Opriţi proiecţiile proaste!
https://www.ziarulmetropolis.ro/opriti-proiectiile-proaste/

Ţara s-a umplut de festivaluri de film şi de proiecţii în spaţii „alternative”. Dacă locuieşti în Bucureşti, primăvara şi toamna ai la dispoziţie aproape săptămânal câte un festival, o retrospectivă sau un ciclu de filme. Oferta este uneori copleşitoare. Şi ce e rău în asta?

Un articol de Ionuţ Mareş|21 septembrie 2014

Ce e în neregulă cu a putea vedea cât mai multe filme, majoritatea de autor, când aproape nu mai există cinematografe de stat, distribuţia e deficitară, iar mall-urile sunt pline de blockbuster-uri? Ce e nepotrivit în a iniţia festivaluri în cât mai multe oraşe, fie ele centre universitare sau nu?

Aparent, nimic nu e deplasat. Există totuşi o problemă. Esenţială.

Condiţiile în care sunt proiectate multe din aceste filme sunt inadecvate unei bune vizionări, care presupune un sunet corespunzător şi o imagine fără pată. Absenţa acestor aspecte elementare înseamnă lipsă de respect pentru cineaşti şi public. Nu e de mirare atunci că mulţi cinefili preferă să vadă, piratate, filmele acasă, unde probabil au condiţii chiar mai bune decât într-un spaţiu improvizat.

Existenţa unui proiector (această nouă înşelătoare soluţie) şi a unor boxe nu este suficientă pentru a arăta un film, al cărui loc ar trebui să fie (aproape) exclusiv în sala de cinema bine pregătită.

Lucrurile nu stau însă deloc aşa. Excepţiile sunt puţine – în principal marile festivaluri, unde şi banii sunt mai mulţi, şi profesionalismul, experienţa şi anvergura organizatorilor îşi spun cuvântul: TIFF, Les Films de Cannes à Bucarest sau Bucharest International Film Festival. Nici ele nu sunt lipsite de incidente tehnice, însă de regulă proiecţiile sunt aşa cum trebuie să fie – nu de pe copii proaste sau în locuri improprii.

În rest, oroare! Acum un an, Uniunea Cineaştilor condusă de Laurenţiu Damian a organizat o serie de evenimente festive dedicate împlinirii a 50 de ani de la înfiinţare. Între ele, o retrospectivă de filme româneşti în de altfel extrem de bine echipata sală Studio din Piaţa Romană, cinematograful unde s-au mutat aproape toate festivalurile din Bucureşti.

Filmul lui Puiu, măcelărit

Am vrut să revăd „Moartea domnului Lăzărescu” şi „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”. Greşeală. Filmul lui Cristi Puiu a fost măcelărit, pardon, proiectat de pe un format suspect. Rezultatul – cadru mic, imagine întunecată, sunet infect. Lungmetrajul lui Cristian Mungiu a fost adus pe o copie format 35 mm ce amintea mai mult de un film din anii `80 – imagine dezolantă, sunet la fel. Dezinteres pentru cinema în chiar „casa cineaştilor”.

Recent, la sala de cinema a Muzeului Ţăranului Român a fost proiectat un documentar din 2001 al lui Alexandru Solomon – „Omul cu o mie de ochi”. Din nou, întunecime, din cauza copiei aduse şi a proiectorului folosit, mai adecvat probabil pentru sufragerie. Iniţiativă lăudabilă pusă în practică acum câţiva ani din bani europeni, Noul Cinema al Regizorului Român (NCRR) rămâne totuşi insuficient pregătit pentru filme, dovadă şi scaunele incomode, utile în şedinţele de partid de puiualtădată.

Acum doi-trei ani, am întrebat timid la splendida Cinematek din Bruxelles dacă au şi proiecţii digitale. Tipul de la bilete nu şi-a putut ascunde stupefacţia – totul se proiectează de pe peliculă, în copii impecabile.

La Cinemateca Eforie din Bucureşti devine tot mai dificil de văzut filme în condiţii optime. Proiecţiile de pe peliculă sunt înlocuite tot mai mult cu cele de pe DVD. Pentru nostalgicii care mai vor să vadă filme pe peliculă, aceasta ar putea fi o veste nefericită. Nu e cazul. Copiile din arhivă sunt fie de foarte proastă calitate, fie măcelărite de cenzură (o situaţie recentă, filmul „Inocentul” al lui Visconti, unde patru-cinci scene esenţiale fuseseră scoase de cenzorii comunişti, nici măcar mascat).

Nici înlocuirea peliculei cu DVD-ul nu este o soluţie strălucită, pentru că filmele sunt oferite tot de pe un proiector, ceea ce se traduce într-o imagine ştearsă, întunecată. Iar sala este folosită şi pentru multe alte festivaluri sau zile ale filmului, când situaţia se repetă.

Din fericire, cea de-a doua sală a Cinematecii Române, Union, unde sunt programate cu preponderenţă filme noi, dar şi evenimente răzleţe, are de ceva timp un sistem DCP, cel care permite proiecţii digitale de ultimă generaţie. Tot un caz fericit în Bucureşti este cocheta sală Elvire Popesco a Institutului Francez, modernizată cu ajutorul companiilor franceze din România.

