Pe limba lui Jerry Seinfeld
https://www.ziarulmetropolis.ro/pe-limba-lui-jerry-seinfeld/

Vă era dor de glumele lui Jerry Seinfeld? Acum le puteţi găsi şi în varianta scrisă, în volumul „Seinfeld. Pe limba mea”, apărut la Editura Allfa.

Un articol de Liliana Matei|4 octombrie 2015

Textele din volum sunt o adaptare a scenariilor spectacolelor de stand-up ale comicului Jerry Seinfeld. Dacă ați urmărit serialul TV „Seinfeld”, sigur vă sunt cunoscute unele dintre ele.

Mai jos sunt câteva extrase din carte:

Despre librării: „Îmi plac librăriile. Ele sunt singurele dovezi palpabile pe care le avem că oamenii încă mai gândesc. Și îmi place împărțirea pe secțiuni – ficțiune, nonficțiune… Cu alte cuvinte, oamenii din partea asta mint, iar cei din partea astalaltă spun adevărul. Așa ar trebui organizată și lumea.

[…] Trebuie să fie frustrant să lucrezi într-o librărie. Intră omul, stă două ore și iese fără să cumpere ceva. Probabil simți că explodezi. Își vine să-l împungi cu degetul în spate când stă să iasă pe ușă: «Deci le știi pe toate, da? N-ai nevoie de nimic din ce-avem noi aici, da?! Trebuie să fie ceva care să te intereseze, măcar puțintel. Și, de fapt, de ce-ai intrat aici? N-avem nevoie de tine. Ține minte asta!»”

Despre femei: „M-ați prins. Mă dau bătut. Habar n-am ce gândesc femeile. Am vorbit cu ele. Le-am studiat. Le-am cerut și lor să mă studieze. Și trebuie să recunosc că încă n-am trecut de prima pagină. Nu că n-aș vrea să dau pagina… Dar aici măcar știu unde mă aflu. N-am cum s-o dau în bară: «Gata, acum urmează ultima pagină!” Cred că, undeva în adâncul nostru, suntem foarte fericiți că habar n-avem ce înseamnă o relație. Ne ține mintea în funcțiune. Cred că ar trebui să fim recunoscători pentru că există un lucru în viață care ne împiedică să ne concentrăm numai și numai asupra mâncării.”

pe-limba-mea_1_fullsizeDespre corpul uman: „Să recunoaștem: corpul uman e ca un apartament cumpărat. Nu te poți bucura la discreție de el, fiindcă ești responsabil cu întreținerea. Zilnic, săptămânal, lunar, anual trebuie să mai faci câte ceva. De la duș până la operția pe cord deschis, întotdeauna trebuie să facem ceva… Ăsta e corpul nostru. Dacă ar fi o mașină veche, nici nu ne-ar trece prin cap să-l cumpărăm. Am zice: «Nee, am auzit io de corpurile astea umane. Ăsta e model pământesc, nu?! Da, are și văru-meu unu la fel. Plătește o grămadă la întreținere… Totuși, când sunt noi, arată bine!»”

Despre fumat: „Fumatul e una dintre cele mai ciudate și mai tâmpite idiosincrazii ale oamenilor. Cum și-o fi imaginat cineva că o cămilă e o imagine bună pentru un produs din tutun. Și-o fi imaginat că fiecare țigară cântărește cât o cămilă?
Mi-a plăcut campania pe care au avut-o cu câțiva ani în urmă:
– Am împlinit 75 de ani și încă mai fumăm…
Ei bine, nu toată lumea e așa norocoasă. Cred că au fost și niște scaune goale la aniversarea asta.”

Despre parfum: „Îmi place să mă uit cum își dau femeile cu parfum. Sunt foarte atente. Au o zonă strategică. Niște locuri pe care cred că o să ajungem să le mirosim. De exemplu, se parfumează întotdeauna pe partea interioară a încheieturii mâinilor. Sunt convinse că asta e cea mai activă zonă a lor. De ce, doamnelor? Ce se întâmplă acolo? Vă gândiți că poate îi trageți o palmă vreunui tip?
– Pleosc…
Iar el răspunde:
– O… Chanel!”

Despre codul masculilor: „Toate înțelegerile puse la cale de bărbați sunt provizorii. Dacă unui bărbat i se ivește posibilitatea de a cuceri o femeie, nu-l mai cunoaște pe celălalt. E ca și cum nu l-ar fi văzut în viața lui. Codul masculin.

Nu contează ce înțelegeri au avut. De cele mai multe ori misiunile spațiale se amână pentru că unul dintre astronauți a întâlnit o femeie. Se sprijină de rachetă și stă de vorbă cu noua cucerire:
– Ce zici, când mă întorc mergem la o cola?”

Despre zile de naștere: „Am cam obosit să mă prefac că sunt bucuros când e ziua cuiva. Acum zău așa, care-i treaba? De câte ori trebuie să sărbătorim că s-a născut cineva? În fiecare an, fiecare persoană, iar și iar? Tot meritul e că nu ai crăpat în astea douăsprezece luni! Asta e vreo mare realizare? Nimeni nu se bucură de fapt când i se cântă „La mulți ani!” și i se tare tortul. Ca să nu mai vorbim de faptul că trebuie să pară că îi place cadoul.”

