O noapte, o curvă, o conștiință, o spovedanie
https://www.ziarulmetropolis.ro/o-noapte-o-curva-o-constiinta-o-spovedanie/

Se joacă la Teatrul de Artă din oraşul Bucureşti spectacolul “O noapte pe dos” (după un text de Xavier Durringer), în regia lui Tudor Țepeneag, cu Marcela Motoc şi George Constantinescu.

Un articol de Andrei Crăciun|17 Noiembrie 2016

Teatrul de Artă din București este acel loc în care chiar se mai încearcă arta în teatru, să nu vi se pară puțin lucru. Merg cu plăcere, cu nostalgie, acolo. Nu e un teatru mare, fără să fie, însă, deloc mic. E un teatru intim, în care se poate spune o poveste, iar povestea aceea se poate să îți intre în inimă și să călătorească apoi, așa, în inima ta, pe bulevardele și pe străzile mici și pe ulițele orașului, până la sfârșitul nopților.

Iar O noapte pe dos spune o întâlnire veche, dacă nu cea mai veche: întâlnirea dintre o prostituată și un client, în pragul miezului unei nopți. Numai că de data aceasta clientul nu va face așa cum fac clienții, și nici prostituata nu se va prostitua. Va fi altfel, va fi cu totul altfel. Se vor spune cuvinte despre singurătate și despre frică și despre ceea ce lipsește. Întotdeauna lipsește ceva. Întotdeauna e un gol.

Actorii își fac rolurile fără să le poți aduce, justificat, reproș (am reținut figura lui George Constantinescu, băiatul ăsta are exact fața care trebuie!), povestea e puternică iar ei o fac și mai puternică. Este povestea unui mâine care – îndeobște – nu vine. Și nu e vorba doar de bunele curve și de cei care le frecventează, e vorba de viețile noastre, în care femeile și bărbații pleacă în zori, într-un marș al rușinii, e vorba de toate sâmbetele astea în care ne înghesuim visele și deznădejdea, căutând posibilitatea unei mângâieri.

Și mai e și ce observă Xavier Durringer: că o singură frază poate schimba totul. Și, știți ce? Fraza aceea întotdeauna se spune. Nu are cum să nu se spună.

O noapte pe dos îți aduce tristețe în suflet, dar și lacrimă pe obraz îți aduce, dar și surâs, ba chiar și râsul deplin. O noapte pe dos este un spectacol important tocmai pentru că nu își face o ambiție din a fi important, nu pretinde nicio clipă că va schimba lumea, că – gata! – stă pământul după reprezentați, nu.

O noapte pe dos e întocmai ca viața noastră, mică, neînsemnată, cu tot timpul care trece, cu toate regretele și cu toată nebunia.

O noapte pe dos se tot joacă prin lume, de la Moscova la New York. Durringer are apetit pentru universalitate. Și cine, domnilor, cu adevărat, nu se poate vedea acolo, la picioarele unei curve, vorbind despre viața noastră așa cum numai unui străin, într-o noapte, îi poți vorbi?

Cine are și cine nu are dreptare în această piesă? Dar ce importanță are? De ce trebuie să aibă totuși cineva dreptate? Nu asistăm la o întrecere, ci la o confesiune.

Și până la urmă, să știți, e adevărat, curvele, nu preoții, nu pastorii, nu rabinii, nu altcineva, au auzit – în trecerea timpului – cele mai sincere, cele mai patetice, cele mai groaznice spovedanii.

O noapte pe dos este un spectacol despre conștiință. Contează.

 



17
/01
/19

TURISM CULTURAL. Iordania e cu mult mai mult decât deșertul Wadi Rum și Petra, minunea din deșert, binecunoscute de altfel călătorilor români. Vă propunem altceva.

16
/01
/19

Romanul autobiografic „Promisiunea zorilor” de Romain Gary (traducere din franceză și note de Daniel Nicolescu) a fost publicat la editura Humanitas Fiction, în anul 2018.

16
/01
/19

Editura Litera anunță peste 700 lansări editoriale noi în 2019 și vă propune să notați în agendă cărțile-eveniment peste care nu trebuie să treceți fără a le fi citit anul acesta.

16
/01
/19

Seară specială la Teatrelli, cu intrare liberă: Constantin Bălăceanu-Stolnici și Adrian Majuru invită publicul la o dezbatere care marchează împlinirea a 160 de ani de la Unirea Principatelor Române.

15
/01
/19

Incluse în proiectul Viitorului Memoriei, o platformă dedicată memoriei Holocaustului în România, filmele documentare realizate, fără patos, de Olga Ștefan înregistrează mărturiile prețioase ale mai multor supraviețuitori ai persecuțiilor împotriva evreilor. O formă de amintire necesară și inevitabil fragmentată.

15
/01
/19

După cum veți afla de pe această pagină, sunt un băiețel de doi ani, diagnosticat după Crăciun cu neuroblastom* (cancer – cu metastaze multiple). Știu că asta sună un pic înfricoșător, dar câtă vreme există speranțe, rămân încrezător. Iată, am reușit și o rimă, mi se mai întâmplă...

15
/01
/19

Opera Națională București prezintă joi, 17 ianuarie, începând cu ora 18:30 spectacolul „Faust” de Charles Gounod. Regia poartă semnătura lui Alexandru Tocilescu, scenografia a fost creată de Cătălin Ionescu Arbore, coregrafia de către Alexa Mezincescu, iar mișcarea scenic de către Roxana Colceag. Maestru de cor Daniel Jinga. La pupitrul dirijoral se va afla Tiberiu Soare.

14
/01
/19

Spectacolul „Ultima bandă a lui Krapp”, în regia lui Toma Dănilă, după un text de Samuel Beckett, se joacă la Unteatru. În spectacol apare un singur actor: Constantin Cojocaru.

14
/01
/19

„Anul Cărții” se deschide cu o conferință națională dedicată profesioniștilor în comunicare din editurile românești. Programată pe data de joi, 17 ianuarie 2019, începând cu ora 10.00, la Salonul de Carte „Luceafărul” (Bulevardul Unirii nr. 10), conferința își propune să îi reunească pe specialiștii în comunicare din editurile autohtone.

Page 1 of 76912345...102030...Last »