O sută de scriitori de citit într-o viață de om
https://www.ziarulmetropolis.ro/o-suta-de-scriitori-de-citit-intr-o-viata-de-om/

Cine şi mai ales de ce? Lista care urmează este o ierarhie subiectivă, rezultatul a unui sfert de veac de lecturi zilnice. Deşi nu pare aşa, ordinea este aleatorie.

Un articol de Andrei Crăciun|1 martie 2020

1. Ernesto Sabato. De ce: pentru că înțelege nu doar natura umană, ci și universul, pentru eseurile sale, pentru Tunelul, Abbadon Exterminatorul, Despre eroi și morminte și pentru tandrețea înțelepciunii din Înainte de tăcere.

2. Scott F. Fitzgerald (foto). De ce: pentru că nimeni nu a mai înțeles ca Fitzgerald cum curge timpul, pentru nostalgia sa, pentru stilul său orbitor, pentru prăbușirile sale.

3. George Orwell. De ce: pentru pasiunea cu care a căutat adevărul, nu doar despre regimurile politice utopice, ci și despre ce li se întâmplă oamenilor care refuză să stea în turmă chiar și în regimuri perfect democratice. Pentru O gură de aer și Aspidistra să trăiască!, două capodopere care așteaptă încă să fie descoperite.

4. Albert Camus. De ce: pentru că a putut nu doar să înțeleagă omul, ci și să îl ierte. Pentru forța parabolelor sale, pentru puterea dramaturgiei sale, pentru frumusețea primelor sale cărți și pentru sfârșitul romanului Străinul.

5. Jean-Paul Sartre. De ce: pentru că, deși a orbit ideologic, a văzut totuși ceva în inima tuturor lucrurilor, pentru Greața, pentru că a refuzat Premiul Nobel pentru Literatură, chiar dacă din motivele greșite.

6. A.P. Cehov. De ce: pentru că reușește să nu fie mai prejos de Dostoievski sau Tolstoi sau Gogol, fără să fi făcut concesii gustului comun care cerea (și cere și acum) romane-fluviu. Pentru teatrul său.

7. F.M. Dostoievski. De ce: pentru că frumusețea va salva într-adevăr lumea, atât cât mai poate fi salvată. Și pentru că nu mai există o carte cât Demonii în toată literatura, exceptând desigur Epopeea lui Ghilgameș.

8. Lev Nikolaevici Tolstoi. De ce: pentru Moartea lui Ivan Ilici, biblia noastră de muritori.

9. Esenin. De ce: pentru că este poetul care ne-a învățat că tineri am fost cândva și altfel era totul, și nu există poezie mai presus de această insuportabilă melancolie.

10. Borges. De ce: pentru tangourile din Buenos Aires, pentru cuțitele care se luptă singure, pentru labirinturile sale, pentru cultura sa monumentală care nu l-a făcut totuși orb în fața slăbiciunilor omenești.

11. Amos Oz. De ce: pentru curajul de a merge în adâncurile singurătății omenești într-o carte, Între prieteni, pe care puțini sunt în stare să o vadă, deși este un Everest.

12. Gogol. De ce: pentru toată literatura care a ieșit din mantaua lui Akaki Akakovici. Pentru sufletele sale moarte, pentru că a văzut cum arată sufletul omului.

13. Gorki. De ce: pentru vagabonzii săi, pentru universitățile sale, pentru drumurile pe care le-a străbătut, înainte să devină soldat credincios într-o revoluție-farsă-tragedie și, mai târziu, statuie.

14. Kundera. De ce: pentru că a știut să ne arate fragilitatea inimilor și iubirilor noastre.

15. Hrabal. De ce: pentru că a scris cele mai frumoase cărți din secolul XX și atât de puțini oameni au aflat.

16. Ilf și Petrov. De ce: pentru umorul lor minunat în care și-au ascuns deznădejdea.

17. Daniil Harms. De ce: pentru nebunia de a merge pe drumuri pe care nimeni nu s-a mai încumetat înaintea lui.

18. Isaac Babel. De ce: pentru cum trece luna prin textele sale și cum își ating oamenii în treacăt unii altora inimile între bălți de sânge și speranțe îngropate. Pentru că și el a fost cel mai bun scriitor din secolul XX.

19. Platonov. De ce: pentru că nimeni n-a arătat înainte de Cevengur până la ultimele consecințe ce este și ce face din om comunismul.

20. Panait Istrati. De ce: pentru că toate paginile cărților sale sunt pline de oameni și sunt pagini de revoltă și de credință aproape nebunească în puterea artei. Istrati a fost atât de naiv încât a crezut că nu există incompatibilitate între natura umană și dreptate pe pământ. Pentru că a fost un mare visător și un extraordinar învins, care nu s-a ferit de consecințele adevărului integral.

