One World Romania 2021. Posibilităţile documentarului (2)
https://www.ziarulmetropolis.ro/one-world-romania-2021-posibilitatile-documentarului-2/

Cel mai stimulant film văzut la ediţia din acest a Festivalului One World Romania, disponibil şi online până la 27 iunie, a fost „N-o să mai fie noapte” (2020), al cineastei franceze Eléonore Weber. Este un documentar făcut doar din imagini înregistrate de camerele instalate pe căştile de protecţie ale soldaţilor aflaţi în misiuni aeriene cu elicopterul în regiuni din Orientul Mijlociu.

Un articol de Ionuţ Mareş|21 iunie 2021

Ideea de pornire pentru „N-o să mai fie noapte” este teribil de surprinzătoare şi de ofertantă. Eléonore Weber îşi propune să chestioneze imagini – găsite la liber pe internet, puse de diverşi soldaţi – înregistrate în scopuri operaţiunile de armata americană, dar şi de armata franceză, în misiuni aeriene din elicopter împotriva presupuşilor terorişti din regiuni din Orientul Mijlociu, în special Afganistan şi Irak.

Nu avem de-a face cu un simplu unghi subiectiv în care camera ne lasă să vedem exact ce vede şi militarul. Este privirea rece, tehnologizată, a celui care se pregăteşte să omoare. Iar noi, spectatorii, suntem prizonierii acestei perspective în care ţintele devin simple puncte mişcătoare de un alb incandescent, urmărite în permanenţă de vizorul mitralierei (care se confundă cu obiectivul camerei) şi gata oricând să fie ucise – fără a se şti cu claritate dacă sunt inamici sau civili nevinovaţi.

În această ambiguitate stă oroarea pe care înregistrările o conţin, în fond. Dar şi în revelaţia forţei absolute şi a performanţei nemaintâlnite de a omorî la care a ajuns tehnologia modernă de război. De aici şi un mare disconfort, aproape o vină că ne uităm la astfel de imagini ca dintr-un film avangardist, abstract.

Evident, filmul nu este în niciun fel o glorificare a acestor imagini, chiar dacă atrocitatea lor nu putea fi ocolită – trebuia privită în faţă. Eléonore Weber intervine masiv în coloana sonoră – cu unele excepeţii relevante, elimină vocile soldaţilor şi introduce în schimb propriul comentariu critic, bazat pe discuţiile cu un soldat din armata franceză care a luat parte la astfel de misiuni (şi care rămâne neidentificat).

„N-o să mai fie noapte” este un film-eseu despre privire şi imagine, dar şi un semnal de alarmă în legătură cu pericolul tehnologizării şi al unui control tot mai mare al autorităţii asupra vieţilor oamenilor.

Deşi mai convenţionale prin subiecte, alte două filme au arătat libertatea extraordinară pe care şi-o poate lua un autor de documentar (aşa cum remarcam şi în prima parte a relatării despre festival).

În documentarul fraco-rus „Dragii mei spioni” (2020), regizorul Vladimir Léon din Franţa îşi ia fratele mai mare şi porneşte într-o călătorie prin Rusia. Cei doi încearcă să descopere dacă bunicii lor au fost într-adevăr spioni sovietici la Paris imediat după Al Doilea Război Mondial, aşa cum par să sugereze nişte documente găsite într-un geamantan al familiei, printre care şi un jurnal al mamei lor ruse.

Frumuseţea discretă a filmului stă în caracterul imprevizibil al aventurii celor doi fraţi printr-o Rusie din care au plecat când erau copii (mama şi tatăl lor, un corespondent de presă francez în URSS, au părăsit Moscova pentru Franţa) şi prin trecutul neclar al familiei, imposibil de descifrat până la capăt. „Dragii mei spioni” reconfirmă un lucru esenţial în cazul documentarelor: de multe ori, nu obţinerea unor răspunsuri categorice contează, ci atenţia la întâlnirile de pe drum şi găsirea celei mai potrivite forme.

Ceea ce pare, din sinopsis, un nou documentar obişnuit despre imigranţi, se dovedeşte de fapt un film plin de poezie despre grandoarea unui spaţiu al speranţei şi al morţii. În „Umbra deşertului”, regizorul mexican Juan Manuel Sepúlveda filmează la graniţa dintre Mexic şi SUA, într-o zonă aridă, deşertică, în care numeroşi bărbaţi tineri aşteaptă în peşteri şi adăposturi improvizate momentul prielnic să treacă frontiera spre nord. Asta în timp ce localnicii din orăşelul din apropiere îşi continuă liniştiţi viaţa, cu ritualurile lor, iar copiii folosesc acelaşi loc pentru a se juca.

Ce impresionează la „Umbra deşertului” este felul în care Sepúlveda priveşte realitatea – mereu cu deschidere, curiozitate, empatie. Observat prin ochii cineastului mexican, acest spaţiu, care în relatările media e doar un clişeu („graniţa dintre Mexic şi SUA, asaltată de imigranţi din toată America Latină”), devine un loc misterios, aproape mitic, în care se amestecă năzuinţele dintotdeauna ale „dezmoşteniţilor sorţii”.

Un alt film făcut din fragmente şi care necesită răbdare pentru a-i înţelege măreţia este „Notturno” (2020), noul documentar al italianului Gianfranco Rosi, celebru cineast, laureat atât cu Leul de Aur, pentru „Sacro GRA” (2013), cât şi cu Ursul de Aur, pentru „Fuocoammare” (2016).

