O poveste despre Napoli sau una despre Palestina? Care este cartea lunii iunie?
https://www.ziarulmetropolis.ro/o-poveste-despre-napoli-sau-una-despre-palestina-care-este-cartea-lunii-iunie/

Ziarul Metropolis vă invită la duelul cărţilor. În fiecare lună, alegem două dintre cele mai importante volume recent apărute în România şi le punem la luptă faţă în faţă. Cel care va câştiga confruntarea va fi declarat cartea lunii.

Un articol de Monica Andronescu|4 iulie 2018

„Copiii ghetoului. Numele meu este Adam” de Elias Khoury și „Iubire amară” de Elena Ferrante. Cel dintâi e cea mai recentă apariție din opera scriitorului libanez, iar cel de-al doilea este cartea de debut a misterioasei scriitoare Elena Ferrante, cea a cărei identitate rămâne în continuare incertă. Două romane care se întâlnesc pe piața din România la acest început de vară și care sunt potrivite de citit în vacanță, pe un șezlong, la malul mării, deși sunt amândouă mostre de literatură foarte serioasă.

Istoria palestinienilor și cea a evreilor, în oglindă

Elias Khoury s-a născut în 1948, undeva într-un cartier din Beirut. A participat la Războiul Civil din Liban, izbucnit în 1975, unde a fost grav rănit și chiar și-a pierdut parțial vederea, experiență care l-a marcat și care se reflectă și în literatura sa, astăzi când este unul dintre cei mai importanți intelectuali ai lumii arabe, într-o lume care, e evident, devine ușor-ușor islamofobă. Așadar, o mare parte din opera lui a fost dedicată acestui război și consecințelor sale. De data asta, însă, scriitorul publică un roman – prima parte dintr-o trilogie proiectată –  care își propune să abordeze, dintr-o altă perspectivă, ceea ce s-a întâmplat în Palestina și Israel, dezvăluind perspectiva palestinienilor care au rămas în interiorul granițelor statului creat în 1948.

„Lucrul la această carte a fost dificil, pentru că a fost necesar să evoc în oglindă istoria dureroasă a palestinienilor, dar și suferința evreilor”, povestește Elias Khoury într-un interviu publicat în România Liberă, în acest an când a venit în România să-și lanseze acest nou roman. „Totuși, Gaza este în acest moment cel mai mare ghetou din lume. Să nu uităm că sunt 1,9 milioane de oameni care trăiesc pe o limbă de pământ de 360 de kilometri pătrați și 80% din ei sunt refugiați palestinieni care au trebuit să fugă din Israel. Sunt oameni care și-au văzut satele distruse, terenurile confiscate și care nici acum nu au dreptul să se întoarcă la proprietățile lor. Nu putem găsi nicio soluție negociind cu Dumnezeu, mai ales că, învățăm din mitologia greacă, zeii au și obiceiul luptelor interminabile. Ei au și vreme de așa ceva, pentru că nu mor. Dar noi murim…”

Aceasta este premisa romanului „Copiii ghetoului. Numele meu este Adam”, volum publicat în Biblioteca Polirom, finalist la International Prize for Arabic Fiction 2017. Un roman teribil, ca o țesătură complicată, cu povești care se întretaie, cu mai multe voci narative, cu plonjări în timp și în diferite existențe, ca un alt fel de „1001 de nopți”. Așadar, Elias Khoury sau un alter-ego al lui locuiește în New York… unde predă literatură arabă. Iar aici îl întâlnește pe Adam Dannun, un vânzător de falafel, care trăiește în același New York unde a emigrat pentru a fugi de traumele unei povești de dragoste produse de ocupația israeliană. Acesta este primul strat al poveștii… Urmează cel de-al doilea. Adam Dannun lucrează la un roman: povestea vieții celebrului poet arab din alte timpuri, Waddah al-Yaman cu toate complicațiile și întorsăturile ei ca un superb mozaic. Iar frumosul poet este iubitul secret al soției califului, care-l ține ascuns într-un cufăr. Cum califul află până la urmă de aventura ei, îi va cere cufărul pe care-l va îngropa adânc în inima pământului și odată cu el, pe poetul aflat înăuntru, care va prefera să moară fără să scoată un sunet… Iar Khoury explică faptul că această imagine a poetului îngropat este, de fapt, o metaforă pentru victimele palestiniene care s-au ascuns în cisterne de apă ca să traverseze din Iraq spre Kuweit, dar care au murit acolo. Însă, dincolo de această explicație rămâne superba imagine a poetului închis în cufăr, care-și aude iubita făcând dragoste cu califul, înainte ca el să fie îngropat de viu.