Sistemul DCP lipseşte din păcate inclusiv din unele cinematografe şi mai ales din spaţiile „alternative” unde ajung să fie organizate festivaluri sau alte evenimente de gen.

Lista locurilor unde se proiectează necorespunzător filme poate continua cu sala ICR-ului, curtea Muzeului Ţăranului Român, parcuri sau baruri. Nici sala UNATC-ului nu stă foarte bine.

Există totuşi situaţii când alegerea unor altfel de spaţii de proiecţie se impune. Mai exact, în oraşele fără săli de cinema sau cu cinematografe nefuncţionale, unde iniţiatorii de festivaluri nu au de ales.

Proiecţii anulate „din motive tehnice”

Nici tehnologia multiplexurilor nu este perfectă. Reţeaua Movieplex obişnuieşte să anuleze proiecţii cu doar câteva minute înainte de începerea lor, „din motive tehnice”. Însă condiţiile pe care le oferă aceste săli, unui public majoritar tânăr şi în căutare de atracţii tehnologice, ar trebui să dea de gândit organizatorilor de festivaluri sau de gale improvizate. Asta dacă vor să atragă spectatori.

Este vorba de instituţii şi asociaţii care, pe baza unor proiecte şi în urma obţinerii de fonduri, derulează festivaluri. Fără a ţine cont de multe ori şi de necesităţile tehnice corespunzătoare.

Prost sau bun, comercial sau de autor, filmul nu se poate vedea oricum. Nici măcar atunci când este oferit gratis. Măcelărirea lui prin proiecţii proaste erodează atractivitatea a ceea ce înseamnă cu adevărat a vedea un film într-o sală de cinema. Dacă blockbuster-urile au parte de ce e mai bun, de ce trebuie ca filmele de autor, cele care pun accent cel mai mult pe imagine şi detalii, să aibă de suferit?

Foto:

25
/06
/20

”Grilele, genurile, toate categoriile fixate sunt inamicii criticului” şi ”Libertatea criticului este de a nu se supune ierarhiilor gata făcute”. Sunt doar două dintre numeroasele idei stimulante despre critica de film dintr-un dosar din revista franceză „Cahiers du cinéma” pe aprilie, în ultimul număr înainte de schimbarea echipei editoriale.

21
/06
/20

CRONICĂ DE FILM Realizat în Franţa şi cu o distribuţie formată din Catherine Deneuve, Juliete Binoche şi Ethan Hawke, „La vérité”/”The Truth” (2019) nu este printre cele mai reuşite titluri ale regizorului japonez Hirokazu Koreeda. Un film lejer, dar tonic.

19
/06
/20

Până pe 21 iunie, inclusiv, pot fi văzute gratuit scurtmetraje realizate de regizori români în timpul autoizolării impuse de pandemie, alături de o selecție de filme scurte din 21 de țăre europene, curatoriată de Andrei Tănăsescu, directorul artistic al acestei ediţii.

17
/06
/20

Fascinanta Italie, aflată în vizorul lumii, într-un an cu totul neobișnuit, este în centrul atenției și la Festivalul Internațional de Film Transilvania, de data aceasta, pentru cinema-ul ei seducător.

16
/06
/20

CRONICĂ DE CARTE Nu știu să existe vreo carte în limba română despre Alain Delon, nici măcar în traducere. Dar pentru că accesul la volume în limbi străine e mai ușor decât oricând, recomand două splendide albume în franceză – „L'encyclopédie Alain Delon” (2016) și „Alain Delon. Film par film” (2019).

12
/06
/20

CRONICĂ DE CARTE Cea mai nou apariţie în colecţia de cărţi de film a Editurii Noi Media Print, volumul „Noul cinema, două decenii şi ceva”, de Marian Sorin Rădulescu, adună o serie de texte ale criticului timişorean – de la eseuri mai elaborate, la simple note – despre câteva din filmele regizorilor reprezentativi ai cinematografiei române post-2000.

11
/06
/20

Cele mai bune documentare de mediu din ultimul an, alături de producții recente care s-au remarcat prin povești nebănuite, vor putea fi vizionate online, gratuit, în cadrul celei de-a 9-a ediții Pelicam - Festivalul Internațional de Film despre Mediu și Oameni, între 10-19 iulie.

10
/06
/20

Gala Premiilor Gopo, evenimentul care celebrează și recompensează anual cele mai importante realizări cinematografice din România, va avea loc pe 29 iunie, într-o nouă formulă, adaptată condițiilor actuale, la Verde Stop Arena.

09
/06
/20

OPINIE Radu Jude şi Cristi Puiu sunt cei mai incomozi regizori din cinematografia română. Fiecare film şi fiecare interviu stârnesc un val de reacţii. E drept, taberele lor de admiratori şi de detractori sunt diferite, de multe ori chiar inversate. Nu e o întâmplare însă că tot ei sunt şi autorii unor forme radicale şi îndrăzneţe de cinema.

Pagina 2 din 26412345...102030...Ultima »