Pe cine (și de ce) admira Emil Cioran
https://www.ziarulmetropolis.ro/pe-cine-si-de-ce-admira-emil-cioran/

Cioran este perceput îndeobşte a fi fost un filosof nihilist. Totul (mai puţin muzica clasică) îi repugna gânditorului din Răşinari (consacrat la Paris). Cu toate acestea, Emil Cioran a publicat în 1986, la Gallimard, o lucrare intitulată „Exerciţii de admiraţie”.

Un articol de Andrei Crăciun|21 August 2019

Am recitit-o (varianta publicată la Humanitas în 2017), ca să vedem, totuși, spre cine mergea admirația sibianului.

Emil Cioran și Michaux

Acum vreo cincisprezece ani, Michaux își făcuse aproape un obicei să mă ia cu el la Grand Palais, unde se prezentau tot felul de filme cu caracter științific, unele bizare, altele pur tehnice, de neînțeles. Ca să spun drept, mai mult mă intriga interesul lui pentru aceste proiecții decât proiecțiile în sine. Nu pricepeam prea bine resortul unei atenții atât de tenace. Cum se face, mă tot întrebam, că un spirit atât de năvalnic întors spre sine însuși, cuprins de-o permanentă fervoare sau frenezie, se poate pasiona pentru demonstrații atât de meticuloase, de scandalos impersonale? D-abia mai târziu, meditând la explorările sale în universul drogului, am înțeles ce culmi de obiectivitate și rigoare poate să atingă. Mânat de scrupule, avea să ajungă până la fetișismul infirmului, al nuanței imperceptibile, psihologică sau verbală, reluată la nesfârșit cu o insistență precipitată. Să ajungi la delir prin aprofundare, acesta mi se pare secretul demersului său.

Emil Cioran și Maria Zambrano

Din clipa în care o femeie se consacră filozofiei, ea devine vanitoasă, agresivă și se comportă ca o parvenită. Arogantă și totuși nesigură, vădit uluită, e clar că domeniul acesta nu-i aparține. Cazul ei inspiră un sentiment de penibil, pe care însă nu-l încerci niciodată în prezența Mariei Zambrano.

M-am întrebat adesea care-i explicația și cred că pot răspunde: Maria Zambrano nu și-a vândut sufletul Ideii, ci și-a păstrat esența unică punând trăirea Insolubilului mai presus de meditația asupra lui – într-un cuvânt, a depășit filozofia…

 

Emil Cioran și Scott Fitzgerald

Luciditatea este, la unii, un dat primordial, un privilegiu, ba chiar un har. Nu au nevoie s-o dobândească, să aspire la ea: îi sunt predestinați. Toate experiențele lor concură la un același rezultat: își devin lor înșiși transparenți. Bolnavi de clarviziune, aceasta îi definește într-atât încât nu suferă din cauza ei. Trăiesc într-o criză permanentă, dar o acceptă în chip firesc: este o criză imanentă existenței lor. La alții, luciditatea vine ca un rezultat târziu, ca fruct al unui accident, al unei fisuri lăuntrice suferite la un moment dat. Până atunci, închiși într-o opacitate agreabilă, aderau la propriile evidențe fără a le cântări și fără să le bănuiască vidul. Iată-i acum deșteptați și parcă angajați fără voie pe calea cunoașterii; iată-i împleticindu-se printre adevăruri asfixiante, fără ca nimic să-i fi pregătit pentru ele. De-aceea își simt noua condiție nu ca pe o favoare, ci ca pe o „lovitură”. Nimic nu-l pregătise pe Scott Fitzgerald să înfrunte ori să îndure aceste adevăruri. Efortul lui a de la suporta nu-i totuși lipsit de patetism.

Acum vreo cincisprezece ani, Michaux își făcuse aproape un obicei să mă ia cu el la Grand Palais, unde se prezentau tot felul de filme cu caracter științific, unele bizare, altele pur tehnice, de neînțeles. Ca să spun drept, mai mult mă intriga interesul lui pentru aceste proiecții decât proiecțiile în sine. (Emil Cioran)

Foto: Fourbythreemagazine.com

29
/07
/19

Cartea „Cântecul stepei, cântecul munților”, de Cinghiz Aitmatov, traducere din limba rusă și note de Nicolae Iliescu, a fost publicată la editura Polirom în anul 2019. Volumul reunește mai multe nuvele ale scriitorului kârgâz, printre care și magnifica lucrare „Vaporul alb”.

28
/07
/19

Cea de-a șasea ediție a Festivalului Strada Armenească are loc anul acesta între 2 și 4 august și aduce în inima Cartierului Armenesc din București o serie de evenimente pentru întreaga familie. Expoziții și workshopuri, meșteșugari, tururi ghidate, delicii culinare, dansuri tradiționale și concerte de neuitat, toate vă așteaptă în cele trei zile de festival pe strada Armenească. Intrarea este liberă.

24
/07
/19

CRONICĂ DE CARTE Criticul de film Lucian Maier revine în atenţie cu o carte provocatoare, „Timp şi conştiinţă în cinema”, proaspăt apărută la Editura Eikon. Un titlu ambiţios. Şi o premisă la fel: renunţarea la o analiză exclusiv estetică a cinemaului şi trecerea la o analiză a filmului ca discurs.

21
/07
/19

Pe 21 iulie 1899, la Oak Park, Illinois, se năștea Ernest Hemingway. 120 de ani mai târziu, vă propunem să ni-l amintim pe scriitorul de Nobel din mărturiile pe care acesta i le-a lăsat biografului său A.E. Hotchner. Punctul de plecare îl reprezintă Parisul lui Hemingway; aruncăm apoi o privire înspre iubirile, accidentele de avion sau ultimele zile ale acestuia.

17
/07
/19

În aceste vremuri teribile de căldură mare, monșer, am selectat pentru dumneavoastră câteva fragmente din volumul „I.L. Caragiale. Despre lume, artă și neamul românesc”, de Dan C. Mihăilescu (editura Humanitas, 2012), care – bine citite – se constituie într-un adevărat autoportret al lui Nenea Iancu.

08
/07
/19

În anul 2009, istoricul a predat editurii Humanitas un manuscris pe care l-a cerut publicat după moartea sa. Scriitorul avea nouăzeci și trei de ani și a mai trăit încă (aproape) un deceniu. S-a săvârșit în ianuarie 2018, la (aproape) o sută doi ani. Cartea aceea era „Amintiri și povești mai deocheate”.

01
/07
/19

O vizită la muzeu, o rusoaică necunoscută într-o cabină telefonică, un dans cu Vera, fluturi, un vagon de dormit, Lev Tolstoi tolănit într-un șezlong... Bun venit în lumea viselor unuia dintre cei mai mari scriitori din toate timpurile – Vladimir Nabokov!

25
/06
/19

Despre fericire, valori actuale, iubire, compasiune, egoism, educație, ambiții, viață și moarte, cu Tenzin Gyatso, al XIV-lea Dalai Lama, recompensat în 1989 cu Premiul Nobel pentru Pace.

Page 3 of 9512345...102030...Last »