„Parasite”. Invazia ★★★★★
https://www.ziarulmetropolis.ro/parasite-invazia-%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85/

CRONICĂ DE FILM Premiat cu Palme d`Or la Cannes, „Parasite” (2019), cel mai nou film al sud-coreeanului Bong Joon Ho, este o satiră de o virtuozitate scenaristică şi regizorală care transformă premisa simplă a inegalităţilor sociale într-un discurs deopotrivă comic şi perturbator, distractiv şi caustic, despre lumea de astăzi.

Un articol de Ionuţ Mareş|3 noiembrie 2019

Ar fi simplificator să vedem în „Parasite” exclusiv o critică de stânga, fie ea şi isteaţă, la adresa bogaţilor, doar pentru că ei ar fi portretizaţi ca superficiali şi naivi şi, de aceea, victime uşoare ale unor săraci descrişi ca inventivi şi dornici de revanşă şi căpătuială.

Două familii sunt puse în oglindă (componenţa lor este simetrică – tată, mamă, fiu şi fiică), iar opoziţia dintre ele este motorul filmului.

Însă ambele sunt ţinta satirei incisive a lui Bong Joon Ho, prin exagerarea trăsăturilor definitorii.

De o parte, mult prea molatica familie Park, a cărei bogăţie afişată ostentativ şi a cărei casă-buncăr nu o mai pot apăra de exteriorul invadator. O familie ca scoasă din telenovele – bunăstarea, de inspiraţie americană, produce o existenţă rece, aseptică, lipsă de emoţii.

O viaţă în care soţii, ca să se stimuleze sexual, se gândesc la ceea ce dispreţuiesc cel mai mult: sărăcia şi mirosul ei presupus respingător.

De cealaltă parte, agera şi solidara familie Kim, a cărei pauperitate (viaţa într-o locuinţă-subsol dintr-un cartier modest, şomaj sau mici slujbe de mizerie) o împinge la găsirea celor mai năstruşnice mijloace pentru ieşirea din poziţia sa socială şi economică precară.

Însă oricât de spectaculoasă e invazia asupra familiei rivale, acest asalt scapă de sub control – se sfârşeşte tragic, în sânge, şi nu aduce fericirea mult aşteptată.

Apoi, dovedeşte că egoismul şi înclinaţia spre supunerea celuilalt nu sunt doar apanajul bogaţilor, după cum o arată apariţia celui de-al treilea cuplu, din subsol, şi efectele sale asupra familiei invazive.

Sugestia unui cerc vicios imposibil de spart, a unei situaţii fără ieşire tocmai din cauza caracterului său repetabil la infinit, în care victimele devin vinovaţi, şi invers, şi în care unii oameni sunt înlocuiţi cu alţii fără ca asta să schimbe ceva fundamental în structura societăţi, face ca „Parasite” să depăşească nivelul de cronică socială plasată în Coreea de Sud şi să devină o reflecţie amară, incomodă, deopotrivă asupra cinismului lumii în care trăim şi a slăbiciunilor eterne ale naturii umane.

Adică exact ceea ce a făcut dintotdeauna marea cinematografie.

Dar ce distinge „Parasite” de alte filme din aceeaşi zonă tematică este stilul extrem de ingenios şi de surprinzător al lui Bong Joon Ho, unul din cei mai originali autori de cinema apăruţi după 2000. O regie alertă, impunătoare, adaptată la sensibilităţile vizuale ale momentului.

Un stil care combină cu o uluitoare dexteritate trăsături din mai multe genuri (film social, comedie, satiră, thriller, horror, parabolă politică). Iar plăcerea vizionării este la tot pasul contrabalansată de o senzaţie de disconfort.

E un sentiment de plăcută nesiguranţă pe care îl induce „Parasite” spectatorului, tocmai prin libertatea sa formală şi imprevizibilitatea sa narativă, ba chiar şi prin cele câteva excese. Un film important.

„Parasite” („Parazit”) a fost prezentat în premieră în România la Festivalul Les Films de Cannes à Bucarest, iar din 8 noiembrie va ajunge în cinematografe, distribuit de Independenţa Film.

14
/12
/22

O carte fundamentală de teorie a filmului, "Ce este cinematograful?", de André Bazin, a apărut în sfârşit integral în limba română, într-un parteneriat între editurile Polirom şi UNATC Press şi sub coordonarea criticului şi profesorului Andrei Gorzo. O lectură obligatorie.

29
/11
/22

Cinematografia română se pregăteşte să celebreze în 2023 o sută de ani de la naşterea lui Ion Popescu Gopo, printr-o serie de retrospective cu filmele celebrului cineast, prin expoziţii cu desenele şi afişele operelor sale şi prin lansări de carte.

28
/11
/22

CRONICĂ DE FILM Sunt mari cineaşti la ale căror filme te uiţi pentru a vedea cu ce vin nou şi cum se reinventează (sau dacă reuşesc asta). Şi sunt mari cineaşti care nu mai au nimic de demonstrat şi pe ale căror noi filme le cauţi pentru a regăsi un stil şi un univers artistic care îţi sunt familiare şi în care ştii că te vei simţi confortabil.

15
/11
/22

Ambasada Republicii Cuba în România și Institutul Cervantes din București organizează „Zilele culturii cubaneze la București”, în perioada 21-25 noiembrie.

09
/11
/22

CRONICĂ DE FILM Cineastul suedez Ruben Östlund a râs dintotdeauna de ridicolul şi prostia oamenilor, pornind de la compatrioţii săi şi mai ales de la cei din clasele de sus. În “Triangle of Sadness” (2022), filmul care i-a adus în acest an un al doilea Palme d`Or la Cannes, satira e împinsă la extrem.