune erotică, iar lunga scenă se încheie cu unele cupluri sărutându-se pasional.

Urmează momentul adulților, care, într-o altă parte a acestui spațiu vast și impunător, surprins în panoramări ample, impozante, participă la ceea ce pare o tradiție locală în care bărbați și femei, călare pe cai, aleargă după tauri furioși pentru a-i prinde.

Aici facem cunoștință cu protagoniștii, soții Juan și Ester, jucați chiar de Carlos Reygadas și de partenera sa, Natalia López (care până acum a fost editorul filmelor sale, dar și al unor filme de cineaști ca Amat Escalante și Lisandro Alonso).

Juan și Ester au trei copii (cei mici, o fetiță și un băiat, sunt chiar copiii din viața reală a cuplului și au apărut și în „Post Tenebras Lux”) și o fermă de tauri de luptă (bărbatul este în același timp și un poet cunoscut).

Și tot aici se înfiripă bănuiala lui Juan că soția sa are o aventură cu un prieten comun, Phil (Phil Burgers), îngrijitor de tauri. Secvența în care Juan observă apropierea dintre Ester și Phil și încearcă să stea de vorbă cu soția sa despre asta este splendid mizanscenată.

Este punctul de pornire al unei narațiuni simple, care se rezumă la acest triunghi amoros, dar mai ales la obsesiile lui Juan față de Ester și la dragostea lor în curs de destrămare. Asta deși cei doi s-au angajat încă de la început să aibă o legătură deschisă la aventuri cu alte persoane.

Pe parcursul a trei ore, „Nuestro tiempo” urmărește relația sinuoasă, capricioasă, aproape bergmaniană, dintre Juan și Ester. Iar o întrebare filosofică pare să străbată filmul: cum mai poate fi păstrată iubirea în infernul rutinei vieții de zi cu zi și atunci când libertatea, inclusiv sexuală, pare deplină?

Însă o astfel de simplificare nu face deloc dreptate. Și asta pentru că „Nuestro tiempo” își permite nenumărate digresiuni narative (care adaugă permanent semnificații suplimentare) și este de o polifonie vizuală seducătoare.

De la cadre pictural-poetice din natură (peisajele sunt extrem de importante pentru Reygadas), la spectaculoase filmări aeriene cu fluxul de oameni din oraș sau, noaptea, cu zgârie-nori luminaţi (în timp ce din off Ester vorbește despre cum s-a schimbat relația ei cu Juan).

Și de la secvențe de intimitate, la cadre uluitoare cu impetuozitatea taurilor (ca o scenă în care un taur omoară violent un cal sau o alta când taurii se bat între ei în turmă, în lumina difuză dată de amestecul de raze de soare și de praf).

Dincolo de zbuciumul din sufletul oamenilor, există și un tumult al lumii înconjurătoare, cu obiectele, natura şi animalele ei – misterul şi zgomotul surd al existenței însăși.

Ratingul Ziarul Metropolis: ★★★★★

La finalul primei proiecții a filmului din cadrul Les Films de Cannes à Bucarest,  duminică, 21 octombrie, la Cinema PRO (de la ora 17.30), va avea loc masterclassul susținut de regizorul Carlos Reygadas. Intrarea la masterclass este liberă, pe baza rezervării în Eventbook.

 

 

 

06
/12
/20

Joi, 3 decembrie 2020, în cadrul Conferinței Naționale a Managerilor Culturali (CNMC), Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală (INCFC) a anunțat rezultatele parțiale ale celui mai recent studiu „Tendințe ale consumului cultural în pandemie”, sondaj de opinie care reflectă intenția respondenților de a desfășura activități culturale în spațiul public și non-public pe parcursul anului 2020.

03
/12
/20

TOP Într-un an în care realitatea a făcut concurență scenariilor apocaliptice, documentarele românești s-au remarcat mai mult ca oricând. Sunt multiple explicații, însă e o certitudine că 2020 a fost un moment de vârf, care ar putea fi încununat chiar cu o nominalizare la Oscar pentru „colectiv”, de Alexander Nanau.

02
/12
/20

O coincidență recentă înspăimântătoare m-a făcut să caut mai multe despre un actor uitat, Horia Căciulescu. Am descoperit un destin teribil în care succesul de pe scenă, de la televizor și de pe marele ecran a alternat cu tragismul din viață – trecerea pe la Canal și moartea în haosul de la Revoluție.

01
/12
/20

CRONICĂ DE FILM Difuzat în premieră de PRO TV de 1 Decembrie și realizat la inițiativa și cu finanțarea unei bănci, documentarul „3 mm” (2020), despre Simona Halep, m-a interesat nu doar datorită numelui protagonistei, dar și din curiozitatea de a vedea ce iese dintr-o astfel de „comandă” atunci când regia aparține unui autor de cinema, în acest caz Radu Muntean.

01
/12
/20

Conrad Mericoffer, actorul român care interpretează personajul principal din filmul CÂMP DE MACI/POPPY FIELD (r. Eugen Jebeleanu) a câștigat Premiul pentru cel mai bun actor în secțiunea oficială Retueyos la Festivalul Internațional de Film Gijón din Spania. De asemenea, și juriul Festivalului de Film de la Torino a decis să-l premieze pe Conrad Mericoffer cu Best Actor în cadrul ediției cu numărul 38 a evenimentului din Italia.

30
/11
/20

Insula 42 are plăcerea de a vă invita să participați astăzi, luni, 30 noiembrie, ora 16:00, live pe pagina oficială de Facebook, la un nou „Salon Insula 42”.

24
/11
/20

CRONICĂ DE FILM Lansat în România de Transilvania Film pe platforma TIFF Unlimited, filmul „Dama de cupă” („Queen of Hearts”, 2019), al regizoarei daneze cu origini egiptene May el-Toukhy, impresionează prin interpretarea actriţei Trine Dyrholm, care joacă o avocată ce începe o aventură cu fiul său vitreg de nici 18 ani.

23
/11
/20

CRONICĂ DE FILM Primul episod din miniseria „Bani negri (pentru zile albe)”, scrisă și regizată de Daniel Sandu (autorul filmului „Un pas în urma serafimilor”), a avut premiera pe HBO și e disponibil pe HBO GO. Cât de bun a acest nou serial românesc?

19
/11
/20

CRONICĂ DE FILM Premiat pentru regie în secțiunea „Encounters” a Festivalului de la Berlin și cu lansarea în cinematografe compromisă de pandemie, „Malmkrog” (2020) este cel mai controversat, dar și cel mai îndrăzneț film românesc al anului. Cum ne provoacă de data asta Cristi Puiu?

Pagina 2 din 27712345...102030...Ultima »