O plagă mondială: fotografia
https://www.ziarulmetropolis.ro/o-plaga-mondiala-fotografia/

Fotografia e o laşitate şi e un fapt radical. Fotograful ştie că nu trebuie să creeze lumea din nou; dar oriunde oricând s-ar afla, lumea întreagă se află cu el aici şi acum.

Un articol de Sebastian-vlad Popa|28 noiembrie 2013

Fotografia e o lașitate și e un fapt radical. Fotograful știe că nu trebuie să creeze lumea din nou; dar oriunde oricând s-ar afla, lumea întreagă se află cu el aici și acum.

Fotograful are de făcut un singur gest, cel mai laș gest dintre gesturile de lucru ale artistului: să îndrepte obiectivul înspre lume. Ce intră și încremenește în încadratura obiectivului e surprinzător, miraculos, perfect, dincolo de orice intenție și de orice așteptare, așa cum lumea este – atunci când se încredințează privirii.

Fotografia, asemeni oricărui pătrat care limitează privirea, forțează privirea să-și capete conștiința. De aceea, fotograful are de făcut cel mai radical gest dintre gesturile de lucru ale artistului: să îndrepte obiectivul înspre lume.

Maladia secolului e fotografia. Toată lumea e pasionată de fotografie. Tuturor le place fotografia. Nu există să nu fii interesat de fotografie. Nu există să nu fie interesantă fotografia. Fotografia e o pasiune artistică. Oamenii au sensibilitatea artistică și iubesc fotografia. Fotografia e o artă! Cine spune că fotografia nu e o artă este ponegrit.

Pentru că fotografia e democratică, e a tuturor. Fiecare are un fel de adevăr, un fel de întâietate, un fel de vulnerabilitate, un fel de speranță, din care lumea pare că e făcută. Fotografia e o artă pentru că arată sensibilitatea omului care face fotografie. Cine spune că fotografia nu e o artă e fie snob, fie obtuz.

Fotografia e a tuturor și nu e a celor care nu suportă plaga mondială numită fotografie. Fotografia surprinde tot felul de chestii. Nebănuite. De care nici nu știai. Fotografia e sensibilă, te învață să observi. Te învață să fii atent. Și, în definitiv, ce este artistul, dacă nu un om mai atent decât alții? Aşa fiind, toată lumea practică atenția practicând fotografia.

Deci toată lumea face fotografii bune. N-am văzut fotografi care să nu facă fotografii bune. N-am văzut oameni pasionați de fotografie care să nu facă fotografii bune.

Fotograful e radical, el știe că orice obiect privit (cu ochiul) se transformă în subiect. Dar asta e și lașitatea fotografului, bănuind el (cu bună știință!) că obiectivul fotografic nu e într-adevăr obiectiv, ci un subiectiv raportor de orice.

O imagine decupată dintr-o imagine provoacă o tensiune nouă, aparent mai puternică decât cea a ansamblului. Un pătrat (sau încadrare) care se perindă peste imaginea lumii face din oricare dintre pozițiile trecerii lui o poziție critică, misterioasă, gravă.

Tăind cu foarfeca tot mai îngust încadratura unei fotografii, imaginea ei devine din ce în ce mai inexpresivă, mai pătimașă și mai enigmatică, până la sfâșierea interioară a privitorului care nu mai poate opta între revelarea unei noi evidențe și revelarea unei noi ascunderi. E destul să adâncești detaliul ca să observi și mai acut lumea, și să te înfiori de ocultările ei. Blow-Up al lui Michelangelo Antonioni ne spune acest adevăr.

Fotograful e radical, el se bizuie pe acest adevăr. Fotograful e laș pentru că se bizuie pe acest adevăr, fără puterea de a atinge el însuși materia căreia îi dă o atât de vie conductibilitate de conștiință.

Continuarea textului poate fi citită în numărul 2 al trimestrialului ,,Infinitezimal”, de vânzare în librăriile Bastilia, Humanitas și Cărturești Verona.

29
/05
/20

Cu ocazia Centenarului Paul Celan, Primăria Muncipiului București prin Muzeul Național al Literaturii Române, în parteneriat cu Ministerul Federal al Afacerilor Europene şi Internaţionale al Republicii Austria prin Forumul Cultural Austriac București și Facultatea de Litere din București, Secția Germanistică, au realizat expoziția CELAN 100 – Printre cuvinte/ Unter den Wörtern.

21
/05
/20

Eros Di Prima, arhitect și fondatorul Asociației Culturale Creative Spaces din Italia, ne vorbește despre importanța adaptării artei la schimbările actuale.

20
/05
/20

Istoria capitalei Germaniei de astăzi se leagă direct de dezvoltarea rapidă a Prusiei în secolul al XVIII-lea. Orice Mare Putere europeană avea nevoie de a se afirma simbolic în raport cu celelalte monarhii de pe continent, fiecare investind în măreția orașului său capitală.

04
/05
/20

Un eveniment cultural online lansat de Centrul Național de Artă „Tinerimea Română”, este postat în premieră pe 4 mai, la aceasta adresa https://www.youtube.com/watch?v=mdEgBgfVS1w&feature=youtu.be în ziua în care se împlinesc 65 de ani de la de la dispariţia simbolului culturii muzicale româneşti, George Enescu – compozitor, violonist, pianist, dirijor şi ilustru profesor.

27
/04
/20

Pictorii, sculptorii, criticii de artă sau scriitorii sunt cărți deschise ale creației lor, vizibile fiind operele și mai puțin bornele ce duc spre realizarea acestora. Uneori, o întâmplare sau destinul, alteori persoana ce a stat în dreptul lor, au fost sursele ce au dus la expresia formelor de valoare. Soția cunoscutului critic de artă Valentin Ciucă m-a introdus în povestea nescrisă a vieții sale.

08
/04
/20

Centrul Ceh este unul dintre cele mai populare institute culturale din România, cunoscut pentru proiecte ca Documentary Mondays, Future Museum sau Cinemascop. Ca toate instituțiile și organizațiile ce se ocupă cu organizarea de evenimente culturale, Centrul Ceh caută să se adapteze noii situații în care cultura se mută în mediul online. Astfel, seria de interviuri cu artiști români și cehi 5Întrebări va fi publicată în săptămânile următoare.

Page 1 of 5412345...102030...Last »