Agresat de: soţia depresivă, amanta posesivă, fiul parazit, menajera prea curioasă, vecinul intruziv, el vrea doar… O oră de linişte. După « Les VisIteurs » şi « „Qu’est-ce qu’on a fait au Bon Dieu?”», o nouă comedie, în cinematografe, cu Christian Clavier.
Un articol de Petre Ivan|24 septembrie 2015
Premiera comediei O ora de liniște, cu Christian Clavier în rolul principal şi regizat de Patrice Leconte va avea loc pe 16 octombrie în cinematografele în România. Filmul este distribuit de Independența Film.
Foarte pasionat de jazz, Michel găseşte un album rar pe care visează să-l asculte în linişte în sufragerie. Dar întreaga lume pare să conspire împotriva lui: soţia se apucă să-i depene ultimele sale revelaţii, fiul se întoarce pe neaşteptate, unul din prieteni îi bate la uşă, toate astea în timp ce mama îl tot sună pe mobil.
Ca să nu mai punem la socoteală că este şi „Ziua Vecinilor” azi! Manipulator, mincinos, Michel vrea linişte cu orice preţ. Dar oare mai este posibil azi să ai ora ta de linişte?
Christian Clavier îl descrie pe Michel, personajul pe care îl interpretează: „E un bărbat căruia nu-i pasă de nimeni, fie că e vorba de soţie, de fiu, de vecin, de prieteni, de angajaţii din casă, de ceea ce se petrece în propria casă. Este tipul de om pe care-l întâlnim des azi, centrul atenţiei personale, pentru care plăteşte destul de scump, pentru că într-o bună zi viaţa lui s-a făcut ţăndări. Simbolizează omul societaţii în care trăim. Aparţine unei anumite clase sociale, dar este mai ales un mare egoist. „
Scenariul, adaptarea şi dialogurile sunt făcute de Florin ZELLER, după piesa lui de teatru „O oră de linişte”.
Cadrul este acelaşi, desigur, dar ceea ce în piesa de teatru era doar sugerat a fost mult dezvoltat în film. Anumite personaje, cum este cel al fiului, interpretat de Sébastien Castro, au fost schimbate mult, ca şi cele din familia de filipinezi, a muncitorului portughez, a menajerei, a vecinilor care iau parte la sărbătoare… Apoi, în loc să se petreacă în sufragerie, filmul se derulează într-un apartament cu camere, holuri, palier, scări, lift… adică un teren de joc extraordinar pentru un regizor. Nu mai suntem pe scenă, la teatru. – Patrice Leconte.
Foto: O ora de liniște – facebook
