Only God Forgives şi Heli: violenţă gratuită vs. violenţă necesară
https://www.ziarulmetropolis.ro/only-god-forgives-si-heli-violenta-gratuita-vs-violenta-necesara/

„Only God Forgives“, noul film al danezului Nicolas Winding Refn, este un act gratuit de teribilism, restanţier la capitolul scenariu, în timp ce „Heli“, pentru care mexicanul Amat Escalante a primit premiul de regie la Cannes, este un film răscolitor.

Un articol de Ionuţ Mareş|28 octombrie 2013

CRONICA DE FILM „Only God Forgives“, noul film al danezului Nicolas Winding Refn, este un act gratuit de teribilism, restanţier la capitolul scenariu, în timp ce „Heli“, pentru care mexicanul Amat Escalante a primit premiul de regie la Cannes, este un film răscolitor.

„Only God Forgives“, de Nicolas Winding Refn, şi „Heli“, de Amat Escalante, două dintre cele mai violente filme din acest an de pe Croazetă, au deschis vineri cea de-a patra ediţie a festivalului „Les films de Cannes à Bucarest”. Văzute în tandem, cele două producţii lansează, inevitabil, o discuţie despre violenţa în cinema.

În timp ce la danez violenţa este una de salon, un simplu fason („Uitaţi ce ştiu şi pot să fac!“), la mexican ea e mai degrabă o necesitate – aceea de a sugera cinematografic o parte a unei realităţi care, în Mexic, bate filmul.

În 2011, când a dat lovitura cu „Drive“, danezul Nicolas Winding Refn era un regizor deja cunoscut, chiar dacă în special printre cinefili. Numai că respectivul lungmetraj, care îl avea în rolul principal pe Ryan Gosling şi care i-a adus premiul pentru regie la Cannes, l-a făcut cu adevărat celebru la nivel mondial. Iar „Drive” a devenit astfel un film cult, chiar dacă şi alte lungmetraje ale sale, cum ar fi „Fear X”, „Bronson”, „Valhalla Rising” sau trilogia „Pusher”, îşi câştigaseră destui fani.

only god forgives

Ryan Gosling are rolul principal în filmul „Only God Forgives“

De aceea, era destul de greu pentru Refn să menţină acelaşi nivel. Iar aşteptările erau mari, mai ales că Ryan Gosling joacă şi în noul film, „Only God Forgives”, prezentat în luna mai în competiţia oficială a Festivalului de la Cannes.

Filmat la Bangkok, în Thailanda, „Only God Forgives” este un exerciţiu de stil care, oricât de dichisit vizual l-au dorit Refn şi directorul de imagine Larry Smith, ascunde, de fapt, un gol de idei cinematografice memorabile (iar juriul de la Cannes l-a ocolit la premii, pe bună dreptate).

Problema acestui film care se inspiră din (şi nu parodiază) producţiile sângeroase de serie B (în principal asiatice) este amestecul între un scenariu întins ca o peltea, o seriozitate care frizează uneori umorul involuntar şi o repetitivitate plictisitoare a încadraturilor (personajele ocupă obsedant centrul fiecărui cadru).

Vizual, filmul lui Refn funcţionează ca producţiile 3D: la început, imaginea (în acest caz culorile obţinute din lumini artificiale – roşu, albastru, verde, auriu) îţi fură ochiul, însă pe măsură ce privirea se obişnuieşte cu noua convenţie, mintea începe să-şi dorească şi altceva care s-o stimuleze.

Only God Forgives – violenţa îşi ratează ţintele

Şi tocmai acest „altceva” îi lipseşte filmului – capacitatea de a surprinde. Iar pentru asta nu este suficient personajul total atipic interpretat de Kristin Scott Thomas (Dacă, în „Drive”, Ryan Gosling era proaspăt şi avea un aer cool, aici nu mai este decât o umbră palidă).

Inserată undeva după jumătatea filmului, metafora ochiului tăiat, pe verticală şi nu pe orizontală, ca în „Câinele andaluz”, ar fi putut aduce o libertate a asociaţiilor suprarealiste, aşa cum se întâmplă la Bunuel. Caz în care filmul ar fi fost, poate, salvat. Numai că Refn ţine până la final de „poveste”, de tentativa firavă de construcţie narativă – un dealer de droguri (Gosling), proprietar al unei săli de box thailandez, îşi pierde fratele, ucis, iar posesiva lor mamă (Scott Thomas) îi cere să răzbune crima.

Violenţa din Only God Forgives este una banalizată – nici chestionată parodic, nici asumată realist. Inflaţia de acte sângeroase, o constantă a filmelor lui Refn, îşi ratează ţintele, chiar şi pe aceea de a şoca.

Gratuitatea din „Only Gord Forgives” este cu atât mai flagrantă cu cât este pusă în contrast cu violenţa din „Heli”, în regia lui Amat Escalande, un cineast care provine dintr-o ţară, Mexic, unde războiul drogurilor face zilnic victime, destabilizând întreaga societate.

Filmul a primit premiul pentru regie la Cannes, acelaşi trofeu pe care, în 2012, îl câştiga, pentru „Post Tenebras Lux”, Carlos Reygadas, un alt cineast mexican, susţinător şi unul dintre producătorii lui Escalante.

Un tânăr, Heli, lucrează într-o uzină auto şi locuieşte cu soţia, cu bebeluşul lor, cu tatăl şi cu o soră în vârstă de 12 ani. Aceasta din urmă are un prieten cu câţiva ani mai mare, cadet în trupele speciale de poliţie. Din dorinţa de a fugi cu „iubita” lui, cadetul sustrage droguri de la traficanţi şi le ascunde în casa fetei, implicându-i pe Heli şi pe familia sa într-o lume care nu lasă loc de speranţă.

