„Pas cu pas” spre marea finală
https://www.ziarulmetropolis.ro/pas-cu-pas-spre-marea-finala/

Cum diva de pică a plecat în vacanţă la Miami, iar Leo nu ne-a răspuns la sms, l-am contactat, în calitate de suporter, pe domnul Klaus Iohannis*, un admirator al fotbalului german, pentru câteva cuvinte domoale despre dureroasa înfrângere a fratellilor d’Italia, în sferturile de finală ale Europeanului de fotbal.

Un articol de Pantacruel|3 Iulie 2016

Vă prezentăm, aşadar, câteva fragmente din discursul pe care autorul bestseller-urilor “Pas cu Pas” şi “Primul Pas” ni l-a oferit în exclusivitate:

Domnule Francois Hollande, doamnă Angela Merkel, domnule Michel Platini, domnule căpitan Bastian Schweinsteiger, doamnelor şi domnilor suporteri, doamnelor şi domnilor concetăţeni, stimaţi internauţi, doamnelor si domnilor,

Vin în faţa dumneavoastră, la invitaţia Ziarului Metropolis, pentru a aduce în discuţie calficarea mult aşteptată a Germaniei în semifinalele EURO 2016, în dauna Italiei.

Fără doar şi poate, această performanţă istorică –  o premieră la turneele finale – nu este doar de un prilej de bucurie pentru saşii din România, ci şi un moment de inflexiune important pentru tabloul semifinalelor Campionatului European din Franţa.

Sunt convins că odată cu eliminarea echipei Italiei prin procedeul loviturilor de departajare, populara competiţie câştigă în seriozitate şi, astfel, iubitorii fotbalului de pretutindeni vor putea asista la o  întrecere mai bine aşezată, in care să primeze eficacitatea, disciplina şi onestitatea.

Rezultatele neaşteptate de până acum ne-au oferit şi, mai ales, v-au oferit marea şansă de a vedea altfel de semifinale. Desigur, nimeni nu contestă valoarea unor echipe ca Spania,  Croaţia, Belgia sau Italia, dar ceea ce ne propune acest careu final este un nou concept. Practic asistăm la un altfel de European, care în ciuda măsurilor hazardaate şi populiste, cu 24 de echipe la start, este unul de referinţă pentru viitorul fotbalului continental, unul care poate să însemne pe de-o parte mai multă responsabilitate şi preocupare pentru spiritul acestui sport, dar şi o deschidere mai amplă spre nevoia de afrimare a echipelor mici, printre care, am constatat cu neplăcută surprindere, se numără şi echipa naţională a României.

Câteva mize majore

Pornind de la ce am văzut la meciul Germania – Italia, dar şi la celalalte partide din faza eliminatorie, vă invit să asumăm câteva mize majore pentru viitoarea campanie de calificare a tricolorilor:europeanul metropolis

Prima vizează inceputul recâştigării încrederii în forţele proprii, prin aducerea unui tehnician neamţ la conducerea primei reprezentative. S-a văzut câtă inspiraţie are un antrenor italian pe final de meci, odată cu introducerea în teren a unui comediant (Zaza, un jucător împrumutat în anii trecuţi la echipe precum Juve Stabia, Viareggio sau Ascoli), desemnat să scrie istorie în faţa unui portar de calibru precum Neur.

A doua priveşte continuarea eforturilor monitorizare a românilor din diasporă şi, în special, a copiilor acestora, potenţiali fotbalişti de valoare care vor putea primeni în viitor echipa naţională

A treia ţine de interzicerea comericalizării şaormelor cu de toate şi a pachetelor de ţigări în preajma cantonamentelor echipei naţionale – opţional.

Şi în final, dar nu în ultimul rând, in zona marilor speranţe vă propun să fim atenţi şi la modelul galez, o naţională care se bazează pe jucători care evoluează la echipe de mâna a doua – la fel ca în cazul nostru! -, dar, iată, şi pe un vârf de atac şomer, aspect la care noi  nu prea ne-am gândit până acum. Cu siguranţă găsim şi noi, cu duiumul, câteva astfel  de exponate.

Concluzionând, aş mai spune că depinde de fiecare dintre noi – cei care ne manifestam pe stadioanelele din Franţa, în faţa televizoarelor de acasă sau în spatiul public, la terasă, alături de tovarăşii de pahar (indiferent de rolul pe care îl avem în societate sau familie) – cât întelegem din ceea ce vedem şi cu ce rămânem după încheierea competiţiei..

Vă doresc o finală de zile mari, în care ideile tehnico-tactice să îşi păstreze decenţa, iar cei mai buni, adică nemţii, să triumfe!

* Acest articol este un pamflet, deci keep calm and have a beer!