21. Radu Cosașu. De ce: pentru că nimeni în literatura noastră nu a lucrat atât de mult cu nuanțele, nu a arătat, frază cu frază, că totul este pe de o parte și pe de altă parte, pentru că nu e maniheist, pentru că și-a răscumpărat toate păcatele unei tinereți marcate de utopie etică. Pentru frumusețea inegalabilă a scrisului său, pentru conjuncțiile sale adversative și pentru cum folosește cuvântul totuși.

22. Boris Vian. De ce: pentru că n-a fost de aici.

23. Robert Walser. De ce: pentru că a scris Plimbarea, cel mai frumos poem din secolul în care m-am născut, chiar dacă oamenii n-au știut că Plimbarea e un poem.

24. Soljenițîn. De ce: pentru că a scris Arhipelagul Gulag și a mai găsit puterea să mai trăiască apoi pe pământ.

25. Boris Pasternak. De ce: pentru că acela care n-a citit Doctor Jivago n-a citit încă nimic.

26. Varlaam Șalamov. De ce: pentru că e mai bun decât Soljenițîn, chiar dacă o asemenea ierarhie nu s-ar cuveni să existe.

27. Venedikt Erofeev. De ce: pentru geniul său care a putut să ne dea Moscova-Petușki, o carte care ne lămurește definitiv cu privire la Uniunea Sovietică și nu numai, o demonstrație de zbor mascată în călătoria unui bețiv.

28. George R.R. Martin. De ce: pentru că, fără fantastic, ficțiunea ar fi totuși banală.

29. Kafka. De ce: pentru că lumea are nevoie de oglinda acestui om chinuit, să se vadă așa cum a fost, este și va fi – cu desăvârșire strâmbă.

30. Cervantes. De ce: pentru că niciun om în toate mințile n-a avut vreodată obiecții la Don Quijote, cea mai mare dintre cărțile care ne-au rămas din secolele vechi.

31. Truman Capote. De ce: pentru Harfa de iarbă și pentru cum fiecare cuvânt e exact la locul potrivit în Mic dejun la Tiffany’s, o bijuterie perfectă, cum nimeni nu a mai reușit înainte. Și nici după aceea.

32. Salinger. De ce: pentru că a văzut care este granița pe care nu o putem trece fără să ne pierdem inocența, deci totul.

33. Sei Shonagon. De ce: pentru că această scriitoare japoneză care și-a scris opera în jurul anului 1.000 încă știa de pe atunci totul, absolut totul.

34. Edgar Lee Masters. De ce: pentru că Antologia orășelului Spoon River a salvat toată poezia lumii.

35. Virgina Woolf. De ce: pentru Doamna Dalloway și pentru că fost înțelegătoare cu propriul geniu și propria nebunie.

36. Guy de Maupassant. De ce: pentru că a văzut spaimele care ne vor însoți pentru totdeauna, chiar și atunci când vom fi nemuritori.

37. William Faulkner. De ce: pentru puterea sa de Dumnezeu de a crea lumi acolo unde înainte nu era nimic.

38. Carlson McCullers. De ce: pentru Balada tristei cafenele, unde, dacă știi să cauți, poți găsi, de asemenea, tot ce se știe și se poate ști despre om.

39. Saramago. De ce: pentru că nu a fost orb și nu a tăcut în fața omului care îl exploatează pe fratele său, omul.

40. Malraux. De ce: pentru că a scris cartea pe care toți ceilalți mari scriitori au vrut să o scrie – Condiția umană.

41. Flaubert. De ce: pentru că ne-a făcut educația sentimentală și nu s-a sfiit să ne spună din ce suntem plămădiți.

42. Giuseppe Tomasi di Lampedusa. De ce: pentru că dacă ar trebui să iau o singură carte, pe lumea cealaltă, în nesfârșitul morții, aș lua Ghepardul.

43. Márquez. De ce: pentru că deși nu a fost de pe lumea aceasta, Gabo a fost atât de bun încât s-a prefăcut că e și el tot om, ca noi toți. Pentru puterea de uragan de frumusețe a literaturii sale.

44. Cortázar. De ce: pentru că e scriitorul care i-ar fi plăcut lui Márquez să fie, pentru Bestiar.

45. Dante. De ce: pentru că a fost primul care ne-a arătat că iubiea e cea care mișcă soarele și celelalte stele.

46. Irine Welsh. De ce: pentru profunzimea acelei cărți despre prietenie care este Trainspotting.

47. Julian Barnes. De ce: pentru Zgomotul timpului și alte câteva opere de maestru.

48. Aldous Huxley. De ce: pentru că ne-a avertizat și noi n-am știut să-l ascultăm.

49. Karl May. De ce: pentru că mi-a făcut copilăria îndurabilă, salvându-mi nu o dată viața.

50. Dino Buzzati. De ce: pentru că a avut delicatețea să ne arate că literatura e întotdeauna mult mai frumoasă decât viața.

