O duminică fără sfârşit! – Mondialul Metropolis
https://www.ziarulmetropolis.ro/o-duminica-fara-sfarsit-mondialul-metropolis/

Cu treizeci şi doi de ani în urmă, la mijloc de vară la umbra unei bolţi cu viţă de vie roditoare îl ascultam pe Tudor Gheorghe şi aveam o revelaţie fotbalistică.

Un articol de Dede's|14 iulie 2014

Melodia era melancolică, versurile triste (Mamă, eşti mai frumoasă / ca o duminică fără sfârşit / Când se-aude plânsul ierbii / Sunând sub câmpul înverzit ) iar eu încă mai suspinam după Mondialul spaniol ce îşi dăduse ultima suflare cu un meci Italia – Germania, pe care încă îl mai visez atunci când crinii îşi fac de cap şi ne asaltează unul dintre simţuri.

Atunci a fost prima oară când m-am gândit la ceva mai frumos decât o duminică fără sfârşit, un campionat mondial fără sfârşit. Ca multe din visurile copilăriei nici acesta nu se poate. Argentina – Germania a pus punct unei duminici de o lună, dar rămânem cu speranţa, noi suporterii fără frontiere, că peste patru ani o luăm de la capăt.

Tot noi, dar din poziţia de suporteri ai României, nu ştim când şi cum o vom mai lua de la capăt. Fotbalul nostru, din ce în ce mai orfan de rezultate, ne trimite sentimentele în exil. Naţionala nu se mai califică la mondiale şi astfel, suporter de pripas îmi trag un tricou cu Argentina, îmi pun o şapcă olandeză şi visez alături de costaricani aşteptând să se mai nască un Hagi sau măcar un Dorinel Munteanu.

Să curgă berea, dar să curgă riguros

Germania nu mai aşteaptă nimic, au fost suficienţi ultimii 24 de ani. Acum a venit vremea bucuriei pentru ei. Să curgă berea, dar să curgă riguros, în Germania şi beţia e bine organizată. Argentina a aşteptat un nou Maradona şi a primit un Messi mic, jumătate fotbalist, jumătate produs de marketing.

Odioasă decizia de a-l desemna pe zecarul argentinian, omul care mai mult merge cel mai bun jucător al turneului, o continuare stupidă, regizată prin birouri, a unui duel cu Cristiano Ronaldo, care are mai mult legătură cu lumea afacerilor decât cu lumea fotbalului.

Dacă tot a venit vorba de fotbalişti adevăraţi, oameni care dau ritmul unei echipe, atunci să notăm două nume: Javier Mascherano şi Bastian Schweinsteiger. Desigur nu sunt foarte atractivi pentru reclame la şampon sau la chiloţi, dar orice antrenor ştie că pe astfel de jucători se poate baza atunci când pleacă la un „război” adevărat.

Statisticienii lucrează febril, povestitorii se trag la umbră pentru a decanta poveştile cu tâlc de întâmplările condamnate la uitare. Vom reveni, într-o altă duminică!

Foto cu Mondialul Metropolis – wikipedia, facebook

 

16
/06
/18

Ce meci! Ce jucători! Ce execuţii! Lupta asta va intra în legendă şi vom avea ce să povestim nepoţilor. Toată lumea urlă, negăsindu-şi cuvintele. Ce meci! Ce jucători! Ce execuţii! Lupta asta va intra în legendă şi vom avea ce să povestim nepoţilor. Toată lumea urlă, negăsindu-şi cuvintele. Se exagerează din acelaşi amatorism de care sunt bolnavi şi adversarii lui Ronaldo.

15
/06
/18

"Fotbalul este popular deoarece prostia este populară" - Jorge Luis Borges (24 august 1899 - 14 iunie 1986). O falsă legendă spune că Borges, unul dintre cei mai importanti scriitori ai secolului al XX-lea, era fan al lui echipei Newell. Desigur, împreună cu bunul său prieten Adolfo Bioy Casares, a format un redutabil cuplu literar care a scris despre sportul rege...

14
/06
/18

Bucuria noastră și ambiția lui se întâlnesc astăzi la Moscova. A vrut să arate că poate, că e democrat și popular, că înfige în beton, plastic și iarbă 30.000.000.000 de dolari. A reușit, fotbalul îi servește drept vehicul pentru următoarea lună. Să fie sănătos. Apropo, nu vă mai citiți horoscopul, suntem născuți în aceeași zi, din fericire pentru tinerețea mea muribundă nu și în același an.

05
/10
/17

Echipa naţională joacă un meci oficial într-o zi de joi. E o premieră. Indiferent ce se va întâmpla nu vom putea vorbi nici de „joia dulce” din marea literatură americană, dar nici de „joia neagră”, din religia care a dictat mersul Europei în ultimii 2000 de ani. Echipa națională ne-a anesteziat pentru lung timp epitetele vesele și mirările triste, plasându-ne într-o contemplare blazată.

24
/03
/17

E ceva putred cu Danemarca, spun eu în momentul când văd umbra tricourilor acestei echipe naționale de fotbal . În 1601(1600 conform unor surse alternative) William Shakespeare, prin gura unui ofiţer, personaj episodic în „Hamlet”, spunea că “E ceva putred în Danemarca” (“Something is rotten in the state of Denmark! “), tot din cauza unei umbre.

10
/11
/16

Asediată de nevoi, schimbări, autosuficienţă, lipsă de cultură sportivă, echipa naţională a ajuns în punctul în care orice adunare, ca să nu zicem adunătură, de unsprezece bărbați, care se pot deplasa, este considerată o formație redutabilă.