Ovidiu Iuliu Moldovan într-un portret de Fănuș Neagu
https://www.ziarulmetropolis.ro/ovidiu-iuliu-moldovan-intr-un-portret-de-fanus-neagu/

MEMORIA CULTURALĂ În 1983, Fănuş Neagu (1932 – 2011) începea o nouă carte, consacrată prietenilor lui, actorii. Revista „Teatrul” publica fragmente din această carte – portrete ale unor actori precum Toma Caragiu, Ilarion Ciobanu, Violeta Andrei, Ovidiu Iuliu Moldovan, George Constantin ş.a.

Un articol de Liliana Matei|3 Decembrie 2013

MEMORIA CULTURALĂ  În 1983, Fănuş Neagu (1932 – 2011) începea o nouă carte, consacrată prietenilor lui, actorii. Revista „Teatrul” publica fragmente din această carte – portrete ale unor actori precum Toma Caragiu, Ilarion Ciobanu, Violeta Andrei, Ovidiu Iuliu Moldovan, George Constantin ş.a.

Ziarul Metropolis vă prezintă portretul pe care scriitorul l-a făcut actorului Ovidiu Iuliu Moldovan:

„Pentru că în viața noastră (hai să zicem: artistică) este absolut imposibil de realizat unitatea, atunci trebuie să adâncim disensiunile. Prin urmare, vă anunț sumbru și patetic sub magica lumină a lunii aprilie, plină de rachiuri morbide și cu diavolul dansând la subțioara prigoriilor, că prietenul meu Ovidiu Iuliu Moldovan e pur și simplu un tip iritant.

În ce mă privește, îl iert; colegii s-ar spune au un dinte, un cui, o cruce de răstignire și multe alte daruri frumoase pe care să i le aștearnă sub pernă. Poleit de critici și îmbogățit cu fasoane de adolescent el, Ovidiu, va mai avea de a face cu lumea. Spre mulțumirea publicului de la galerie. (Ah, acolo e lumea iluziei, acolo are francul culoare și vorba o lungă și neiertătoare privire!)

Ovidiu este unul dintre cei mai mari actori pe care i-am văzut în viața mea – și am văzut mulți mari actori.

Inflexiunea vântului sub lună, asfințituri văratice, pălărie de polițist peste o căutătură denunțată de credinți adolescentine, agresivitatea unui trecut prea molcom (ardelean?!) în mormintele de iarbă, dealuri cu vii la Pietroasa și Tîrnavele, țăranii, ostilitate, pepenii, confruntări cu barda între frați, valuri de sudoare, un poet masiv și pueril de crud – ou spart la amândouă capetele – incredibil de puternic, expresiv și exact la locul lui atunci când e pus în cătușe, rege păgân și împărat roman care-și sfâșie imperiul (Caligula), la două zile după ce imperiul îl aruncase câinilor, vinovat de crime abominabile, de o prea dură iubire de sine și de o vitalitate spânzurată mult prea solemn pe toate gardurile. Dar pe toate!

ovidiu-iuliu-moldovan-108131l

Ovidiu Iuliu Moldovan (1942 – 2008)

Om al condiției umane, Ovidiu Iuliu Moldovan imploră disperarea în ajutorul timpului modern. Sisif construindu-și muntele și piatra și pârtia plus jgheabul în care se va odihni în pauza dintre două respirări.

Eu îl iubesc fiindcă există, și pe deasupra fiindcă într-o zi, la Sinaia – era iarnă și ningea incredibil – i-am împrumutat o sanie și o unguroaică tânără. Ca să mi le păstreze. Și de atunci ninge mereu între noi și el îmi rămâne dator cu făpturi din nord plutind hieratic în mari decoruri de teatru.

Miluiască-ne deci bucuria de miazăzi.”

Articolul lui Fănuş Neagu a fost republicat cu acordul Institutului Național al Patrimoniului, deţinătorul site-ului www.cimec.ro, care conţine arhiva electronică a revistei „Teatrul“.