În „Notturno”, Rosi călătoreşte prin Orientul Mijlociu pentru a vedea efectele diverselor conflicte, în special trecerea jihadiştilor ISIS, asupra vieţilor localnicilor. În stilul său consacrat, el îşi alege doar câteva personaje – aici un băiat care îşi întreţine familia făcând pe iscoada pentru vânători ocazionali sau un pescar nocturn, dincolo un cuplu de îndrăgostiţi sau un grup de femei soldat (trecerile între ţări sunt marcate prin diverse detalii discrete).

Puţine dialoguri. În schimb, o vizibilă coregrafie a scenelor, cadre atent compuse şi o anume maiestuozitate a imaginii. În prim-plan sunt oamenii, care îşi trăiesc viaţa demn, în ciuda suferinţei care se ghiceşte. În plan secund însă, pare să existe mereu un război – sugerat prin focuri de armă care fie se aud în afara cadrului, fie înroşesc linia orizontului.

Despre alte filme văzute la One World Romania puteţi citi aici.

În perioada 21-27 iunie, o mare parte din filmele din selecţia One World Romania, inclusiv primele trei discutate mai sus, pot fi văzute online



08
/06
/22

BIDFF - Bucharest International Dance Film Festival, singura manifestare cinematografică din România dedicată filmelor de dans, anunță deschiderea sesiunii de înscrieri pentru secțiunile competiționale de scurtmetraje ale celei de-a opta ediții, care va avea loc între 8 -11 septembrie 2022, la București. Datele limită la care se pot trimite aplicațiile sunt: 24 iunie (normal) și 15 iulie (târziu).

07
/06
/22

10 pentru FILM, programul care intermediază întâlnirea între actori români de teatru și lumea cinematografiei, a ajuns la cea de-a 11 ediție. O rampă de lansare pentru peste 100 de artiști talentați de pe scenele teatrelor din România, 10 pentru FILM își continuă misiunea și în 2022, la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 - 26 iunie 2022). Astfel, alți 10 actori aflați la debut sau care au interpretat până acum roluri secundare în cinema vor veni la TIFF, unde vor intra într-un program de prezentare și formare, care include workshop-uri, dar și întâlniri esențiale cu profesioniști din industrie.

06
/06
/22

Chef-ul Adi Hădean vine la Festivalul Internațional de Film Transilvania 2022 pentru o zi specială: Ukrainian Street Food Day. Acesta va pregăti, alături de bucătari din Ucraina, preparate tradiționale din țara vecină, pe care clujenii sunt invitați să le încerce pe 20 iunie la un eveniment special, care va fi organizat pe strada Potaissa din centrul orașului. Toate fondurile strânse în urma acestui eveniment vor fi donate inițiativei #SolidarSocial, care livrează mese calde refugiaților.

02
/06
/22

Fidel misiunii sale de a cultiva pasiunea publicului tânăr și foarte tânăr pentru arta cinematografică, programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie). Calendarul evenimentelor include anul acesta o amplă selecție de filme dedicate copiilor și adolescenților, ateliere creative și cursuri de jurnalism de cinema, dar și o prezentare în premieră a opționalului de educație cinematografică, care va fi testat pe parcursul unui an școlar la Colegiul Național Gheorghe Șincai din Cluj-Napoca, la inițiativa Asociației Festivalului de Film Transilvania (AFFT).

02
/06
/22

Pe 8 și 9 iunie, bibliotecarii din județul Gorj vor participa la un nou atelier de educație media organizat de Asociația One World Romania și Mediawise Society – centrul de resurse și formare în domeniul educației pentru competențe media și digitale din România. Am deschis seria de cursuri în Dâmbovița și Tulcea, unde au participat peste 45 de bibliotecari din cele două județe.

02
/06
/22

Lungmetrajele „Light Sleeper”, cu Willem Dafoe și Susan Sarandon în distribuție, și „Dom Hemingway”, cu Jude Law și Mădălina Ghenea, vor avea premiera la Warner TV în primul weekend din luna iunie. „Viața de noapte/ Light Sleeper”, scris și regizat de Paul Schrader, scenarist al unor filme ca „Taxi Driver” și „American Gigolo”, a avut premiera în competiția Berlinalei din 1992.

02
/06
/22

Filmul documentar Delta Bucureștiului, în regia Evei Pervolovici, va fi prezentat, începând cu 6 iunie, în cadrul programului FilMARe a Muzeului de Artă Recentă din București (MARe). Delta Bucureștiului este al doilea documentar de lungmetraj al regizoarei, cunoscută deja publicului pentru Marussia (2013). Povestea este spusă prin vocea actrițelor Sandrine Bonnaire și Ada Condeescu, filmul urmând să aibă premiera în cinematografe în toamna acestui an.

31
/05
/22

Vara începe cu o veste bună – sau, mai degrabă, două! Centrul Ceh vă invită din nou la proiecții de film pe strada Ion Ghica 11. Documentary Mondays și Fiction Tuesdays reîncep pe 6 și 7 iunie, după ce timp de 2 ani s-au desfășurat în format online. Iubitorii de filme cehe și de documentare pot vizita din nou unul dintre cele mai îndrăgite institute culturale din București, unde sunt așteptați cu bere cehă și o atmosferă prietenoasă.

25
/05
/22

La doar un an de la redeschiderea cinematografelor din țară (post pandemie), lanțul de cinematografe Cineplexx face anunțul primei investiții importante: First Class Cinema – serviciul premium de la Cineplexx Băneasa. Deschisă publicului cinefil din 25 mai, locația VIP reprezintă o reconfirmare a angajamentului pe care compania și l-a luat pentru dezvoltarea industriei naționale și menținerea experienței de cinema în topul preferințelor românilor.