O voce de aur – Hariclea Darclée
https://www.ziarulmetropolis.ro/o-voce-de-aur-hariclea-darclee/

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE În 1960 se năştea la Brăila o mică făptură căreia i s-a prezis un viitor strălucit. Proorocirea s-a împlinit doar până la o vreme. Ca şi alţi mulţi români, şi-a făcut studiile la Paris; a debutat în oraşul natal la 21 de ani dar consacrarea a început să se contureze la Paris, graţie lui Ch. Gounod care i-a încredinţat rolul Margaretei din opera Faust.

Un articol de Georgeta Filitti|28 martie 2017

Teatrele lirice din Europa, America, Rusia o solicită cu insistenţă dar adevărata confirmare va veni de la Scala din Milano unde interpretează rolul Himenei din Cidul de Massenet. Avea atunci 30 de ani. O perioadă relativ lungă (1893-1918) artista s-a aflat în deplinătatea capacităţii sale vocale.

Haricleea Darclée a cântat concomitent în ţară şi străinătate. Era vremea de neuitat, la belle époque, şi despre Bucureşti se vorbea cu entuziasm ca fiind cel mai muzical oraş din lume. Şi cine urmăreşte programele muzicale, lista oaspeţilor străini şi frecvenţa spectacolelor îşi poate da seama de adevărata dimensiune a acestui fenomen.

Aplaudată, adulată, primind o corespondenţă inflamată de la admiratori (între care regele Portugaliei), cântăreaţa rămâne pentru noi un mit căci înregistări cu vocea ei s-au păstrat doar prin două cântece populare prelucrate de George Stephănescu (Cântecul fluieraşului) şi Tiberiu Brediceanu (Vai, mândruţo, dragi ne-avem!), şi acestea spre sfârşitul vieţii. Patrimoniul casei de discuri Fonotipia, cu unele înregistrări de la începutul secolului XX, a fost distrus în timpul celui de al Doilea Război Mondial.

Vocea H. D., de o excepţională amplitudine, i-a permis să abordeze roluri de la soprană la contraltă. Pentru iubitorii de cifre amintim că artista a avut în repertoriul permanent 58 de roluri create de 31 de compozitori. A fost vorba de premiere absolute (12) şi altele locale, însă la fel de importante.

Puţini cântăreţi din lumea întreagă se pot lăuda cu atâtea roluri de operă create anume pentru ei. Iată, în ordine cronologică, cele care au fost inspirate de minunata voce a brăilencei:

1891,C. Gomez, opera Condor, rolul Odulea, la Teatrul Scala din Milano.

1892,P. Mascagni, opera I Rantzau, rolul Luisa, la Teatrul Pergola din Florenţa. A. Franchetti, opera Cristoforo Colombo, rolurile Isabella d’Aragon, Ikuamota, la Teatrul din Genova.

1893, G.Puccini, opera Manon Lescaut, la Scala din Milano.

1894,P. Vallini, opera Il voto, rolul Mariei, la teatrul din Roma.

1897,Isidor da Lara,opera Amy Robsard, la Opera din Monte Carlo; L. Mancinelli, Hero e Lenadro, rolul Hera, la Opera din Madrid.

1898, P. Mascagni, opera Iris, succesiv la Roma şi în anii următori la Milano şi Bucureşti.

1900, G. Puccini, opera Tosca, rolul Floriei, cu celebra arie Vissi d’arte, scrisă la indicaţiile sopranei, la Operele din Roma, Torino şi Milano. Apoi la Lisabona, Bucureşti şi Monte-Carlo.

1904, Alexis Catargi, opera Enoch Arden, rolul Ammie Lee, la Teatrul Naţional din Bucureşti.

1909, Ubaldo Pachierotti, opera Eidelberga mia, rolul Catnei, la Teatrul Colon din Buenos Aires; Ettore Panizza, opera Aurora, la acelaşi teatru.

Bucureştiul şi-a avut şi el parte de gloria cântăreţei deoarece aici au avut loc mai multe premiere, între 1891 şi 1910, cu opere de Puccini, Leoncavalo, Mascagni, Meyerbeer, unde ea a deţinut rolul principal.

Decorată de regele Carol I cu ordinul Bene merenti clasa I-a, cu o contribuţie hotărâtoare, după 1921, la întemeierea operei de la Bucureşti, omagiată în lumea întreagă, H.D. a trăit într-o umilită sărăcie în ultimii ani de viaţă. Se spune că în 1939 se afla în cinematograful Marna unde, în antracte, se dădeau fragmente din opera Tosca. A început să fredoneze melancolică, odată cu discul, până când cineva a apostrofat-o: „Taci, babo!”

H.D. şi-a avut un răstimp de glorie rar întâlnit şi a sfârşit penibil. Din fericire, memoria ei a fost readusă în faţa contemporanilor graţie strădaniei unei admirabile urmaşe într-ale muzicii, soprana Mariana Nicolesco. Din 1995, aceasta organizează, la Brăila, Concursul Naţional (din 1997, Internaţional) de canto şi măestrie artistică Haricleea Darclée.

16
/03
/16

 „Ariel al pianiştilor” sau „Rafael al pianului”, cum i se spunea lui Chopin, fusese în copilăria şi adolescenţa sa adulatul saloanelor aristocraţiei poloneze din Varşovia, apoi al celor din Paris. Pe ecranul existenţei sale sentimentale s-au perindat cele mai seducătoare femei ale timpului său: Maria Wodzinska, Constanţa Gladkowska, Wanda Radziwiell, prinţesa Cezartoryska, Contesa Dellina Potocka şi, în cele din urmă, George Sand. 