24
/03
/17

E ceva putred cu Danemarca, spun eu în momentul când văd umbra tricourilor acestei echipe naționale de fotbal . În 1601(1600 conform unor surse alternative) William Shakespeare, prin gura unui ofiţer, personaj episodic în „Hamlet”, spunea că “E ceva putred în Danemarca” (“Something is rotten in the state of Denmark! “), tot din cauza unei umbre.

10
/11
/16

Echipa națională seamănă tot mai mult cu mine! Cum eu aștept să câștig la loto, în cap am multe numere, dar nu am mai intrat într-o agenție a loteriei de mai bine de 20 de ani, așa și echipa pregătită de Iordănescu vrea să câștige fără să atace.

10
/11
/16

Asediată de nevoi, schimbări, autosuficienţă, lipsă de cultură sportivă, echipa naţională a ajuns în punctul în care orice adunare, ca să nu zicem adunătură, de unsprezece bărbați, care se pot deplasa, este considerată o formație redutabilă.

06
/10
/16

Dopată cu optimism importat din Germania, echipa naţională are parte de o dublă deplasare teribilă în următoarele zile. Să joci în doar patru zile și cu Armenia și cu Kazahstan nu este puțin lucru pentru niște băieți cu „naturelul simțitor” cum sunt ai noștri, capabili să intre în depresie și dacă le atingi epiderma cu o floare.

12
/07
/16

Polonia s-a calificat în sferturile Euro 2016, dar peste 25 de ani, dacă cineva își va aduce aminte de acest meci o va face datorită golului superb marcat de Shaquiri. Genul de bijuterie, care pe vremea când transmisiile în direct erau mai puține și reluările erau mai rare decât florile de colț, putea fi povestită ore în șir de un iubitor de fotbal unui înrobit de acest sport.

12
/07
/16

O idee greu de suportat pentru englezi: dincolo de un anume punct, precis delimitat în timp (1966, anul în care au devenit campioni mondiali, pe teren propriu, graţie unui arbitru sovietic lovit brusc de miopie), istoria fotbalului lor nu a mai fost reală.

12
/07
/16

Brazilia nu e la Euro. Ar fi meritat, la cât de prost a jucat zilele astea la Copa América (tocmai ce a pierdut la Peru, shuperu peru peru peru, fiind eliminată încă din grupe). Ar fi fost şi-n ton, şi-n semiton cu ce se întâmplă zilele acestea în Franţa, unde 24 de formaţii (enooooooooorm de multe!) expun pragmatism rudimentar, malaxează frustrări şi din când în când oferă şi ceva fotbal.

12
/07
/16

Trăim una dintre acele zile magice când după o cafea mare și amară nu putem spune nici că a fost bine, dar nici nu ne lasă inima să zicem că a fost rău. „Atunci, cum a fost?”, ar putea întreba un neutru. „Ca la noi”, ar fi primul răspuns valid, și orice am pune după ar strica totul.

12
/07
/16

În iunie 1984, eram prea mic și prea izolat ca să fi citit cartea lui George Orwell („1984”), dar suficient de mare ca să știu cum stă treaba cu „Big Broter”, care ne urmărea din toate pozițiile. Cu toate acestea, în luna aceea am fost cel mai liber om de pe pământ, grație fotbalului.

12
/07
/16

„Dacă privim cu atenţie un animal, avem sentimentul că înlăuntrul lui se ascunde un om care-şi bate joc de noi”, zice undeva Canetti. Scriitor. Unul dintre cei mari. Şi subevaluaţi. Dar e mai bine aşa. Decât să fie snobat aiurea mai bine să fie citit de cei care (îl) merită. În ciuda rezonanţei latine a numelui, Canneti s-a născut în Bulgaria, a scris magistral în germană şi a devenit cetăţean britanic mai spre final. Un cosmopolit. Nu ştiu câte lire ar fi dat pe Brexit, însă mi-am amintit de vorbele lui privind tabloul optimilor de finală.

12
/07
/16

Motto : „Prin asta eşti celebră-n Orient, O, ţară tristă, plină de humor...” (Cu voi - George Bacovia) Chiar dacă părea greu de crezut, soarele a răsărit și după ce echipa națională a fost învinsă și trimisă acasă de către Albania. Sunt ceva nori pe cer, dar garantez că vor trece și aceștia.

12
/07
/16

„Într-o vale îndepărtată din Iugoslavia, se pare că locuitorii au abolit hazardul, graţie unei aruncări speciale de zaruri”. Am citit asta undeva, nu mai ştiu unde, după cum nu sunt sigur nici dacă asta e forma exactă a citatului sau doar o aproximare personală. Oricum, capturează esenţialul. Ce ştiu însă cu precizie e că respectiva vale nu era pe teritoriul Croaţiei de azi. Dacă era, meciul cu Portugalia ar fi fost o formalitate.

Page 1 of 3123