O sută de lei. Un film modern
https://www.ziarulmetropolis.ro/o-suta-de-lei-un-film-modern/

MARI FILME ROMÂNEȘTI UITATE Ultimul lungmetraj realizat în România de Mircea Săucan înainte de a fi interzis şi, apoi, de a pleca în Israel, „O sută de lei” (1973) este, alături de „Meandre” (1967), al aceluiaşi cineast, unul dintre cele mai moderne filme ale cinematografiei române.

Un articol de Ionuţ Mareş|7 mai 2015

Un limbaj greu și, mai ales, inutil de încadrat, deși, redus la scheletul său narativ (bazat pe un scenariu al dramaturgului Horia Lovinescu), „O sută de lei” este cât se poate de simplu: un tânăr rebel (Dan Nuțu) fuge de acasă și ajunge în București, la fratele său mai mare (Ion Dichiseanu), actor celebru, unde se atașează de o admiratoare a acestuia (Ileana Popovici).

Pentru cei familiarizați la acel moment cu precedentul mare film al regizorului, la fel de inclasabilul „Meandre” (apărut într-o perioadă ceva mai favorabilă cinematografiei), „O sută de lei” nu ar fi trebuit să surprindă. Asta dacă ar fi ajuns să fie văzut în varianta gândită de Săucan și nu ar fi fost tăiat brutal și, în cele din urmă, trecut la index.
Versiunea necenzurată a fost salvată miraculos, dar asta nu a împiedicat inclusiv autoritățile cinematografice ale ultimilor ani să prezinte în străinătate, cu diverse ocazii, copia măcelărită de cenzori.

Nu e de mirare, totuși, că filmul deranja (asta nefiind însă întotdeauna o garanție a valorii, pentru că cenzorii comuniști au interzis și destule filme mediocre sau proaste). Prin stilul său, Săucan era un polemist, un artist liber (în ciuda convingerilor sale marxiste din tinerețe).

Altfel cum să fie interpretat, de exemplu, începutul din „O sută de lei”? O scenă în care, după un dialog aparent de neînțeles între cei doi frați, urmează o sinucidere sugerată a celui mai tânăr. Este, de fapt, un moment dinspre finalul filmului, (re)așezat însă și în deschidere, pentru a stabili coordonatele tragice ale „poveștii”.

Moderne sunt la „O sută de lei” structura și montajul, fragmentele narative fiind „ordonate” într-o logică non-diacronică, a unui timp subiectiv, sincopat, poetic. Însă, la fel ca în „Meandre”, această complexitate este derutantă doar pentru un ochi grăbit, ea dezvăluindu-și, cu fiecare vizionare, canalele prin care replicile și scenele comunică între ele.

Modernă este folosirea coloanei sonore (muzica e semnată de Anatol Vieru), prin care se suspendă reflexul spectatorului de a o pune în legătură directă cu imaginile, pe al căror sens se presupune că ar trebui să îl accentueze sau a căror înțelegere ar trebui s-o faciliteze. În „O sută de lei”, dimpotrivă, coloana sonoră, prin abstractul și misterul său, prin alăturările surprinzătoare se sunete și acorduri, scoate uneori acțiunea din sfera realismului și creează un disconfort care stimulează.

Modern este jocul celor trei actori din rolurile principale. Într-o mișcare neîntreruptă, Dan Nuțu – întruchipând din nou, dar poate cel mai justificat, personajul neîncadrabil – ducea la un nivel probabil nemaiîntâlnit în cinematografia română interpretarea inspirată de modelul Actors Studio, în care realitatea interioară și expunerea celor mai profunde experiențe emoționale erau decisive. Apoi, Ion Dichiseanu, în cel mai de impact și autentic rol în cinema din carieră. Și, bineînțeles, Ileana Popovici, de o naturalețe izbitoare în personajul tinerei aparent naive și simpatice.