16
/03
/16

La început a fost mânăstirea. Se spune că numele aminteşte de „cotrocire”, adică, acoperire, adăpostire ce i-ar fi fost grabnic necesară lui Şerban Vodă Cantacuzino. De ce? Pentru că se ferea din calea duşmanului său politic Duca vodă, căruia, în plus, îi pusese şi coarne.

14
/03
/16

BUCUREŞTIUL DE TOTDEAUNA Grecii sunt prezenţi la Bucureşti încă de la atestarea documentară a oraşului (1459). Sunt întreprinzători, negustori iscusiţi, oameni ce se fac repede utili. Căderea Constantinopolului, întâmplată în 1453,  înseamnă prăbuşirea Imperiului bizantin şi în acelaşi timp un exod al grecilor. Ţările române sunt un loc predilect iar capitalele lor, Bucureşti şi Iaşi, găzduiesc un număr sporit de la an la an.

09
/03
/16

Conform propriilor declaraţii - Memorii, Humanitas, 1991 -, Mircea Eliade s-a născut în urmă cu 109 ani („M-am născut la București, la 9 martie 1907”). Există totuși o notă de subsol a editurii care spune că data reală a nașterii lui Eliade este 28 februarie/13 martie 1907 (s.v.), conform actului de naștere descoperit și publicat de Constantin Popescu-Cadem în Revista de istorie și teorie literară în 1983

06
/03
/16

Basmele au un sâmbure de adevăr? În cazul lui Pake Protopopescu se pare că da. Licenţiat în Drept de la Paris (cu o teză despre Acţiunile cauzate de frică!), acest băiat de preot bucureştean ajunge primar şi îşi ia funcţia în serios.

04
/03
/16

ACTRIȚA DE LA PAGINA 1 Marcela Rusu, născută la Galaţi în 1926, a fost o femeie frumoasă şi iubită, care a ştiut ce a vrut de la viaţă. A cunoscut fericirea şi opusul ei, iar pe scenă a avut momente de succes. A fost căsătorită de trei ori, n-a avut copii, dar şi-a îndeplinit rolul de mamă - povestea prin interviuri - crescând doi nepoţi şi nişte câini pe care i-a botezat de fiecare dată „Gâlcă”, indiferent de generaţie. 

02
/03
/16

“Eu am rimat întotdeauna cu Teatrul «L.S. Bulandra» din Bucureşti”, îi plăcea Rodicăi Tapalagă să spună adesea. A fost Zoe din “O scrisoare pierdută”, Didina Mazu din “D’ale Carnavalului”, Sophie din “Dimineaţa pierdută”, Elena Andreevna din “Unchiul Vanea”. Este actriţa care se simțea feminină, iubită, frumoasă, puternică, atunci când era pe scenă.

28
/02
/16

Oraş al bucuriei, dar şi al nestatorniciei, Bucureştiul nu are un nume de stradă mai vechi de o sută de ani – cu excepţia Podului Mogoşoaii, croit la 1690 de vodă Brâncoveanu. „Uliţa mare”, „Podul de pământ”, „Piaţa puşcăriei”, „pe lacul Bulăndroiului” au fost, până în sec. XIX, repere suficiente pentru ca lumea să circule într-o urbe căreia un francez răutăcios i-a găsit etimologia numelui: Bucureşti, boue qui reste, adică noroi care rămâne.

22
/02
/16

“Este invazia imbecililor. Televiziunea a promovat idiotul satului faţă de care spectatorul se simţea superior. Drama internetului este că l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr” - Umberto Eco . Cu puţin timp înainte de moartea sa, scritorul şi filozoful italian a criticat reţelele de socializare, într-o discuţie publică cu jurnaliştii italieni.

21
/02
/16

Testamentele dovedesc respect pentru proprietate dar relevă şi firea omului. De aceea, se transformă în adevărate profile sociale. Am ales patru testamente ale unor bucureşteni, doar destinaţia unuia mai poate fi zărită azi în oraş. Două au fost distruse parţial de comunişti. Unul a rămas de o factură mai specială pentru că grădina lui Dumnezeu e mare.

20
/02
/16

“Nu-mi fac griji. Cartea va dăinui. Citeşti tot timpul: citeşti în tren, în autobuz. Citeşti în parc. Citeşti când te plimbi şi chiar când faci dragoste poţi să citeşti. Cu computerul este mai greu... ” - Umberto Eco. Unul dintre cei mai mari scriitori contemporani s-a stins din viaţă, în noaptea de vineri spre sâmbătă. Autorul celebrului roman "Numele trandafirului" avea 84 de ani şi suferea de cancer, conform La Repubblica.

19
/02
/16

"Nu este nicio ruşine să te naşti prost. Ruşine e să mori prost." - Marin Sorescu / Astăzi, în ziua în care îl aniversăm pe Constantin Brâncuşi, se împlinesc 80 de ani de la naşterea scriitorului Marin Sorescu, considerat unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani

18
/02
/16

Constantin Brâncuşi şi-a petrecut o bună parte din viaţă la Paris. În 1928, Nicolae Titulescu primea, pe malul Senei, o „lecție de Brâncuși”. Genialul sculptor s-a născut într-o zi de 19 februarie (1876), la Hobiţa, în județul Gorj.