Despre avioane: „Acum câteva zile eram în avion și mă întrebam: «Oare există chei pentru avion? Or avea nevoie de chei ca să-l pornească?» Poate că ăsta e motivul întârzierilor la sol, când stai și aștepți la poartă. Probabil că pilotul stă în cabină și-și zice: «Nu-mi vine să cred… la naiba… iar am uitat-o!»

Bineînțeles, nouă ne spun că a fost o problemă mecanică. Doar n-o să spună la stație: «Doamnelor și domnilor, o să întârziem puțin. Ăă… o, Doamne, e atât de penibil… mi-am uitat cheile acasă. Sunt în scrumiera albastră din hol. Îmi pare rău. Dau o fugă să le iau…»”

Despre slujbe: „Există numeroase slujbe, meserii, moduri de a-ți câștiga pâinea. Fiecare persoană se duce la serviciu gândindu-se că se va descurca – ce e așa de greu? Și crede că munca e bine plătită. De fapt, singurul stimulent de care are nevoie cineva pentru a accepta o slujbă este să-i arăți una similară, unde are tot atâtea de făcut, dar salariul e mai prost. Atunci slujba devine automat una care «nu e rea deloc».”

Despre birou: „De ce țin oamenii pe birou poze cu familia, întoarse cu fața spre ei? Au tendința să uite că sunt căsătoriți?
– OK, s-a făcut cinci, e vremea să sparg ușa, să agăț niște fetițe. O… Stai așa! Ia uite la poza asta. Am nevastă și trei copii. Uitasem. Cred că ar fi mai bine să mă duc acasă…”

Despre doctori: „Oamenilor le place să ți-l recomande pe doctorul lor. Nu știu de unde vine moda asta, dar mulți sunt chiar insistenți.
– E bun?
– E cel mai bun! Tipul ăsta n-are pereche!
Cred că nu pot fi chiar atât de mulți «cel mai bun». Cineva trebuie să fi stat în ultimul rând și la ei în clasă. Unde sunt doctorii ăștia? Ați auzit pe cineva spunând ceva despre ei?
– Ar trebui să-l vezi pe doctorul meu – e cel mai prost! Mai prost de-atât nu se poate. Orice ai avea, după ce-l vezi, o să te simți mai rău. Tipul e un călău, ce mai!
Pe urmă, sunt unii care, de câte ori te trimit la un doctor, țin să menționeze:
– Spune-i că te-am trimis eu!
De ce? Credeți că e vreo diferență? E doctor!
– A, îl știi pe Bob? Foarte bine. O să-ți dau medicamentele adevărate. Celorlalți le dau numai Tic-Tac.”

Despre bani: „Nu m-am descurcat foarte bine ca investitor. De fapt, am pierdut bani la aproape fiecare investiție pe care am făcut-o. De multe ori am pierdut tot ce am băgat. Oamenii îmi spun întotdeauna: «Ar trebui să-ți pui banii să lucreze pentru tine.» Ei bine, am hotărât că o să muncesc eu. Banii mei o să stea să se relaxeze. Le dau voie.”

07
/09
/16

România participă și în acest an la Târgul de Carte Bok&Bibliotek de la Goteborg, avându-i ca invitați pe scriitorii Herta Muller, Gabriela Adameșteanu, Magda Cârneci, Svetlana Cârstean și Bogdan Ghiu.

05
/09
/16

Pentru a înţelege mai bine cinematografia, este întotdeauna util să revenim la filmul mut, a cărui diversitate a fost remarcabilă. Acolo s-au pus bazele gramaticii vizuale, prin căutările marilor cineaşti-pioneri, aşa cum reaminteşte volumul nou apărut „Limbajul cinematografic în era filmului mut”, de Silviu Şerban.

01
/09
/16

"Cred că, dintre toate minunile lumii, cea mai mare minune este Iubirea!" - George Șovu. Apreciatul romancier și scenarist a murit, luni, la vârsta de 85 de ani. Slujba de înmormântare va avea loc, astăzi, de la ora 13.00, la Cimitirul Mănăstirii Cernica. George Şovu este autorul scenariilor pentru celebra serie de filme 'Liceenii'.

31
/08
/16

Într-un volum colectiv, „Cum (să) îmbătrânim”, publicat în acest an de editura Baroque Books & Arts, mai mulți scriitori (dar nu numai) întorc pe toate fețele vârstele senectuții.

31
/08
/16

Peste 28 de milioane de oameni din toată lumea vorbesc româneşte. Limba română se predă în şcoli din 43 de ţări şi este vorbită oficial în 20 de state în care există comunităţi mari de români. Este, de asemenea, limbă oficială sau administrativă în Uniunea Latină şi în Uniunea Europeană. Româna este şi una dintre cele cinci limbi în care se oficiază servicii religioase pe Muntele Athos.