51. Mihail Bulgakov. De ce: pentru capitolul IV din Maestrul și Margareta.

52. Vladimir Nabokov. De ce: pentru ultimele pagini din Pnin și alte miracole.

53. Orhan Pamuk. De ce: pentru cartea Viața cea nouă, care te poate naște din nou.

54. Michel Houellebecq. De ce: pentru că înainte să devină o mașinărie comericală, Houellebecq a scris cea mai importantă care de la sfârșitul lumii – Extinderea domeniului luptei.

55. Stendhal. De ce: pentru că oamenii nu mai citesc astăzi Stendhal, fiind de aceea îngrozitor de săraci.

56. Balzac. De ce: pentru că Balzac scrisese oricum tot ce aveau să scrie toți cei care i-au urmat.

57. Bolaño. De ce: pentru că acest grafoman înnebunit de cărți a avut geniu și cărțile sale sunt în același timp brutale și blânde.

58. Mark Twain. De ce: pentru că dacă există vreo cale să rămânem oameni, aceea este să ne întoarcem mereu la copiii care am fi putut fi.

59. Günter Grass. De ce: pentru Toba de tinichea, totuși.

60. Elias Canetti. De ce: pentru Orbirea și cum a înțeles ce ne vor face masele.

61. Marcel Proust. De ce: pentru frumusețea, niciodată egalată nici măcar de Proust însuși, a primelor sale nuvele.

62. Bukovski. De ce: pentru că nu a fost măreț, dar a fost deosebit, după cum atât de bine știa.

63. Kurt Vonnegut. De ce: pentru că fără Vonnegut pur și simplu nu se poate.

64. Umberto Eco. De ce: pentru că a salvat, și el, lumea.

65. Nick Cave. De ce: pentru Moartea lui Bunny Monro, cu nimic mai prejos decât muzica sa. Pentru vocea sa inconfundabilă și în scris.

66. Graham Greene. De ce: pentru că până la Graham Greene nu se poate ajunge, deși lasă mereu impresia că și alții ar reuși să scrie așa.

67. Steinbeck. De ce: pentru că, dintre toți scriitorii americani de Nobel, niciunul n-a mai dat atât de multe cărți fără egal.

68. Hemingway. De ce: pentru că scriitorul a fost, din când în când, la înălțimea aventurilor omului.

69. Giovanni Papini. De ce: pentru că a scris Gog.

70. Curzio Malaparte. De ce: pentru că a scris Pielea și pentru că avea dreptate: este o rușine să câștigi un război.

71. Herman Hesse. De ce: pentru Narcis și Gură-de-Aur.

72. Nikos Kazantzakis. De ce: pentru că fără Zorba am fi întotdeauna singuri.

73. Richard Brautigan. De ce: pentru La pescuit de păstrăvi în America.

74. Haruki Murakami. De ce: pentru imaginația sa care poate, și ea, totul.

75. Kazuo Ishiguro. De ce: pentru că are atâtea superputeri și e prea bun ca să le folosească.

76. J.R. Moehringer. De ce: pentru Dulcele bar.

77. Ismail Kadare. De ce: pentru că face Balcanii nemuritori.

78. Ivo Andrić. De ce: pentru că face timpul nemuritor.

79. Aitmatov. De ce: pentru stepele sale, pentru Djamilla și mai ales pentru Vaporul alb, cea mai emoționantă simfonie pentru suflet din câte s-au scris.