Povestea trece însă la un alt strat, pentru că Adam Dannun, în timp ce scrie această poveste, în New York-ul care pentru el are aromă de falafel, va descoperi că toată viața lui a fost o minciună. Că mama care l-a crescut nu a fost mama lui adevărată și nici tatăl lui n-a fost adevăratul lui tată și că, de fapt, a fost găsit de un orb, lângă mama lui, care zăcea moartă sub un măslin. Și din acest moment, el începe să-și caute bucățile lipsă din propria viață, să-și scrie adevărata poveste. O poveste care-l va porta înapoi în ghetourile pe care armata israeliană, după ce a evacuat mare parte din Lod, le-a construit pentru cei rămași în oraș. O relație pe care Khoury o explorează în acest roman este aceea dintre tată și fiu, tatăl care-și ucide fiul, cu trimiteri largi la episoade celebre din istoria culturii, care culminează cu povestea morții lui Iisus pe cruce.

Iată cum își rezumă Elias Khoury povestea, în același interviu din România Liberă: „Adam își spune propria poveste, o poveste tragică. Este un băiat care descoperă că nu este copilul femeii care l-a crescut, ci un copil găsit la sânul unei femei care murise în cursul exodului palestinian. Un băiat găsit de un orb, care l-a adus înapoi și i-a găsit o mamă adoptivă. Există un moment în care acest personaj descoperă că întreaga lui viață este o minciună, că totul este fals, și de atunci, pentru el totul devine o cursă pentru a-și recupera amintirile. Își întreabă prietenii, încearcă să afle ce s-a întâmplat în ghetou la vremea în care s-a născut. Încearcă să înțeleagă Israelul, merge la studii la Universitate, vorbește perfect limba ebraică și chiar pretinde, pentru o bună bucată de vreme, că ar fi evreu, inventându-și pentru asta și un tată evreu. Dorește cu disperare să se integreze, dar descoperă că îi este imposibil să o facă. Pur și simplu pentru că nu este evreu. Iar să nu fii evreu înseamnă să nu fii cetățean în Statul Israel. Prin povestea aceasta a lui Adam putem ghici întreaga dramă a palestinienilor prinși în Nakba, în catastrofă. O noutate a acestei cărți, ceea ce nu prea se întâmplă nici cu autorii arabi, nici cu cei israelieni, este că încerc să integrez experiența unei părți în experiența celeilalte.”

Iubire amară, pe străzile din Napoli

De partea cealaltă, cartea Elenei Ferrante. „Iubire amară”, publicată la Pandora M, romanul de debut al scriitoare care e un fenomen internațional, mai ales pentru Tetralogia napolitană și a cărei faimă a fost alimentată și de misterul de care s-a înconjurat. Mai exact, de la debutul ei cu această carte, în 1992, nu s-a arătat niciodată în public și nimeni nu știe cu adevărat cine se ascunde în spatele acestui nume. Dacă e un bărbat sau o femeie. Cărțile ei sunt bestseller-uri internaționale, iar numele ei a fost vehiculat chiar pe lista scurtă pentru premiile Nobel. Așadar, în toți acești ani de glorie, ea a rămas o semnătură fără chip. Iar editura italiană E/O Edizioni i-a păstrat secretul… S-au vehiculat de-a lungul timpului diverse nume, s-au făcut studii, cărțile ei au fost analizate cu un soft special și au ajuns la concluzia că există o mare probabilitate ca acest cărți să fi fost scrise de un bărbat.