În fine, moderne sunt mișcările și unghiurile camerei de filmat (director de imagine – Gheorghe Viorel Todan), surprinzătoare, proaspete și deloc convenționale. Săucan evită însă, elegant, pericolul estetismului și al formalismului (de care a fost, de altfel, acuzat), pentru că dezinvoltura cu care își concepe cadrele nu este gratuită. Stilul său vizual reflectă tulburările și neliniștile protagoniștilor.

Mai mult, creează un timp și un spațiu cinematografice proprii, aflate la intersecția dintre realitatea obiectivă și pandantul ei subiectiv, psihologic și afectiv, al amintirilor și reveriei.

Textul continuă seria de articole lunare, începută în aprilie 2014, care încearcă să readucă în atenţie filme importante, dar mai puţin cunoscute sau pur şi simplu uitate, ale cinematografiei române de ieri sau de azi.

La această rubrică ați mai putut citi până acum despre: „Vânătoare de vulpi” (1980, r. Mircea Daneliuc), „Când primăvara e fierbinte“ (1961, r. Mircea Săucan), „Ţărmul n-are sfârşit“ (1963, r. Mircea Săucan), „Un om în loden” (1979. r. Nicolae Mărgineanu), „Priveşte înainte cu mânie” (1993, r. Nicolae Mărgineanu), „Salonul nr. 6” (1978, r. Lucian Pintilie), „Dolce far niente” (1998, r. Nae Caranfil), „La capătul liniei” (1982/1983, r. Dinu Tănase), „Apa ca un bivol negru” (1970, film colectiv), „O lacrimă de fată” (1980, r. Iosif Demian), „S-a furat o bombă” (1961, r. Ion Popescu-Gopo), „Meandre” (1967, r. Mircea Săucan).

INFO

O sută de lei (1973)

Regia: Mircea Săucan

Distribuție: Dan Nuțu, Ion Dichiseanu, Ileana Popovici, Violeta Andrei

31
/10
/15

Filmul ”Usturoi”, producția independentă filmată în întregime în Transilvania, a fost difuzat în această săptămână la penitenciarul de maximă siguranță din Aiud, în cadrul unei proiecții speciale, la invitația serviciului de Educație și Asistență Psihosocială din instituție.

31
/10
/15

După o săptămână cu săli pline, peste 30 de premiere, invitați speciali, dezbateri și multe alte evenimente, Les Films de Cannes à Bucarest le oferă iubitorilor de cinema un weekend cu proiecții suplimentare, la Cinema Studio și Cinema Elvire Popesco.

31
/10
/15

„Scriem pentru a împărtăşi cu ceilalţi dacă ne-a plăcut un film. Scriem pentru a încerca să înţelegem filmul. Trebuie să căutăm adevărul obiectiv al filmului. Criticul este cel care încearcă să se înşele mai rar decât ceilalţi. Meseria de critic este una solitară” – criticul de film Pascal Mérigeau.

31
/10
/15

În acest weekend, Paramount Channel oferă recompense speciale fanilor genului horror. Sâmbătă și duminică, telespectatorii români vor intra în atmosfera specifică de Halloween cu ajutorul filmelor The Haunting (31 Octombrie, 23:00), Friday, the 13th IV (1 Noiembrie, 1:10), Friday the 13th VII (1 Noiembrie, 03:00), Case 39 (1 Noiembrie, 23:00), The Ring (2 Noiembrie, 01:10), Friday the 13th VIII (2 Noiembrie, 03:20).

30
/10
/15

CRONICĂ DE FILM E greu de spus care au fost intenţiile reale ale lui Jacques Audiard cu „Dheepan” (2015), un film minor în cariera sa, dar care i-a adus totuşi un Palme d’or (fără strălucire şi glorie) la Festivalul de la Cannes.

30
/10
/15

În perioada 6-8 noiembrie, la Cinemateca Union, va avea loc prima ediție a Bucharest International Dance Film Festival (BIDFF), un eveniment dedicat producțiilor de dans realizate de coregrafi din întreaga lume. Festivalul va propune publicului familiarizarea cu diversitatea formelor de dans și a abordărilor cinematografice contemporane.