80. Doyle. De ce: pentru că ne-a lăsat să visăm că logica ajunge pentru a ajunge la capăt.

81. Saint-Exupery. De ce: pentru că doar inima vede ceea ce nu se poate vedea.

82. Italo Calvino. De ce: pentru inteligența sa luxuriantă, paradoxală, deloc ostentativă.

83. Joyce. De ce: pentru că e insuportabil și pentru că a scris Oameni din Dublin.

84. Caragiale. De ce: pentru că fără Nenea, nimic n-am fi.

85. Romain Gary. De ce: pentru Promisiunea zorilor.

86. Svetlana Aleksievici. De ce: pentru că e o conștiință a epocii noastre.

87. Ian McEwan. De ce: pentru Pe plaja Chesill.

88. Llosa. De ce. pentru că romanele sale pot să aducă, uneori, lumină în sufletul unui om.

89. Bernard Schlink. De ce: Pentru că a scris Cititorul. Și Olga.

90. Makine. De ce: pentru că e dintr-un material atât de rar încât poate schimba vieți.

91. Leonard Cohen. De ce: pentru poezie și pentru Frumoșii învinși.

92. Lermontov. De ce: pentru că Un erou al timpurilor noastre va putea fi citită și peste sute de ani omenești.

93. Shakespeare. De ce: pentru că îl citim și după sute de ani omenești, chiar dacă habar n-avem cine a fost.

94. J.M. Coetzee. De ce: pentru Copilăria lui Iisus.

95. Arthur Japin. De ce: pentru că a scris În ochii Luciei și apoi a dispărut.

96. Ali Eskandarian. De ce: pentru că ne-a dat o singură carte – Anii de aur. Pentru că a scris din prima încercare cea mai bună carte pe care o putea un om scrie.

97. Marina Stepnova. De ce: pentru Femeile lui Lazăr.

98. Patrick Modiano. De ce: pentru că, fără să fie perfect, este totuși un scriitor obsedat.

99. Bob Dylan. De ce: pentru că este, în ciuda tuturor, chiar și a lui însuși, un poet demn de Premiul Nobel pentru Literatură.

100. Knut Hamsun. De ce: pentru că a scris Foamea, cea mai bună carte din secolul XIX, secolul lui Tolstoi și Dostoievski și Gogol și Turgheniev și Hugo.

Isaac Babel. De ce: pentru cum trece luna prin textele sale și cum își ating oamenii în treacăt unii altora inimile între bălți de sânge și speranțe îngropate. Pentru că și el a fost cel mai bun scriitor din secolul XX.



02
/05
/19

Joi, 9 mai, Librăria Humanitas de la Cișmigiu găzduiește un eveniment dedicat Doinei Cornea și volumului „Puterea fragilității”, apărut recent la editura Humanitas, în ediție de colecție, cu un cuvânt înainte de Gabriel Liiceanu. Vă invităm să parcurgeți un fragment!

24
/04
/19

Pierce Brosnan, în rolul lui Robinson Crusoe, în ecranizarea din 1997 a romanului omonim al scriitorului Daniel Defoe, publicat în urmă cu 300 de ani (25 aprilie 1719) și considerat primul roman scris vreodată în limba engleză. Daniel Defoe a murit într-o zi 24 aprilie (1931).

23
/04
/19

Se obișnuiește să se spună ca Miguel de Cervantes (simbolul literaturii spaniole) și William Shakespeare (cel mai mare scriitor al literaturii de limba engleză) au decedat in aceeasi zi, 23 aprilie (1616). Acest lucru este însă imposibil, deoarece, chiar dacă au murit in aceeași dată, în Marea Britanie se utiliza calendarul iulian, în timp ce în Spania se adoptase cel gregorian. O interesantă explicație a acestei frumoase ficțiuni calendaristice găsim pe blogul eseistului, filosofului și publicistului Valeriu Gherghel, http://filosofiatis.blogspot.com.

18
/04
/19

Plasat în Mexic, la sfârșitul anilor '60, „Sălbaticul” lui Guillermo Arriaga este un roman pe viață și pe moarte, în care scriitorul își arată din plin măiestria, în 725 de pagini de literatură la cel mai înalt nivel.

12
/04
/19

El este peste tot... La Verona, unde n-a existat niciodată balconul Julietei la care se strecoară adolescentul Romeo. În Italia pe care, se pare, n-a văzut niciodată, ci doar a închis ochii și și-a închipuit-o.

08
/04
/19

Cartea „Istoria lui Mayta”, de Mario Vargas Llosa, traducere din limba spaniolă de Mihai Cantuniari, a fost publicată la Editura Humanitas Fiction în 2019.

04
/04
/19

Editura Humanitas a lansat recent volumul „Memoriile unui pașoptist-model. Amintiri politice și diplomatice, 1848–1903”, de Iancu Bălăceanu (Ediție de Georgeta Filitti), pe care vă invităm să-l descoperiți în colecția „Memorii/Jurnale”.

27
/03
/19

Dacă biblioteca ta este plină de povești care se petrec în spațiu, lupte intergalactice, personaje cu puteri supranaturale, animale fantastice, tărâmuri nevăzute și supereroi, atunci te numeri printre #DragoniiDeBibliotecă și nu poți lipsi la a opta ediție a singurului târg de carte creat exact pentru tine: Final Frontier!

25
/03
/19

“Între pasiune şi suferinţă asemănarea este atât de mare încât, de-a lungul timpului, oamenii au ajuns să le confunde şi să le boteze cu acelaşi cuvânt: patimă, a pătimi. O ironie filologică.” – Ana Blandiana . Astăzi, de Buna Vestire, una dintre cele mai graţioase şi puternice voci din poezia feminină românească împlineşte 77 de ani.