„Nuestro tiempo”. Scene dintr-o căsnicie ★★★★★
https://www.ziarulmetropolis.ro/nuestro-tiempo-scene-dintr-o-casnicie-%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85/

CRONICĂ DE FILM Inclus în Competiţia de la Veneţia, „Nuestro tiempo” („Our Time”), de Carlos Reygadas, este un ambiţios şi hipnotizant film de aproape trei ore, care va fi proiectat la „Les Films de Cannes à Bucarest”, în prezenţa cineastului mexican.

Un articol de Ionuţ Mareş|15 octombrie 2018

Cel mai nou film al mexicanului Carlos Reygadas, „Nuestro tiempo”, prezentat în Competiția de la Veneția, începe cu o secvență în care camera urmărește un grup de băieți ce se aleargă și se bat cu noroi într-o mlaștină de la marginea unui lac cu apă mică și tulbure.

Aparatul este la nivelul lor, imaginea este inundată de o lumină puternică, iar scena durează câteva minute (director de fotografie este Diego García, care a lucrat și cu Apichatpong Weerasethakul la „Cemetery of Splendor”).

Reygadas face astfel un racord cu precedentul și cel mai cunoscut film al său, „Post Tenebras Lux” (2012), care debuta cu o hipnotizantă secvență cu o fetiță singură pe un câmp, printre animale, într-un apus crepuscular.

După hârjoneală, băieții decid să le „atace” pe fetele de aceeași vârstă care stau de vorbă într-o barcă pneumatică mai în larg. O primă sugestie a energiei care va domina filmul până la final – impulsul sexual ca motor al vieții.

Asistăm apoi la o secvență în care aparatul se află în mijlocul unui grup de tineri, fete și băieți, pe malul aceleiași ape. Pulsează o tensiune erotică, iar lunga scenă se încheie cu unele cupluri sărutându-se pasional.

Urmează momentul adulților, care, într-o altă parte a acestui spațiu vast și impunător, surprins în panoramări ample, impozante, participă la ceea ce pare o tradiție locală în care bărbați și femei, călare pe cai, aleargă după tauri furioși pentru a-i prinde.

Aici facem cunoștință cu protagoniștii, soții Juan și Ester, jucați chiar de Carlos Reygadas și de partenera sa, Natalia López (care până acum a fost editorul filmelor sale, dar și al unor filme de cineaști ca Amat Escalante și Lisandro Alonso).

Juan și Ester au trei copii (cei mici, o fetiță și un băiat, sunt chiar copiii din viața reală a cuplului și au apărut și în „Post Tenebras Lux”) și o fermă de tauri de luptă (bărbatul este în același timp și un poet cunoscut).

Și tot aici se înfiripă bănuiala lui Juan că soția sa are o aventură cu un prieten comun, Phil (Phil Burgers), îngrijitor de tauri. Secvența în care Juan observă apropierea dintre Ester și Phil și încearcă să stea de vorbă cu soția sa despre asta este splendid mizanscenată.

Este punctul de pornire al unei narațiuni simple, care se rezumă la acest triunghi amoros, dar mai ales la obsesiile lui Juan față de Ester și la dragostea lor în curs de destrămare. Asta deși cei doi s-au angajat încă de la început să aibă o legătură deschisă la aventuri cu alte persoane.

Pe parcursul a trei ore, „Nuestro tiempo” urmărește relația sinuoasă, capricioasă, aproape bergmaniană, dintre Juan și Ester. Iar o întrebare filosofică pare să străbată filmul: cum mai poate fi păstrată iubirea în infernul rutinei vieții de zi cu zi și atunci când libertatea, inclusiv sexuală, pare deplină?

Însă o astfel de simplificare nu face deloc dreptate. Și asta pentru că „Nuestro tiempo” își permite nenumărate digresiuni narative (care adaugă permanent semnificații suplimentare) și este de o polifonie vizuală seducătoare.

De la cadre pictural-poetice din natură (peisajele sunt extrem de importante pentru Reygadas), la spectaculoase filmări aeriene cu fluxul de oameni din oraș sau, noaptea, cu zgârie-nori luminaţi (în timp ce din off Ester vorbește despre cum s-a schimbat relația ei cu Juan).

Și de la secvențe de intimitate, la cadre uluitoare cu impetuozitatea taurilor (ca o scenă în care un taur omoară violent un cal sau o alta când taurii se bat între ei în turmă, în lumina difuză dată de amestecul de raze de soare și de praf).

Dincolo de zbuciumul din sufletul oamenilor, există și un tumult al lumii înconjurătoare, cu obiectele, natura şi animalele ei – misterul şi zgomotul surd al existenței însăși.

Ratingul Ziarul Metropolis: ★★★★★

La finalul primei proiecții a filmului din cadrul Les Films de Cannes à Bucarest,  duminică, 21 octombrie, la Cinema PRO (de la ora 17.30), va avea loc masterclassul susținut de regizorul Carlos Reygadas. Intrarea la masterclass este liberă, pe baza rezervării în Eventbook.

 

 

 

14
/12
/22

O carte fundamentală de teorie a filmului, "Ce este cinematograful?", de André Bazin, a apărut în sfârşit integral în limba română, într-un parteneriat între editurile Polirom şi UNATC Press şi sub coordonarea criticului şi profesorului Andrei Gorzo. O lectură obligatorie.

29
/11
/22

Cinematografia română se pregăteşte să celebreze în 2023 o sută de ani de la naşterea lui Ion Popescu Gopo, printr-o serie de retrospective cu filmele celebrului cineast, prin expoziţii cu desenele şi afişele operelor sale şi prin lansări de carte.

28
/11
/22

CRONICĂ DE FILM Sunt mari cineaşti la ale căror filme te uiţi pentru a vedea cu ce vin nou şi cum se reinventează (sau dacă reuşesc asta). Şi sunt mari cineaşti care nu mai au nimic de demonstrat şi pe ale căror noi filme le cauţi pentru a regăsi un stil şi un univers artistic care îţi sunt familiare şi în care ştii că te vei simţi confortabil.

15
/11
/22

Ambasada Republicii Cuba în România și Institutul Cervantes din București organizează „Zilele culturii cubaneze la București”, în perioada 21-25 noiembrie.

09
/11
/22

CRONICĂ DE FILM Cineastul suedez Ruben Östlund a râs dintotdeauna de ridicolul şi prostia oamenilor, pornind de la compatrioţii săi şi mai ales de la cei din clasele de sus. În “Triangle of Sadness” (2022), filmul care i-a adus în acest an un al doilea Palme d`Or la Cannes, satira e împinsă la extrem.