O noapte, o curvă, o conștiință, o spovedanie
https://www.ziarulmetropolis.ro/o-noapte-o-curva-o-constiinta-o-spovedanie/

Se joacă la Teatrul de Artă din oraşul Bucureşti spectacolul “O noapte pe dos” (după un text de Xavier Durringer), în regia lui Tudor Țepeneag, cu Marcela Motoc şi George Constantinescu.

Un articol de Andrei Crăciun|17 Noiembrie 2016

Teatrul de Artă din București este acel loc în care chiar se mai încearcă arta în teatru, să nu vi se pară puțin lucru. Merg cu plăcere, cu nostalgie, acolo. Nu e un teatru mare, fără să fie, însă, deloc mic. E un teatru intim, în care se poate spune o poveste, iar povestea aceea se poate să îți intre în inimă și să călătorească apoi, așa, în inima ta, pe bulevardele și pe străzile mici și pe ulițele orașului, până la sfârșitul nopților.

Iar O noapte pe dos spune o întâlnire veche, dacă nu cea mai veche: întâlnirea dintre o prostituată și un client, în pragul miezului unei nopți. Numai că de data aceasta clientul nu va face așa cum fac clienții, și nici prostituata nu se va prostitua. Va fi altfel, va fi cu totul altfel. Se vor spune cuvinte despre singurătate și despre frică și despre ceea ce lipsește. Întotdeauna lipsește ceva. Întotdeauna e un gol.

Actorii își fac rolurile fără să le poți aduce, justificat, reproș (am reținut figura lui George Constantinescu, băiatul ăsta are exact fața care trebuie!), povestea e puternică iar ei o fac și mai puternică. Este povestea unui mâine care – îndeobște – nu vine. Și nu e vorba doar de bunele curve și de cei care le frecventează, e vorba de viețile noastre, în care femeile și bărbații pleacă în zori, într-un marș al rușinii, e vorba de toate sâmbetele astea în care ne înghesuim visele și deznădejdea, căutând posibilitatea unei mângâieri.

Și mai e și ce observă Xavier Durringer: că o singură frază poate schimba totul. Și, știți ce? Fraza aceea întotdeauna se spune. Nu are cum să nu se spună.

O noapte pe dos îți aduce tristețe în suflet, dar și lacrimă pe obraz îți aduce, dar și surâs, ba chiar și râsul deplin. O noapte pe dos este un spectacol important tocmai pentru că nu își face o ambiție din a fi important, nu pretinde nicio clipă că va schimba lumea, că – gata! – stă pământul după reprezentați, nu.

O noapte pe dos e întocmai ca viața noastră, mică, neînsemnată, cu tot timpul care trece, cu toate regretele și cu toată nebunia.

O noapte pe dos se tot joacă prin lume, de la Moscova la New York. Durringer are apetit pentru universalitate. Și cine, domnilor, cu adevărat, nu se poate vedea acolo, la picioarele unei curve, vorbind despre viața noastră așa cum numai unui străin, într-o noapte, îi poți vorbi?

Cine are și cine nu are dreptare în această piesă? Dar ce importanță are? De ce trebuie să aibă totuși cineva dreptate? Nu asistăm la o întrecere, ci la o confesiune.

Și până la urmă, să știți, e adevărat, curvele, nu preoții, nu pastorii, nu rabinii, nu altcineva, au auzit – în trecerea timpului – cele mai sincere, cele mai patetice, cele mai groaznice spovedanii.

O noapte pe dos este un spectacol despre conștiință. Contează.

 



17
/10
/19

DANS PRINTRE CUVINTE Deschizi televizorul şi eşti bombardat cu o limbă română de multe ori aproximativă, citeşti ce-a mai rămas din presa scrisă şi se întâmplă acelaşi lucru. Iar pe reţelele de socializare e jale. Cui îi mai pasă azi, în secolul vitezei, de gramatică? Ziarul Metropolis îţi propune un joc nou de gramatică, fără să te scoată la tablă…

16
/10
/19

„Turandot“ de Puccini continuă să fie unul dintre cele mai mari succese de operă ale regizorului Andrei Şerban. Montat iniţial pentru Los Angeles Olympic Arts Festival, „Turandot“ a avut premiera în 1984 la Royal Opera şi Covent Garden, cu o distribuţie excepţională.

16
/10
/19

Vineri, 18 octombrie, de la ora 19:00, Curtea Veche Publishing, Institutul Gurdjieff din România și Librăriile Cărturești vă așteaptă la o discuție despre volumul „Întâlniri cu oameni remarcabili” de G.I Gurdjieff. La discuție vor participa regizorul Andrei Șerban, Laszlo Hollan (reprezentant al Institutului Gurdjieff din Paris), Cantemir Mambet (traducătorul cărții, preşedinte al Institutului Gurdjieff din România).

15
/10
/19

CRONICĂ DE FILM Disponibil în unele cinematografe, documentarul „Emigrant Blues: un road movie în 2 ½ capitole”, de Mihai Mincan şi Claudiu Mitcu, discută subiectul migrației românilor în străinătate din câteva unghiuri inedite.

15
/10
/19

Actriţa Tamara Buciuceanu a murit, marţi, la vârsta de 90 de ani. Marţi dimineaţă, purtătorul de cuvânt al Spitalului Elias, Silvius Negoiţă, declara despre Tamara Buciuceanu: "Este într-o stare gravă la Terapie Intensivă. Nu a părăsit niciun moment Secţia de Terapie Intensivă. Este intubată şi ventilată mecanic, în stare critică".

15
/10
/19

Noul album byron, ce va fi lansat în București pe 9 noiembrie la Arenele Romane, este un album despre noi, despre România, dedicat n o u ă . "Nouă" – un carusel muzical cu 12 piese despre emigranți dar și despre noi, cei rămași acasă. Un album despre inconștientul colectiv, despre tăceri și mersul nostru zilnic pe ață.

15
/10
/19

Joi, 17 și vineri, 18 octombrie, de la ora 19.00, în Sala Mare a Ateneului Român, Orchestra simfonică şi Corul Filarmonicii "George Enescu", condusă de Alexander Walker, va avea în program oratoriul Visul lui Gerontius de Edward Elgar. Soliști invitați sunt tenorul Oliver Johnston, mezzosoprana Aura Twarowska și basul Marius Boloș , iar Corul Filarmonicii „George Enescu“ va fi condus de maestrul Iosif Ion Prunner. Concertul este realizat cu sprijinul Societății Elgar din Marea Britanie.

Page 1 of 83312345...102030...Last »