Orizont. Fără orizont
https://www.ziarulmetropolis.ro/orizont-fara-orizont/

CRONICĂ DE FILM Moştenirea nuvelei inspiratoare a lui Slavici şi mai ales a clasicului film „La moara cu noroc” al lui Victor Iliu e ca un cuţit cu două tăişuri – poate ajuta la marketing, dar pare să-i fi inhibat îndrăzneala lui Marian Crişan în realizarea celui de-al treilea lungmetraj, „Orizont”.

Un articol de Ionuţ Mareş|2 februarie 2016

Raportat la precedentele filme ale sale – minunatele „Morgen” şi „Rocker” – „Orizont”, care probează timid tropii unui thriller, marchează o uşoară schimbare de direcţie, care seamănă a pas înapoi.

Principalele cauze ale acestui semi-eşec pot fi îndepărtarea de zona tematică şi chiar stilistică ce părea a-i fi mai apropiată lui Marian Crişan şi neputinţa sau refuzul de a se desprinde decisiv, de a se elibera de cele două surse de inspiraţie, şi în special de lungmetrajul de acum şase decenii. Tânărul cineast a mărturisit de altfel că a văzut de multe ori filmul vechi în timpul scrierii scenariului.

Deşi ca structură narativă şi ca mod de construcţie a unor secvenţe se ghidează în bună parte destul de fidel după filmul lui Victor Iliu (fiind implicit şi un elegant gest de omagiere, rar în cinematografia română), „Orizont” ratează în a capta esenţa din westernul camuflat „La moara cu noroc” – care avea de-a face cu damnarea, cu blestemul pe care îl atrage dorinţa oarbă de bani (substraturi pe care regia impunătoare a lui Victor Iliu şi imaginea alb-negru grandioasă şi expresionistă a lui Ovidiu Gologan le sugerau fără greşeală).

Asta nu ar fi o problemă dacă filmul şi-ar găsi propriul orizont, propria direcţie, una nouă, care să transceadă ambalajul de film de suspans dotat cu o temă muzicală adecvată, corectă, chiar dacă inedită pentru Noul Cinema Românesc. Marian Crişan a părut însă prea atent să nu rateze atunci când se abate de la drumul trasat de carte şi de film, mai ales că povestea este transpusă, destul de credibil, în România contemporană.

Problema majoră o reprezintă lipsa organicităţii, a unei naturale evoluţii a personajelor şi a tramei de la o secvenţă la alta, precum şi a unei perspective clare din care este reflectată naraţiunea. Perspectiva pare a fi cea a protagonistului, Lucian (jucat de András Hatházi, descoperit odată cu „Morgen”), numai că Marian Crişan se abate de câteva ori de la convenţie, şi asta parcă doar pentru a rămâne credincios decupajului din „La moara cu noroc” (şi, într-un fel, pentru a face cu ochiul spectatorului – cum e celebra scenă în care soţia respinge o bancnotă ruptă primită de la o femeie misterioasă care va fi apoi ucisă).

De aceea, filmul nu pare a se susţine pe propriile picioare, nu îşi câştigă dreptul la independenţă. Personajele şi relaţiile dintre ele, precum şi cele mai multe dintre situaţiile în care ajung acestea sunt insuficient dezvoltate, fiind parcă lăsată pe umerii spectatorului care cunoaşte şi filmul lui Victor Iliu sarcina de a umple golurile.

De pildă, nu este foarte clar de ce ar trebui totuşi să se teamă cu adevărat noul administrator de pensiune-restaurant de cel care controlează afacerile ilegale cu lemne, Zoli (Bogdan Zsolt), din zona izolată din Munţii Apuseni unde s-a instalat Lucian cu familia – soţia Andra (Rodica Lazăr), soacra (Maria Seleş) şi copilul (Vlad Corb).

Bogdan Zsolt imprimă personajului său o prezenţă care poate insufla teamă, ajutat şi de doi tipi folosiţi pentru intimidare, jucaţi autentic de Emilian Oprea şi Ioan Paraschiv. Dar influenţa sa asupra lui Lucian pare a deriva aproape numai din slăbiciunea şi laşitatea acestuia din urmă, evidenţiate nu foarte subtil într-o scenă nocturnă simbolică în care soţia îi testează empatia apropiindu-se periculos de o cale ferată pe care urmează să treacă trenul, dar şi prin ezitările sale în relaţia cu jandarmul Pintea – interpretat de Valeriu Andriuţă – şi cu procuratura.

De asemenea, legătura Zoli-Andra – care în „La moara cu noroc”, sub forma Lică-Ana, avea o puternică tentă de atracţie erotică reciprocă – este superficial tratată, la fel ca şi degradarea relaţiei dintre Lucian şi soţia sa.

