Nymphomaniac. Vol. II. Sexualitate devoratoare
https://www.ziarulmetropolis.ro/nymphomaniac-vol-ii-sexualitate-devoratoare/

CRONICĂ DE FILM Problema volumului doi din „Nymphomaniac“ nu o reprezintă scenele explicite de (falsă) pornografie şi sado-masochism ce au determinat CNC-ul să-l interzică, ci aparenta uzură a lui Lars von Trier, care oferă un film puţin stimulativ cinematografic pentru un autor de calibrul său.

Un articol de Ionuţ Mareş|29 ianuarie 2014

CRONICA DE FILM Problema volumului doi din „Nymphomaniac“ nu o reprezintă scenele explicite de (falsă) pornografie şi sado-masochism ce au determinat CNC-ul să-l interzică, ci aparenta uzură a lui Lars von Trier, care oferă un film surprinzător de puţin stimulativ cinematografic pentru un autor de calibrul său.

Interzicerea volumului doi din „Nymphomaniac” („Nimfomana”) de către comisia de rating a Centrului Naţional al Cinematografiei (CNC) nu a făcut decât să crească faima filmului şi printre cei care nu erau, poate, fani ai lui Lars von Trier. Reprezentărilor explicite de organe sexuale şi fragmentelor de sex li se adaugă în partea secundă câteva scene de sado-masochism, cele care au lezat probabil sensibilităţile respectivei comisii (surprinzător, într-o epocă în care totul e la liber pe internet). Comisia nu pare să fi înţeles însă că ţintele teribilistului cineast danez sunt cu totul artistice, şi abia din acest punct poate porni discuţia despre reuşita sau eşecul lor.

În volumul doi, Joe (Charlotte Gainsbourg) continuă să-i povestească lui Seligman (Stellan Skarsgard), cel care a cules-o de pe o stradă pustie, aventurile sale excentrice de nimfomană. De această dată, din perioada maturităţii şi până în prezentul acţiunii, când ajunge, rănită, în locuinţa de intelectual singuratic a salvatorului său (în prima parte asistasem la copilăria şi tinereţea protagonistei, interpretată de debutanta Stacy Martin).

Lars von Trier îşi împarte din nou filmul în capitole, fiecare fragment reprezentând diferite momente din seria de întâmplări tot mai periculoase şi explicite vizual la care se supune Joe. Între ele, misteriosul Seligman face analogii cu religia, cultura sau arta (deşi se încurcă la Ian Fleming şi James Bond). Dacă ar fi luate în serios, astfel de legături intelectuale nu ar însemna decât o trivializare a unor idei generoase, aşa cum mi s-a părut că se întâmplă în primul volum.

Danezul îşi ascute însă ironia în care este prezentat Seligman (până la explozia de cinism din final), personaj pe care pare a-l folosi pentru a râde pe seama spectatorilor şi criticilor ce ar încerca să descifreze sensuri ascunse sau să ia prea în serios povestea lui Joe. „Nu este decât o joacă cu minţile şi ideile voastre despre cinema şi sexualitate”, pare că transmite Lars von Trier, continuându-şi nestingherit demersul ludic-demistificator („Forget about love” este motto-ul filmului).

Citiţi şi: CRONICĂ DE FILM Nymphomaniac. Volumul 1. Moartea pasiunii

La fel ca în primul volum, Lars von Trier îşi asumă – mai mult narativ şi mai puţin vizual – convenţia unor genuri, pe care le foloseşte ca rame pentru poveştile spuse de Joe – de la fals film (extrem)pornografic, la fals film de dragoste sau de acţiune (nu lipseşte nici inevitabilul pistol, comparat aproape bunuelian cu sexul unei femei).

Sunt invocate la un anumit moment opere literare ca „O mie şi una de nopţi” sau „Decameronul” – o cheie de înţelegere destul de facilă, şi există o trimitere autoironică la începutul din „Antichrist”, filmul său din 2009. De altfel, întregul film (vol. I&II) este plin de ceea ce criticul Mihai Fulger numeşte „mărci ale distanţării/înstrăinării”, care îl îndepărtează sensibil de orice categorisire. Însă astfel de tertipuri sunt la fel de vechi precum cinematograful, şi de aceea nu le-aş considera o calitate de necontestat a filmului.

