Sriitorul Vasile Ernu („Născut în URSS”, „Ultimii eretici ai Imperiului”, (2009); „Bandiţii”) a văzut aseară ultimul film scris, regizat şi jucat de Casey Affleck şi a scris despre el în această dimineaţă, pe pagina sa de facebook. Cinefilii care nu se tem de spoilere se pot bucura astfel de un text savuros. Din păcate, „Light of My Life” nu este încă disponibil în cinematografele din România.
Un articol de Petre Ivan|15 august 2019
Vasile Ernu: Naiba m-a pus să mă uit aseară la un film? Light of My Life / Dragostea vieţii mele – scris, regizat şi jucat de Casey Affleck (îl bănuiam că e inteligent şi talentat dar nici chiar aşa)
Un film despre o altă formă de Apocalipsă, o antiutopie de un realism vesceral.
Cum e să fii copil şi să rămîi fără mamă? Dar cum e să dispară toate mamele de pe pămînt? Dar toate femeile? Cum arată o lume numai cu bărbaţi? Dar o lume numai cu bărbaţi şi cîteva femei? Iadul ar arăta un paradis pe lîngă o astfel de realitate…
Asta încearcă să ne povestească, de o manieră subtilă şi mai puţin hollywoodiană, Casey Affleck.
O epidemie vine şi omoară toate femeile. Rămîn cîteva. Cele rămase sînt închise în bunchere speciale. Nu le vedem, nu ştim ce li se întîmplă, dar ni se dă de înţeles.
Un tată (Casey Affleck) însă prin minune rămîne cu un copil (Anna Pniowsky) care e de gen feminin. Din teamă de lumea bărbaţilor rămaşi „orfani de femei” fuge în pădure. Femeile devin o „marfă scumpă” nu ştim de ce. Copilul-fată trebuie să-şi ascundă identitatea şi devine copil-bărbat. Dar pînă cînd? Sînt lucruri care nu se pot ascunde.
Tot filmul nu vezi decît această fugă de oameni, de barbaţi care nu mai sînt oameni dar nu ştim ce sînt, nu ştim în ce s-au transformat. Vedem această relaţie dintre un tată disperat să-şi protejeze copilul-fată care devine treptat femeie.
Totul e subtil, violenţa nu se vede direct dar o simţi prin toţi porii, la fiecare adiere de vînt. Se povesteşte enorm de mult şi se discută lucruri înfricoşător de importante. Aproape ca în filmele ruseşti dar într-un stil foarte accesibil şi plin de emoţie: despre devenire, despre corp, despre natură, despre etică şi morală, despre oameni şi oameni, ură şi dragoste şi mai ales despre ce-i face pe oameni să devină ce sînt.
Vedem o lume unde nu doar ideea de Dumnezeu dispare ci vedem o lume total abandonată în care toate instituţiile se dizolvă: stat, familie, legi, relaţii umane, morală, etică. O revenire la o lume „naturală” dar împachetată „civilizat”. Şi în această lume unde violenţa nu e pe faţă ci ascunsă, în care pericolul misterios şi neînţeles te pîndeşte la fiecare privire a omului-bărbat, un tată şi o fiică încearcă să rămînă umani.
Filmul arată neputinţa omului abandonat dar şi puterea dragostei care poate face minuni. Totul într-o atmosferă de frică teribilă faţă de violenţa care poate veni dinspre fiinţa numită om dar care a intrat într-un amplu proces de dezumanizare.
Un film prea bun pentru a vi-l recomanda. Nu vă uitaţi. S-ar putea să vă schimbe multe din ideile preconcepute. Dar pentru oamenii rămaşi e chiar un film necesar. De părinţi nu mai zic.
*
Despre Vasile Ernu
Vasile Ernu s-a născut în URSS în 1971. A fost redactor fondator al revistei Philosophy & Stuff şi redactor asociat al revistei IDEA artă + societate. În ultimii ani a avut rubrici de opinie în România liberă, HotNews, Timpul şi
Vasile Ernu
Adevărul, precum şi rubrici permanente în revistele Noua literatură, Suplimentul de cultură şi Observator cultural.
A debutat cu volumul Născut în URSS (Polirom, 2006, 2007, 2010, 2013), nominalizat la numeroase premii şi distins cu Premiul pentru debut al României literare şi cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România. A mai publicat: Ultimii eretici ai Imperiului (2009); Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc (în colab., 2010); Intelighenţia rusă azi (2012); Sînt un om de stînga (2013); Intelighenţia basarabeană azi (2016); Bandiţii (2016, 2017). A coordonat: Iluzia anticomunismului (în colab., 2008); Ucraina live (în colab., 2014) şi Republica Moldova la 25 de ani (în colab., 2016).
Foto: Light of My Life, Vasile Ernu –