Imaginea lui Oleg Mutu este – probabil intenţionat – mai puţin expresiv-impozantă, nejucând un rol decisiv în combustia narativă. La fel cum nici regia lui Marian Crişan nu oferă prea multe artificii spectaculoase – fiind clasic-invizibilă şi pusă discret mai degrabă în slujba limpezimii plotului. La fel ca şi montajul lui Tudor Pojoni.

Marian Crişan testează o combinaţie riscantă şi doar parţial reuşită: pe stilistică de film realist şi cu teme ancorate în societatea românească a momentului, el încearcă să realizeze un thriller care este în acelaşi timp şi un remake al unei mari opere cinematografice.

„Orizont” poate fi văzut în cinematografe începând cu 12 februarie.

INFO

Orizont, România, 2015

Scenariul şi regia: Marian Crişan

Distribuţie: András Hatházi, Rodica Lazăr, Bogdan Zsolt, Valeriu Andriuţă, Emilian Oprea

Rating: ●●●○○

01
/10
/21

BFFF 2021 a inclus o secţiune competiţională internaţională, la care s-au înscris peste 100 de scurtmetraje de modă, oferind patru premii. Câștigătorii au fost selectați de un juriu format din profesioniști din film, advertising și modă de pe scena locală și cea internaţională: Grigor Devejiev - Creative Director Jam Project, Marley Hansen - curator Nowness, Marcin Kempski - fotograf de modă londonez, Sandra Bold - Global Creative Director Publicis și Ina Borcea - fashion editor Harpers Bazaar.

30
/09
/21

Spectacolul continuă, acțiunea escaladează și toată sala vibrează pentru cel mai așteptat film din ultima perioadă, super producția 'Nu e vreme de murit' ajunge în avanpremieră pe marile ecrane din 30 septembrie la Cineplexx Băneasa, Titan, Sibiu, Satu-Mare și Târgu-Mureș.

29
/09
/21

CRONICĂ DE FILM Pentru un film de debut al unui regizor de teatru care nu a mai făcut până acum cinema, „Câmp de maci” (2020), de Eugen Jebeleanu, are o rigoare estetică neaşteptată, dar şi o lipsă de încrâncenare demnă de salutat.

28
/09
/21

CRONICĂ DE FILM „Crai nou” (2021), debutul Alinei Grigore, recent câştigător la Festivalul de la San Sebastian, aduce un aer proaspăt în cinematografia română.

28
/09
/21

THE FRENCH DISPATCH, LAND, QUO VADIS, AIDA?, scurtmetraje românești și internaționale, cele mai apreciate filme românești ale momentului si filmele premiate la Festival se văd în cadrul Retrospectivei ANONIMUL 2021 la ARCUB, Cinema Elvire Popesco și Terasa Institutului Francez între 28 septembrie și 3 octombrie.

27
/09
/21

În ultima săptămână din septembrie, „Cinema sub clar de lună“ aduce pe ecranul din Grădina Muzeului Național al Literaturii Române două dintre cele mai noi filme românești, Câmp de maci și documentarul Spioni de ocazie, alături de producții străine care au avut un parcurs spectaculos: Night of the Kings, aflat pe lista scurtă la premiile Oscar, și Apples, co-produs de Cate Blanchett și propus anul trecut de Grecia la Oscarul pentru Cel mai bun film internațional.

27
/09
/21

Frumoasa și bestia întâlnește viitorul tehnologiei în Belle, producția-fenomen semnată de regizorul japonez Mamoru Hosoda, care va deschide cea de-a 16-a ediție Animest. Prezentat în premieră internațională la Cannes, anime-ul Sci-Fi în care o adolescentă devine cea mai bună versiune a sa într-un univers paralel, creat în mediul virtual, se va vedea pentru prima dată pe marele ecran din România vineri, pe 8 octombrie, de la orele 18:30 și 21:30, la Cinema Elvire Popesco. Filmul va putea fi urmărit în curând în cinematografele din întreaga țară, distribuit de Bad Unicorn.

27
/09
/21

OPINIE Subfinanţat de nişte autorităţi nepăsătoare, fără cinematografe care să îi fie dedicate şi cu un public larg pus mai degrabă pe miştouri, filmul românesc de autor face performanţă an de an la cel mai înalt nivel. Iar 2021 o dovedeşte din plin. Este unul din paradoxurile româneşti.

24
/09
/21

Festivalul KINOdiseea aduce pe marele ecran filme despre protejarea mediului, relațiile dintre copii și părinți, curaj și empatie, la Cinema Gloria și Cinema Eforie.