30
/10
/15

„Prima călătorie aleasă de mine nu poate fi decât drumul spre mare. Spre Marea Neagră. Bucureşti – Constanţa – Mangalia. Un drum făcut de atâtea ori, cu drag şi emoţie, un drum încărcat de amintirea părinţilor mei, a concediilor făcute cu ei. Amintire a întâmplărilor din vacanţe, a întâmplărilor din tren, a oamenilor întâlniţi, a observaţiilor de tot felul” – Marina Constantinescu. Îndrăgita realizatoare tv porneşte călătoria spre mare sâmbătă, 31 octombrie, în cel de-al treilea episod al seriei Gări de poveste. Ora 17.00, la TVR 1, TVR HD şi TVR+

29
/10
/15

Începând de vineri (30 octombrie 2015) filmul care a câştigat anu acesta premiul Palme d’Or, la Cannes, poate fi văzut în cinematografele din România. Jacques Audiard, regizorul lui Dheepan, este unul dintre cei mai aclamați cineaști ai momentului. Notorietatea internațională a venit odată cu filmul Un profet, câștigător al Marelui Premiu la Cannes 2009.

28
/10
/15

Intitulat „Magia muzicii de film“, concertul extraordinar cu Ruxandra Maria Urdăreanu (soprană) şi Dan Stoenescu (pian) va avea loc joi, 29 octombrie 2015, de la ora 19:00, în Aula Bibliotecii Centrale (intrarea prin Calea Victoriei nr.88).

27
/10
/15

„Se întâmplă lucruri curioase de pe urma filmului… O doamnă în vârstă a venit după un spectacol în culise şi mi-a sărutat mâna, vă daţi seama?, şi eu eram o puştoaică de 26-27 de ani... Primeam buchete de flori, de nu puteam să le cuprind cu braţele şi nu aveam unde să le pun în autocarul cu care circulam. Ţin minte că o florăreasă a luat toate florile din găleată şi mi le-a pus în braţe… Am trăit momente interesante, care ar fi putut fi periculoase pentru mintea şi sufletul meu. Noroc că eu sunt o persoană echilibrată şi nu mi-a luat Dumnezeu minţile, pentru că putea să mi se urce la cap, dar am menţinut balanţa.” - Teodora Mareş. Frumoasa noastră actriţă împlineşte astăzi 53 de ani.

26
/10
/15

CRONICĂ DE FILM „The Assassin”, noul şi aşteptatul film al regizorului taiwanez Hou Hsiao-Hsien, este o capodoperă a contrapunctului, prin îmbinarea armonioasă a două extreme: contemplarea la care îndeamnă cadrele lungi şi viteza excepţională din scenele de luptă minuţios coregrafiate.

26
/10
/15

A XIX-a ediție a Festivalului de Film Francez se desfășoară în perioada 26 octombrie - 8 noiembrie în opt orașe din țară, incluzând o săptămână inedită în colaborare cu publicația Cahiers du Cinema - celebră revistă de critică de film. Festivalul va fi deschis în București și Brașov pe 30 octombrie, în Timișoara, Iași și Cluj-Napoca — pe 29 octombrie, în Sibiu — pe 28 octombrie și în Constanța — pe 26 octombrie. În Buzău, Festivalul Filmului Francez se desfășoară pe 6 și 7 noiembrie.

26
/10
/15

Festivalul Internațional de Film Comedy Cluj 2015 și-a desemnat sâmbătă seara câștigătorii în cadrul Galei de premiere, care a avut loc la cinematograful "Florin Piersic". Marele câștigător al celei de-a șaptea ediții Comedy Cluj este filmul Obywatel/Cetățeanul, al regizorului polonez Jerzy Stuhr, care a câștigat trofeele "Cel mai bun film" și "Cel mai bun scenariu".