Printr-o regie care mizează mai mult pe puterea de sugestie, Amat Escalante îşi începe filmul cu o secvenţă şoc (un tânăr este spânzurat de traficanţi de un pod), după care ne introduce, pe îndelete, în familia lui Heli, pregătind terenul pentru a doua parte, când declanşează sarabanda violenţei aparent implacabile şi cu urmări pe termen lung.

Citiţi şi: Cannes-ul se mută pentru o săptămână la Bucureşti

„Heli” nu „loveşte” atât prin cele câteva acte violente explicite (care nu sunt neapărat şi cele mai sângeroase posibile, date fiind decapitările periodice din Mexic), cât prin sugestia lipsei de speranţă, prin ideea că viitorul tinerilor (şi, extrapolând, al unei ţări) este determinat de un flagel scăpat de sub control.

Escalante lucrează la scară mică – îi este suficientă povestea unei singure familii pentru a propune o naraţiune universală despre destine frânte înainte de vreme.

Cineastul mexican evită deopotrivă melodrama, senzaţionalismul sau eroismul, dedramatizând cât mai mult posibil un fir narativ cu potenţial exploziv. Camera de filmat este mai degrabă un martor neimplicat, ce nu face decât să înregistreze un fenomen care pare că există de-o veşnicie şi că va mai dura la fel de mult.

„Only God Forgives” şi „Heli” vor intra în noiembrie şi în circuitul cinematografelor, primul fiind distribuit de Independenţa Film, iar al doilea – de Asociaţia Culturală Macondo.

Dacă v-a plăcut articolul, urmăriţi-ne şi pe Facebook!

INFO

Heli (Mexic, 2013)

Regia: Amat Escalante

Cu: Armando Espitia, Andrea Vergara, Linda González

Rating: ●●●●○

……………………………………………………………………………………………………………..

Only God Forgives (Franţa, SUA, Thailanda 2013)

Regia: Nicolas Winding Refn

Cu: Ryan Gosling, Kristin Scott Thomas, Vithaya Pansringarm

Rating: ●●○○○

Ionuţ Mareş, autorul cronicilor,

este şi colaborator al blogului
de film şi cultură cinematografică

Marele Ecran

Foto din Only God Forgives şi Heli – capturi film

18
/09
/20

Cel mai nou cinematograf de tip multiplex din România a fost inaugurat de Cineplexx pe 16 septembrie la Târgu-Mureș, în prezența unui public nerăbdător să-și vadă vadă filmele preferate pe marele ecran. Locația nou deschisă reprezintă cea de-a cincea investiție făcută de companie în România într-un singur an de la intrarea pe piața locală.

17
/09
/20

A 12-a ediție KINOdiseea – Festivalul de Film pentru Publicul Tânăr are loc în București, în perioada 17 septembrie–11 octombrie 2020, și aduce pe marile ecrane din aer liber cele mai noi filme pentru copii, dar numai bune pentru o seară petrecută cu întreaga familie.

09
/09
/20

Pentru a sărbători cea de-a 5-a ediție, organizatorii festivalului Película au pregătit o călătorie cinematografică specială: 21 de producții din 8 țări din America Latină (Argentina, Brazilia, Bolivia, Chile, Columbia, Mexic, Peru și Uruguay), cărora li se alătură 2 titluri din Spania.

08
/09
/20

CRONICĂ DE FILM În al treilea său documentar, „Holy Father” (2020), câştigător al Premiului Special al Juriului la Sarajevo şi prezentat în premieră în România la Astra, regizorul Andrei Dăscălescu are curajul de a explora relaţia cu tatăl său, călugăr la Athos, şi cu iubita sa, cu care urmează să aibă un copil.

08
/09
/20

Emoție și participare cu toate simțurile la proiecția eveniment a filmului „Transalpina, Drumul Regilor”, de Dumitru Budrala, vizionată din bărci, în cadrul Astra Film Festival 2020. Cele peste 30 de bărci și hidrobiciclete care au plutit duminică seara pe lacul din Muzeul Astra Sibiu s-au legănat în aplauzele îndelungate ale spectatorilor, care au mulțumit astfel pentru experiența splendidă de care au avut parte, într-un cadru feeric, înconjurați de mori de vânt și stuf, având deasupra cerul înstelat.

08
/09
/20

Marele ecran, ambianța din sală, noi premiere, meniurile cu popcorn și întreaga experiență cinematografică incomparabilă revin cu intensitate și în deplină siguranță din 15 septembrie în cele patru locații Cineplexx – Băneasa (Băneasa Shopping City), Titan (Auchan Titan), Satu-Mare (Shopping City Satu-Mare ) și Sibiu (Shopping City Sibiu), iar din 16 septembrie în cea de-a cincea, odată cu inaugurarea noului multiplex din Shopping City Târgu-Mureș.

07
/09
/20

CRONICĂ DE FILM Proiectat în România la TIFF și Astra, „Așteptați răspunsul operatorului” (2020), de Pavel Cuzuioc, regizor de origine basarabeană stabilit în Austria, este un reușit documentar filmat în Republica Moldova, Ucraina, România și Bulgaria. Portretul tandru al unei regiuni, având ca protagoniști instalatori de telefonie, televiziune prin cablu și internet.

Pagina 1 din 27012345...102030...Ultima »