Paravan. Două telefoane. Evoluția
https://www.ziarulmetropolis.ro/paravan-doua-telefoane-evolutia/

Am văzut acest spectacol pe când nici nu se poate spune că se născuse cu adevărat. Era mai degrabă o promisiune. E frumos să vezi cum se naşte un spectacol de teatru. 

Un articol de Andrei Crăciun|19 mai 2015

L-am văzut când a câștigat titlul de cel mai bun spectactol la Gala HOP, gala tinerilor actori, la Costinești, în toamna anului trecut. Mi-a plăcut. Am căutat să îl întâlnesc pe regizor, Matei Lucaci-Grunberg, l-am întâlnit, am căutat să o întâlnesc pe actrița Iulia Ciochină, am întâlnit-o (pe Irina Antonie o cunoșteam deja). Voi căuta să îi întâlnesc, lăsând un reportofon între noi, și pe ceilalți actori – Mădălina Craiu, Ștefan Huluba, Tavi Costin și Andrei Cătălin. Teatrul se va scrie în România cu ei. Teatrul și nu numai teatrul.

Povestea “Paravanului” e simplă, ceea ce este o artă, nu doar în dramaturgie. Simplitatea este, de fapt, cel mai greu de atins. Povestea este așa: asistăm la ultima repetiție a unui spectacol, vom asista apoi la spectacolul însuși, și, desigur, vor fi diferențe mari, dar nu tragice, între cele două. Matei Lucaci-Grunberg n-are apetit pentru tragic.

Aceasta este o comedie-colaj, reunește, într-o cheie foarte contemporană, scene bine-cunoscute studenților de la teatru, cum și spectatorilor (ce ziceți de un dialog telefonic între Romeo și Julieta?, dar între Veta și Chiriac?, dar…).

“Paravanul” este o joacă, fără ca asta să-i scadă din seriozitate. “Paravanul” este un exemplu de ludic pe alocuri absurd, a cărui miză, deloc ascunsă, este să ridice cortina și să ne invite în culisele unui spectacol de teatru, poate chiar a oricărui spectacol de teatru.

Și cum e în culise? În culise, actrițele se urăsc între ele, dar întrețin, separat, relații cu regizorul, regizorul are limitele lui, văzut dinspre actori e doar un actor ratat, și greul e dus tot de umerii asistentei de regie, actorii înșiși au toane, pusee de grandoare și stupiditate, au dileme care pot arunca în derizoriu și în ridicol orice spectacol, și nu o dată îl și aruncă.

Am revăzut “Paravanul” la sfârșitul săptămânii abia încheiate, la Arad, la Festivalul Internațional de Teatru Nou. Și cât crescuse între timp! Actorii se rutinaseră în întâlnirile cu publicul. Erau, neîndoielnic, obosiți actorii. Veneau de la București, iar venind de la București Aradul este la capătul lumii, dată fiind infrastructura din țara noastră.

Mai repede am ajuns odinioară în Beijing, China. Au reușit totuși să se ridice și la așteptările (erau cunoscuți deja din “Pisica verde”, din 2014) și la înălțimea publicului arădean, care i-a primit cu simpatie și poate chiar dragoste. Cert este că la despărțire, în Sala Mare a Teatrului „Ioan Slavici”, s-au vărsat aplauze, deloc de complezență.

S-a râs, s-a râs bine în noapte. Irina a fost o Vetă cum n-au mai fost multe în trecutul nostru recent, Andrei Cătălin a dat tonul hohotelor, pentru Tavi Costin comedia nu pare să mai aibă mari secrete, Mădălina Craiu are un rol mult mai consistent decât în toamnă, ceea ce îi dă șansa să-și expună pe larg talentul, Iulia Ciochină se joacă, de parcă asta ar fi făcut toată viața, cu replicile din Cehov și Ionesco.

Cunoscându-i emotivitatea de dincoace de scenă, nu poți să nu te întrebi ce naiba face scena unui om, ce fel de miracol lasă să i se întâmple încât să devină un actor? Nimeni nu știe, însă, încă, răspunsul. Nici nu am mari speranțe că se va afla.

Să ne mulțumim să constatăm că Iulia Ciochină devine tot mai actriță. Iar Ștefan Huluba… cine nu știe cine e Ștefan Huluba să facă bine să se îndrepte de urgență spre primul teatru în care este anunțat un număr hulubian. La întoarcere mă poate contacta să schimbăm câteva impresii. Chiar și așa, având dreptul sfânt la comparații, Ștefan Huluba a fost mai bun la Costinești decât la Arad. Dar nicio seară nu seamănă cu alta, și de aceea teatrul este unic.

