O deschidere către inimă
https://www.ziarulmetropolis.ro/o-deschidere-catre-inima/

Se recomandă vizionarea îndelung elogiatului film de cinema „Three Billboards Outside Ebbing, Missouri” (semnat Martin McDonagh), şi nu doar pentru prestaţia de Oscar a lui Frances McDormand (cea mai bună actriţă în rol principal la ediţia din acest an).

Un articol de Andrei Crăciun|15 martie 2018

Three Billboards Outside Ebbing, Missouri e unul dintre puținele filme de cinema care vor supraviețui timpului nostru scurt. El nu e spectaculos în efectele sale vizuale, el nu se vizionează în 3D, nu ai nevoie de ochelari speciali ca să te uiți la el. Ai nevoie de altceva: de o deschidere către inimă.

Three Billboards Outside Ebbing, Missouri pune în centrul său omul, cu speranțele și limitele și furia și nebunia și puterea iubirii. Nu mai sunt la modă oamenii, dar va trece și epoca rătăcirii noastre.

Three Billboards Outside Ebbing, Missouri are un scenariu încărcat, cu multe răsturnări de situație (prea puține verosimile), nu l-aș așeza printre capodopere (de unde atâta putere la un simplu spectator?), dar nici nu îl pot trece cu vederea.

Three Billboards Outside Ebbing, Missouri spune epilogul unei crime îngrozitoare. O localitate mică, răvășită de dorința de dreptate și răzbunare a mamei fetei ucise. Vehiculează multe teze despre natura umană, multe idei. M-aș opri la una singură.

Femeia căzută în patima răzbunării primește vizita unui preot. Femeia îi explică mecanismul asocierii de grup – te faci vinovat alături de cei din grupul tău, atunci când taci nedreptăților, și chiar și atunci când nu taci. Femeia nu primește povață de la preot, atâta timp cât Biserica din care face el parte a dat atâtea cazuri de pedofilie. E o idee puternică și ea merită mai multă atenție.

Căci trecem prea ușor peste acest amănunt: catastrofalele grupuri pe care le credităm cu prezența noastră. Deși chiar aici este cheia rătăcirii noastre comune – această sumă de lașități.

Three Billboards Outside Ebbing, Missouri întărește o idee pe care o știam de la Mihail Sebastian, dar pe care nu o credeam reînviată tocmai în marele cinema, acum, în mileniul al III-lea: nu am încredere decât în omul singur, dar în el am foarte multă încredere.

Am văzut Three Billboards Outside Ebbing, Missouri mai ales ca pe o superbă odă (un poem aproape) oamenilor care se ridică peste îngrozitoarea singurătate pe care o coboară morțile în viețile noastre.

Three Billboards Outside Ebbing, Missouri pune în centrul său omul, cu speranțele și limitele și furia și nebunia și puterea iubirii. Nu mai sunt la modă oamenii, dar va trece și epoca rătăcirii noastre.



23
/04
/14

MARI FILME ROMÂNEŞTI UITATE „Vânătoarea de vulpi“ (1980), unul din filmele nedreptăţite şi mai puţin cunoscute ale lui Mircea Daneliuc, trebuie redescoperit urgent şi discutat aplicat. Pentru că este o bijuterie ascunsă a cinematografiei române.

22
/04
/14

Acting in English by James Longshore, Academia americană de Actorie, înfiinţată acum 2 ani în Bucureşti de actorul american James Longshore şi de producătorul Bianca Mina, anunţă cea de-a 7-a ediţie, Acting in English INTENSIVE.

19
/04
/14

Cristi Puiu, unul dintre realizatorii filmului colectiv „Les ponts de Sarajevo", selectat la Cannes, a declarat pentru Mediafax că a regizat în cadrul acestui proiect scurtmetrajul „Das Spektrum Europas", cu Valeria Seciu şi Marian Râlea, în care vede Sarajevo de la distanţă, din România.

18
/04
/14

Indiferent de cum vor arăta filmele selecționate în competiția oficială a ediției din acest a Festivalului de la Cannes (14-25 mai), un lucru e cert după anunțarea regizorilor aruncați în lupta pentru Palme d’Or: este anul numelor cunoscute, o îmbinare între cineaști deja clasicizați, maeștri recenți și valori în ascensiune.

15
/04
/14

Scurtmetraje regizate de Nicolae Constantin Tănase şi Dorian Boguţă se numără printre titlurile selectate în programul românesc prezentat la Short Film Corner, un eveniment necompetitiv destinat profesioniştilor din cinema care are loc în timpul Festivalului de Film de la Cannes.

14
/04
/14

În România există puţin peste 30 de cinematografe, 78% din orașele ţării nu au nicio sală de cinema funcțională, iar numărul spectatorilor a scăzut de 50 de ori față de anii '90. APFR şi TIFF au demarat o campanie prin care vor schimbe soarta "Marelui Ecran".