Foto Ovidiu Iuliu Moldovan: cinemagia.ro, Simion Buia

02
/09
/19

Pentru a înțelege cum a funcționat mitul poetului după căderea comunismului ne-am întors la o lucrare deja de referință: „Mihai Eminescu, Românul Absolut. Facerea și desfacerea unui mit”, de Lucia Boia (editura Humanitas).

21
/08
/19

Cioran este perceput îndeobște a fi fost un filosof nihilist. Totul (mai puțin muzica clasică) îi repugna gânditorului din Rășinari (consacrat la Paris). Cu toate acestea, Emil Cioran a publicat în 1986, la Gallimard, o lucrare intitulată „Exerciții de admirație”.

15
/08
/19

Ziarul Metropolis vă propune o nouă rubrică – După 1989 – în care încercăm să vedem cum au trăit intelectualii români răsturnarea comunismului (în decembrie aniversăm – deja! – 30 de ani de la Revoluție) și cum au întâmpinat ei zorii noii libertăți.

14
/08
/19

Pe 10 august s-au împlinit 135 de ani de la nașterea, la Brăila, a scriitorului Panait Istrati. Am selectat pentru dumneavoastră câteva repere biografice (așa cum apar în Panait Istrati, „Opere”, Editura Academiei Române, București, 2003).

30
/07
/19

În timp ce în România, în primii ani după Revoluție, cinema-ul de ficțiune se răfuia gălăgios cu trecutul recent, iar documentarul era în derută, cvasi-inexistent, după prăbușirea Studioului Sahia, un tânăr fotograf din Germania, plecat în copilărie din Banatul românesc, Dobrivoie Kerpenisan, realiza două documentare splendide despre oamenii din satul natal.

30
/07
/19

S-a stins din viață, în această dimineață, la vârsta de 76 de ani, cunoscuta actriţă Florina Cercel. În cei peste 50 de ani de carieră, a interpretat peste 100 de roluri în teatru şi film, roluri prin care a fascinat de fiecare dată publicul spectator. Actrița, care suferea de mai mulți ani de cancer pulmonar, a murit în locuința sa din București.

21
/07
/19

Pe 21 iulie 1899, la Oak Park, Illinois, se năștea Ernest Hemingway. 120 de ani mai târziu, vă propunem să ni-l amintim pe scriitorul de Nobel din mărturiile pe care acesta i le-a lăsat biografului său A.E. Hotchner. Punctul de plecare îl reprezintă Parisul lui Hemingway; aruncăm apoi o privire înspre iubirile, accidentele de avion sau ultimele zile ale acestuia.

17
/07
/19

În aceste vremuri teribile de căldură mare, monșer, am selectat pentru dumneavoastră câteva fragmente din volumul „I.L. Caragiale. Despre lume, artă și neamul românesc”, de Dan C. Mihăilescu (editura Humanitas, 2012), care – bine citite – se constituie într-un adevărat autoportret al lui Nenea Iancu.

11
/07
/19

„Cum nu veţi citi aceste rânduri decât când nu voi mai fi eu, pot să-mi permit o sinceritate pe care, oricum aş vrea-o, n-aş putea s-o ajung, ştiind că veţi citi jurnalul acesta fiind eu în viaţă. (…) Până azi, nu am făcut, nici gândit lucruri pe care nu le-aş putea mărturisi, n-am jignit nici legi sociale, nici naturale.”

08
/07
/19

În anul 2009, istoricul a predat editurii Humanitas un manuscris pe care l-a cerut publicat după moartea sa. Scriitorul avea nouăzeci și trei de ani și a mai trăit încă (aproape) un deceniu. S-a săvârșit în ianuarie 2018, la (aproape) o sută doi ani. Cartea aceea era „Amintiri și povești mai deocheate”.

Page 1 of 3012345...102030...Last »