Iar succesul “Paravanului” nu vine doar dinspre acești actori tineri și buni. Nu. Succesul “Paravanului” începe din luciditatea în umor a lui Matei Lucaci-Grunberg.

Luciditatea în umor este o calitate tot mai rară astăzi, tocmai de aceea dacă ar trebui să pariez pe un singur regizor mai tânăr decât mine, spectator în vârstă de trezieci și unu de ani, pe Matei Lucaci-Grunberg aș paria. Iar eu pariez prudent, pariez cerebral, la risc mic. Iată, o scriu: Matei Lucaci-Grunberg e un nume mare din viitor.



28
/03
/24

O nouă lună într-un șir aparent nesfârșit plasat sub semnul „vremurilor interesante” este o nouă invitație la oglindire prin artă. De la criza de mediu la traume transmise de-a lungul generațiilor, de la apăsarea cu care ne zdrobesc rolurile de gen în societate, la dificultățile în comunicare, spectacolele Vanner Collective vorbesc despre probleme cu care ne confruntăm zi de zi, conștienți sau nu, abordate cu empatie și cu inteligență, cu un amestec dezarmant de onestitate și teatralitate.

26
/03
/24

Cum se poate găsi un echilibru între stăpânirea strategiilor de comunicare, acumularea cunoștințelor de SEO și duelul cu algoritmii opaci ai tuturor platformelor de social media, de la Instagram la Facebook, de la Tik-Tok la Reddit, toate acestea fiind necesare pentru a ajunge la public, și activitatea propriu-zisă de a crea un concept sau un produs?

22
/03
/24

În contextul celebrării a 20 de ani de existență, Centrul Național al Dansului București (CNDB) extinde Ziua Internațională a Dansului pe durata întregii luni aprilie. Astfel, spectatorii vor avea ocazia să vizioneze spectacole de dans internaționale prezentate în premieră în România, producții coregrafice naționale, dar și să participe la discuții cu artiștii.

22
/03
/24

Pe 23 martie 2021, la 93 de ani, după aproape un secol petrecut printre lumini, umbre și culori, a părăsit această lume, lăsând în urmă o istorie a costumului, zeci de volume, nenumărate expoziții, o mulțime de obiecte adunate într-o colecție de o valoare greu de estimat, care, poate, își va găsi în timp un spațiu pentru ca muzeul visat de ea să existe.

22
/03
/24

Cum poate râsul să fie terapeutic? Cum poate cufundarea în natură să ne aline? Cum ne poate ajuta arta mișcării să avem o relație mai bună, mai creativă cu procesul de înaintare în vârstă? În căutarea răspunsurilor la aceste întrebări, Asociația Developing Art lansează proiectul de cercetare artistică All Sorts of Care: o serie de rezidențe artistice dedicate explorării legăturilor complexe dintre corp și minte, în contextul râsului, al îmbătrânirii și al prezenței umane, ca un martor tăcut ce face parte din natură, toate privite prin filtrul ideii de grijă.

21
/03
/24

Cele mai noi filme cu Mads Mikkelsen și Sir Anthony Hopkins în rolurile principale și multipremiatul „All of Us Strangers” (foto) (r. Andrew Haigh) sunt doar câteva dintre titlurile incluse în programul celei de-a 23-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania, care va avea loc la Cluj-Napoca între 14 și 24 iunie.

21
/03
/24

Joi, 28 martie, de la ora 19.00, va avea loc la sediul Teatrului Masca (Bd. Uverturii, nr. 14) a șasea întâlnire din seria dezbaterilor performative moderate de Alex Tocilescu. Tema ediției este „Ăștia o să ne plătească nouă pensia?!”

20
/03
/24

Denisa Nicolae are multe nesiguranțe și incertitudini. Râde zgomotos și plânge cu sughițuri. Iubește. Lumea ei e mare și jucăușă, din când în când o prinde cu tandrețe, să nu fugă, și o face vizibilă, puțin câte puțin.

20
/03
/24

Sue Giles, președintele ASSITEJ, transmite mesajul de Ziua Internațională a Teatrului pentru Copii și Tineret. Scopul acestei campanii este de a facilita accesul la teatru și la spectacole pentru copii și tineri.