În urmă cu doi ani, jurnalistul italian Claudio Gatti a realizat o anchetă și susține că a descoperit adevărata identitate a Elenei Ferrante, care ar fi o traducătoare de germană și italiană, Anita Raja, a cărei mamă ar fi părăsit Germania lui Hitler, în care evreii erau prigoniți, și ar fi ajuns la Roma, unde s-ar fi căsătorit cu un magistrat din Napoli. Anita Raja este căsătorită cu un scriitor din Napoli, Domenico Starnone, care colaborează cu aceeași editură care îi publică Elenei Ferrante cărțile. Gatti susține că veniturile Anitei Raja au crescut exponențial de la an la an, exact în același timp cu succesul italian și apoi internațional al cărților lui Ferrante, iar în 2000, după ce prima carte semnată de Ferrante a avut succes și a adus și câștiguri din ecranizarea cărții, Anita Raja a cumpărat o casă cu șapte camere într-una dintre cele mai scumpe zone ale Romei, iar în anul următor, încă o casă, în Toscana. „Odată ce am încheiat o carte știu că ea îşi va găsi calea în lume fără mine, iar faptul că nimic din fiinţa mea concretă, fizică nu va apărea alături de volum (ca şi cum cartea ar fi un căţeluş şi eu aş fi stăpânul său) m-a făcut să descopăr lucruri noi despre scris”, își explica Ferrante alegerea de a rămâne în anonimat…

„Iubire amară”, publicat de Pandora M, în traducerea Ceraselei Barbone, este primul roman semnat Elena Ferrante și în ea se găsesc deja sâmburii următoarelor cărți de succes: relația mamă-fiică, cu diversele ei laturi, în care se amestecă fascinație și ură, afecțiune și respingere violentă, apoi străzile orașului Napoli, cu viața lui specifică și cu ritmul lui atipic. E o poveste de dragoste și ură, iar această relație duală se reflectă în tot și în toate. Și dacă în cazul lui Elias Khoury era disecată relația tată-fiu, aici, la Elena Ferrante, importantă este relația mamă-fiică. Acesta fiind și miezul poveștii din romanul „Iubire amară”. În care Delia, o femeie de 45 de ani, își descoperă mama moartă, înecată, purtând pe ea lenjerie intimă scumpă. Un amănunt ciudat, care o va face să pornească înapoi, în timp, să caute și să înțeleagă detalii despre viața și moartea mamei, să pună cap la cap frânturi, să-și rememoreze copilăria, totul într-un fel de călătorie inițiatică în care, la final își va descoperi propria identitate, în care în mod straniu se ascund fețe ale mamei ei, pe care va înțelege de-abia acum că o iubește.

„Mama mea s-a înecat de ziua mea de naștere, în noaptea de 23 mai, în mare, în dreptul localității numite Spaccavento, la câțiva kilometri de Minturno. Exact acolo, la sfârșitul anilor 50, când tata încă locuia cu noi, închiriam vara o cameră, într-o casă țărănească, și petreceam luna iulie dormind toți cinci în câțiva metri pătrați încinși”. Așa începe acesta interesantă aventură prin propria existență, cu care Delia se trezește brusc față în față.

Însă, chiar dacă se simt în acest roman de debut al scriitoarei ascunse sub pseudonim sâmburii romanelor ei de succes de mai târziu, scriitura ei este deocamdată crudă…

Decizia

Pentru extraordinara țesătură a poveștilor în care se întretaie timpuri și epoci și lumi diferite, pentru frumusețea povestirii, pentru curajul de a vorbi despre probleme aproape tabu în epoca noastră și de a pune față în față, pe fiecare cu realitățile și traumele sale, două lumi aflate în conflict, Ziarul Metropolis declară romanul „Copiii ghetoului. Numele meu este Adam” de Elias Khoury, publicat la Polirom, câștigător al duelului și cartea lunii iunie.

25
/02
/20

Ernesto Sábato (1911-2011) a fost unul dintre cei mai importanți scriitori argentinieni din secolul XX, dacă nu cel mai important. Alături de Borges și Cortázar, Sábato a dat o viață nouă literaturii sud-americane.