Nymphomaniac

Totuşi, aceste mărci regizorale şi infiltrarea comicului în cele mai neaşteptate momente (de exemplu, atunci când Joe este pe punctul de a face sex cu doi bărbaţi de culoare în acelaşi timp) fac ca manifestările cuminţi sau extreme ale sexualităţii să-şi piardă încărcătura obişnuită – de a stimula instinctele spectatorului sau de a-l şoca. Şi devin mai curând semne de întrebare asupra receptării, subminând pistele de interpretare obişnuite. Lars von Trier schimbă radical sensul sexualităţii, care, din generatoare de plăcere, se transformă în chin.

Tocmai de aceea, scandalul privind interzicerea volumului doi devine superfluu, decizia comisiei Centrului Naţional al Cinematografiei (CNC) fiind nejustificată.

Dincolo, însă, de aparenta lejeritate declamată de Lars von Trier, „Nymphomaniac” (vol. I&II) conţine în subtext câteva idei care întăresc o anume viziune a danezului: aceea a unei lumi decăzute sau iremediabil pierdute, în care totul este explicat sau justificat prin prisma unei sexualităţi dominatoare şi devoratoare.

Notă: Cu două zile înainte de izbucnirea scandalului privind decizia CNC, ”Nymphomaniac. Vol. II”, distribuit în România de Independenţa Film, a avut parte, la 27 ianuarie, de o proiecţie de presă la care au asistat câteva zeci de jurnalişti şi cronicari.

INFO

Nymphomaniac. Vol II (Danemarca, Germania, Franţa, Belgia, UK, 2013)

Regia: Lars von Trier

Cu: Charlotte Gainsbourg, Willem Dafoe, Stellan Skarsgård, Shia LaBeouf, Uma Thurman, Stacy Martin

Rating: ●●●○○

Ionuţ Mareş, autorul cronicii,
este şi colaborator al blogului
de film şi cultură cinematografică

Marele Ecran

Foto din Nymphomaniac. Vol. II – Independenţa Film

27
/10
/22

În cele 4 zile de festival au fost peste 300 de oameni în public, în cele 3 locații: la Cinema Victoria, Faber și Facultatea de Arte și Design. Festivalul a fost deschis cu “Pentru minte tu ești Ceaușescu“, în regia lui Sebastian Mihăilescu, care a avut asociat și primul Q&A al festivalului, și s-a încheiat la Faber, cu proiecția filmului „Alb pe Alb”, în regia lui Viera Čákanyová.

26
/10
/22

În luna noiembrie, la History Channel puteţi urmări un documentar despre istoria Colosseumului (cea mai celebră arenă din toate timpurile), cum este viața trăită în munți, ce știa omenirea în antichitate despre extratereștrii și cum s-au păstrat până astăzi legendele faraonilor.

25
/10
/22

După un turneu sold out al echipei în mai multe orașe din țară, filmul Capra cu Trei Iezi intră oficial în cinematografe pe 28 octombrie, în weekendul de Halloween. Bazat pe povestea lui Ion Creangă, filmul a fost primit de public cu surprindere și nostalgie: scenariul respectă basmul lui Creangă, care este, în fond, o poveste de groază, nu neapărat una de adormit copiii. În rolurile principale joacă Maia Morgenstern și Marius Bodochi, iar regia este semnată de Victor Canache.

21
/10
/22

Duminică, 23 octobrie, de la 18.30, la Cinema Astra va avea loc proiecția filmului documentar dedicat Brașovului, realizat de tinerii care au participat la cursurile „Be-Brașov: retrocedarea emoțiilor I memoria orașului”. Participanții la eveniment vor asista și la o reprezentație de tip teatru verbatim și la o expoziție cu fotografii din Brașov.

20
/10
/22

„Oameni de treabă” / „Men of Deeds”, noul film al regizorului Paul Negoescu, cu Iulian Postelnicu, Vasile Muraru, Anghel Damian și Crina Semciuc în distribuție, va avea o avanpremieră specială în cadrul Les Films de Cannes à Bucarest, sâmbătă, 22 octombrie.

19
/10
/22

CRONICĂ DE FILM După câteva încercări nereuşite de-a lungul anilor de-a face un horror românesc inspirat din literatură sau folclor (de la moroi la vampiri), iată în sfârşit un film căruia nu îi este ruşine să scoată capul în lume - „Capra cu trei iezi”, un debut independent realizat de Victor Canache, care acum câţiva ani lansa şi un scurtmetraj cu acelaşi titlu.

19
/10
/22

Unsul magilor, Black Adam (pseudonimul modern al lui Teth-Adam), spune povestea anti-eroului forțat de împrejurări să ajute câțiva pământeni. Mânat de răzbunare și ură, Black Adam este extrem de eficient în lupta cu opresorii Kahndaq-ului, spre disperarea super-eroilor din Justice Society.