Ovidiu Matei Iancu, balerin: „Fără artă, am fi inumani“
https://www.ziarulmetropolis.ro/ovidiu-matei-iancu-balerin-fara-arta-am-fi-inumani/

Iancu Ovidiu Matei s-a născut în Bucureşti. La vârsta de 10 ani intră prin examen la Liceul de Coregrafie “Floria Capsali”, pe care îl absolvă în anul 2002.

Un articol de Marian Șușu|30 iulie 2020

A câștigat o bursă la English National Ballet School, Londra în 2001 și a efectuat un stagiu de perfecționare la Opera din Paris, în 2004-2005. Încă din timpul liceului a fost solist al Operei Naţionale din Bucureşti, instituție în care danseză din anul 2002. În anul 2012-2013, pleacă în America ca senior soloist în cadrul companiei Tulsa Ballet, revenind apoi la Opera Naţională Bucureşti. Din anul 2015, este prim solist al Teatrului de Balet din Sibiu şi al Operei Naţionale Iaşi. În stagiunea 2016, revine la Opera Națională București, în calitate de prim solist.

Care este situația teatrului/baletului românesc în prezent?

Ovidiu Matei Iancu: Tot ce pot spune este că din cauza situației în care ne aflăm cu acest virus, teatrul si baletul românesc au decăzut foarte mult. Opera nu mai poate da spectacole, ceea ce este un lucru foarte rău și în aceeași măsură nici nu își mai poate chema colaboratorii la repetiții, respectiv la studii, ceea ce este foarte trist, deoarece o companie fără colaboratori nu poate exista.

Cum se adaptează teatrul la această situație?

Teatrul nu poate decât să spere că totul se va remedia în cel mai scurt timp. Deja mulți coraboratori ai operei au optat sa plece la alte teatre din lume, neputând să își desfășoare activitatea la Opera Națională Română. Bineînteles, acest lucru îl putem considera o renaștere al Operelor Naționale din România, deoarece vor trebui să facă audiții destul de multe pentru a se putea reface o companie așa cum era până să înceapă pandemia.

De ce are nevoie lumea de teatru, de balet, de artă?

Arta, în general, este ceea ce ne mai salvează în momentele foarte grele, și nu numai. Ne permite să ne dăm seama că încă suntem umani. Arta este ceea ce ne dezvoltă din toate punctele de vedere de când suntem mici până la maturitate. Fără artă am fi morți. “ Arta este totul în viață ”. Totul este artă în jurul nostru… fără artă nu am fi oameni.

Ai început de o scurtă perioadă și o carieră de coregraf. Cât de greu este să montezi un spectacol?

Depinde de spectacol. Dar este destul de greu, trebuie să ții cont de foarte multe lucruri, trebuie să ții cont de compania la care mergi să montezi, de oameni, de muzică, de nivelul artistic și tehnic al dansatorilor. Foarte importat este ca ei să apară foarte bine pe scenă pentru că asta îți aduce un plus de valoare și ție ca și coregraf. Indiferent de ceea ce ai tu în cap, trebuie să fi capabil să-i modelezi pe dansatori, ca să iasă ceva bun. Neprevăzutul este mereu acolo, și trebuie să fi capabil să te adaptezi din mers.

Ne poți da, te rog, câteva informații despre viitoarele tale proiecte?

Din păcate nu pot spune foarte multe despre viitoarele proiecte. Pot spune doar despre un proiect care trebuia să fie deja pus în scenă din luna mai la opera din Timișora. Din păcate situația țării, pandemia și tot ce s-a întamplat în această perioadă a făcut ca mai toate spectacolele să se amâne. Este vorba despre un spectacol de neoclasic pe muzică de Beethoven. Aștept cu nerăbdare să reluăm munca și proiectele și să putem să bucurăm publicul ca de fiecare dată.

Ce înseamnă baletul pentru tine ca persoană, om, dansator?

Baletul a fost, este și va rămâne unul dintre cele mai importante lucruri din viața mea. Este ceea ce mi-am dorit să fac și ceea ce îmi doresc să fac. Bineînțeles, lucrurile se schimbă în timp de la elev la profesionist și după aceea, ușor, ușor, la cariera de maestru coregraf. Prioritățile se schimbă puțin, dar baletul este unul dintre cele mai importante lucruri din viața mea. De altfel mi-a și schimbat total viața de când am început să fac această artă. El m-a scos din “cartier”, și cred că a fost un lucru bun. Mi-a oferit o viață pe care nu cred că o poate avea orice copil, crescut într-un cartier nu tocmai plăcut al Bucureștiului. Iar ca artă… fără artă am fi morți din punct de vedere spiritual. Mă bucur că am descoperit această artă și m-a descoperit si ea pe mine!

17
/09
/14

Activă atât în teatrul de stat, cât și în cel independent, actrița Nicoleta Lefter vorbeşte despre cum se îmbogățește sufletește datorită meseriei sale și despre exigențele pe care trebuie să le aibă un regizor atunci când lucrează cu ea.

03
/09
/14

Dan Piţa şi-a pus amprenta inconfundabilă pe nenumărate filme de referinţă ale cinematografului românesc. Cel mai recent exemplu este filmul său “Kyra Kyralina”, după Panait Istrati şi un scenariu de Ioan Grigorescu, a cărui premieră are loc pe 5 septembrie la cinematograful Elvira Popesco din Capitală.

27
/08
/14

Suntem o societate de consum în care rareori produsele pe care le cumpărăm ne trebuie cu adevărat. Ignorăm propriile puteri și ne lăsăm controlați de reclame ascunse sub un concept. Ce facem când teatrul ne aduce toate aceste elemente pe scenă?

18
/08
/14

Nevoia de teatru este tocmai nevoia de viaţă adevărată. Un actor îşi cercetează sufletul cu ceva vreme înainte de spectacol, petrecând puţin timp cu el însuşi, dezlegându-se de nebunia vieţii cotidiene. Îşi cercetează sufletul precum un vânător arma înainte de a pleca la vânătoare şi exact în clipa în care intră pe scenă ştie că e capabil de orice.

15
/08
/14

Alexandra Penciuc și Mariana Cămărășan, regizoarele spectacolului de teatru independent "Cui i-e frică de Virginia Woolf?", care se joacă de șapte ani cu aceeași distribuție, vorbesc despre descoperirile de care au avut parte lucrând împreună, despre transformările spectacolului și despre lucrurile care îi mențin vie energia.

23
/07
/14

După realizarea scenografiei pentru multe producții românești și pentru coproducții internaționale, Mihaela Ularu, mama actriţei Ana Ularu, a revenit la prima pasiune a sa, teatrul, realizând costumele din spectacolul independent „În parc”, scris şi regizat de Radu Iacoban, cu Ana Ularu/Rodica Lazăr și Istvan Teglas în distribuţie.