21
/02
/20

Marketingul face întâlnirea/interacțiunea dintre artiști și public posibilă. Este esențial, dat fiind că artele spectacolului nu există în lipsa receptării directe de către un public prezent în proximitate. Volumul combină fondul teoretic cu câteva studii de caz și opiniile unor personalități ale lumii culturale/profesioniști cu mulți ani de experiență. Printre ei: Emil Boroghină, Constantin Chiriac, Lucian Vărșăndan, Adrian Roman, Dan Bartha-Lazăr, Vava Ștefănescu, Gilda Lazăr, Marinela Țepuș, Tamara Susoi, Maria Sârbu și Simion Buia.

16
/02
/20

Pe 12 februarie s-au împlinit 126 de ani de la nașterea uneia dintre scriitoarele cele mai cunoscute ale României interbelice. Purtând un pseudonim pe care l-a dezagreat dar care a consacrat-o, Otilia Cazimir a fost o feministă a vremii ei, dar și iubita discretă a unui alt mare poet.

09
/02
/20

În „Fata cu Leica” (Editura Art, 2019), Helena Janeczek spune extraordinara poveste a fotografei Gerda Taro, prima femeie fotograf ucisă pe front și partenera legendarului Robert Capa. O carte de neratat!

09
/02
/20

Născut pe 9 februarie 1940, la Cape Town, scriitorul sud-african J.M. Coetzee, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (2003), împlinește astăzi 80 de ani. Cartea pe care v-o propunem este primul său roman, „Ținuturi în crepuscul” (Editura Humanitas Fiction).

06
/02
/20

Vineri, 21 februarie, la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bd. Regina Elisabeta 38), va avea loc o dezbatere pornind de la volumul „Suntem dezrădăcinate. Călătoria mea şi poveştile altor fete refugiate din toată lumea”, apărut de curând la Editura Polirom, în traducerea Biancăi Alecu.

05
/02
/20

Pentru că februarie este luna iubirii (veți constata atât pe 14 februarie, cât și pe 24), ne-am gândit ce carte s-ar putea dovedi perfectă atât pentru doamne și domnișoare, cât și pentru domni. Am optat pentru „Cele zece iubiri ale lui Nishino”, de Hiromi Kawakami (Polirom, 2015, traducere din japoneză de Florin Oprina).

02
/02
/20

În cea mai nouă carte a sa, „Suntem dezrădăcinate” (Editura Polirom, 2019), Malala Yousafzai (Premiul Nobel pentru Pace, 2014) aduce laolaltă povești impresionante ale fetelor refugiate din întreaga lume.

28
/01
/20

Joi, 30 ianuarie, de la ora 19.00, librăria Humanitas de la Cișmigiu va fi gazda unui dialog despre Bucureștiul cărților și al scriitorilor. Cele două autoare ale volumului Dicționar de locuri literare bucureștene, Corina Ciocârlie și Andreea Răsuceanu, și invitații lor, criticii literari Dan C. Mihăilescu, Mihai Zamfir și Angelo Mitchievici, vor fi ghizi într-o recartografiere a orașului prin ficțiune.

28
/01
/20

Îndeobște, afacerile premiilor literare din România sunt banale și jalnice reglări de conturi între găști, se desfășoară între oameni care ar intra toți într-o debara sau într-o cabină telefonică. Certuri mari, mize mici.

27
/01
/20

Editura Humanitas Fiction vă invită miercuri, 29 ianuarie, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bld. Regina Elisabeta nr.38), la o seară dedicată lui Ezra Pound, poet și eseist, reprezentant de marcă al modernismului literar și unul dintre cei mai inovatori gânditori ai secolului XX. Radu Vancu, scriitor, Cosmin Ciotloș, critic literar și Denisa Comănescu, director general Humanitas Fiction vor prezenta cele două volume ale ediției coordonate de Horia – Roman Patapievici dedicate scriitorului american: Opere I.Poezii 1908 –1920, traduceri de Mircea Ivănescu și Radu Vancu, aflat la al doilea tiraj în limba română după debutul din 2015, și Opere II.ABC-ul lecturii.Ghid spre Kulthură, recent apărut și lansat în cadrul Târgului de Carte Gaudeamus 2019. În partea a doua a evenimentului, actrița Mirela Oprișor va citi din poeziile din Ezra Pound.

Page 1 of 10112345...102030...Last »