29
/08
/16

"Să nu vedem în generaţia tinerilor de astăzi decât o umanitate decăzută de la standardele noastre mi se pare un lucru urât şi trist. Şansa lor e acum, şi ei nu vor trăi şi nu vor gândi ca noi, deşi poate ne vor duce viaţa şi gândurile mai departe", spune Mircea Cărtărescu. Scriitorul îi dă replică, astfel, rectorului de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, cel care acuzase “generaţia de studenţi Facebook şi Google” că “nu are destulă cultură generală şi s-a obişnuit să îşi rezolve temele cu informaţii găsite pe Internet”.

25
/08
/16

În vreme ce guvernul român se gândeşte cum să scoată 50 de lei din buzunar pentru a-şi trimite la grădiniţă minorii ai căror părinţi au venituri mici, italienii sunt gata să le acorde o susţinere generoasă adolescenţilor. Într-o mișcare concepută pentru a reaminti tinerilor că doar cultura este cea care ne îmbogăţeşte viaţa şi aduce oamenii împreună, cetățenii italieni care împlinesc 18 ani sunt pe cale să obțină 500 de euro " bonus de cultură " de la guvern.

24
/08
/16

Pe 9 septembrie, între orele 9.00 şi 23.00, va avea loc cea de a V-a ediţie a Nopţii Literaturii Europene la Bucureşti, un eveniment al Reţelei Institutelor Culturale Naţionale din Europa (EUNIC), care se desfăşoară anual în mai mult de 70 de oraşe din toată lumea.

23
/08
/16

Am călătorit cu trenul după o pauză consistentă, mai lungă de un deceniu. Habar nu mai avem despre felul cum mai arată interiorul vagoanelor și nici despre „fauna” care le populează. Ziua era una liberă pentru tot poporul, destinația una de relaxare (Brașov), deci bănuiesc că publicul era puțin diferit de cel obișnuit. Oricum, prima impresie, a interiorului vagoanelor, a fost una bună, prin comparație cu ceea ce era în vremurile când făceam naveta săptămânal pe ruta București – Găești.

23
/08
/16

“Ritmul în care trăim, configuraţia fiecărei zile (din care răgazurile, perioadele de otium fertil sunt, practic, evacuate) reduc până la o limită îngrijorătoare timpul rezervat altădată lecturii.” – Andrei Pleşu. Scriitorul şi eseistul Andrei Pleşu - reper al vieţii publice şi academice româneşti - împlineşte, astăzi, 68 de ani.

19
/08
/16

INTERVIU La 25 de ani, Editura Nemira are casă cu grădină; trei câini, trei pisici; peste 1500 de autori publicați. Entuziasm, limonadă rece. Și un director general doar oleacă mai bătrân decât ea: Ana Nicolau.

18
/08
/16

„M-am născut la trei zile după intrarea României în război. Am avut, până am plecat în Franţa, la vârsta de doisprezece ani, extrase de naştere pe care scria «născut la 18/31 august». Se dădeau ambele date.“ Viaţa lui Neagu Djuvara începe aşadar în 1916, la Bucureşti, sub semnul aventurii şi al peregrinărilor.

18
/08
/16

“Anii de comunism au creat acest fenomen: să ajungi să îţi fie scârbă de ţara ta.” - Neagu Djuvara. Istoricul, scriitorul şi diplomatul Neagu Djuvara împlineşte, astăzi, 100 de ani.

17
/08
/16

Pentru pasionații de istorie sau pur și simplu cei care vor romane pline de personaje memorabile și întorsături de situație, seria Războiul celor Două Roze spune povestea tulbure și fascinantă a celor 30 de ani de război civil între cele mai mari familii nobiliare din Marea Britanie: Casa York și Casa Lancaster, una dintre ce mai brutale și sângeroase perioade din istoria Regatului. Este totodată perioada istorică și politică poate cea mai controversată și renumită, cu numeroase reprezentări în cărțile de istorie, romane, filme și seriale.

16
/08
/16

Scriitorul francez Pascal Bruckner își lansează în premieră mondială prima sa piesă de teatru, scrisă anul acesta și intitulată "Crăciun la palat", în cadrul celei de-a noua ediții a Festivalului Internațional de Teatru Independent UNDERCLOUD. Piesa de teatru, o comedie politică de situație, care face aluzie la Franța contemporană, va fi transpusă de regizoarea Chris Simion într-un spectacol-lectură. Din distribuție fac parte Pascal Bruckner, Marian Râlea, Răzvan Vasilescu, Dana Dogaru, George Ivașcu și Vlad Logigan.

16
/08
/16

Într-o epocă în care televiziunea transmite totul şi nu comunică nimic, Adelin Petrişor a ales să realizeze un incitant periplu fotografic în cea mai închisă ţară a lumii – Coreea de Nord. Albumul Coreea de Nord, un lagăr cît o ţară, de Adelin Petrişor, unul dintre cei mai cunoscuţi jurnalişti de război din România, va apărea astăzi la Seul, Coreea de Sud, cu titlul A Weekend in Pyongyang, North Korea.