Pe vremea când nu eram hrabalian, domnișoarelor
https://www.ziarulmetropolis.ro/pe-vremea-cand-nu-eram-hrabalian-domnisoarelor/

Scurt elogiu cărţii „Lecţii de dans pentru vârstnici şi avansaţi”, în stilul lui Bohumil Hrabal, şi nu numai.

Un articol de Andrei Crăciun|26 August 2015

Pe vremea când nu eram hrabalian, domnișoarelor, trăiam îndelungi zădărnicii, neștiind ce pot berea, curvele și samizdatul, pe vremea când nu eram hrabalian, mai demult, înainte să iau prima lecție de dans pentru vârstnici, deloc avansat în tainele literaturii, nu înțelegeam nici măcar ce este aceea o satiră, mai târziu, mult mai târziu, cel mai citit om din orașul București, un prieten extraordinar, mi-a spus cu sinceritatea pe care doar prietenii extraordinari o mai practică: “Hrabal e cel mai bun dintre noi”, și asta m-a mirat pentru că prietenul meu e în contra ierarhiilor, și m-a mai înduioșat acel “dintre noi”, căci “ei” sunt scriitorii de dincoace de Cortina de Fier, iar Bohumil Hrabal chiar așa este, cum l-a descris prietenul meu, ba încă și mai mult de atât, pe vremea când nu eram hrabalian nu știam, domnișoarelor, cum poți să treci de la deznădejde la hohot de râs, de la melancolie la speranță și înapoi la lacrimi, fără nicio speranță, într-o singură frază, pe vremea când nu eram hrabalian, domnișoarelor, nici nu știam că se pot scrie romane cu un singur punct, și acela abia la sfârșit, și acela așezat acolo mai mult dintr-o minimă obligație față de punctuație, pe vremea când nu eram hrabalian nu știam nici cât de inutile sunt toate în literatură – structură și personaje principale și personaje secundare și toate celelalte prostii -, pe atunci nu știam că o carte este ca un izvor de apă, sau mai bine de bere, că ea curge și curge și curge și curge și umple halbele fiecărui cititor, și nu se sfârșește niciodată, pe vremea când nu eram hrabalian nu știam ce minunate întâmplări aveau loc pe vremea Imperiului Austro-Ungar, pe când busturile femeilor contau, iar un bust mai mic decât o halbă de bere, chiar așa!, însemna pagubă în casă, domnișoarelor, pe atunci nu știam ce înseamnă fiecare vis, întocmai așa cum e el descris în “Cartea viselor”, pe vremea când nu eram hrabalian nu știam să privesc o femeie așa cum doar un bărbat poate privi o femeie, nu știam – vedeți bine – mai nimic, nici măcar nu zâmbeam citind, citeam mult, citeam încruntat, ca acel doctor care descifra hieroglife în vechiul Egipt, citeam căutând sensurile lucrurilor, pe când acum e limpede că nimic n-are niciun sens, și chiar la timp a apărut Bohumil, cu trenurile lui cu prioritate, cu meseriile lui – telegrafist, impiegat de mișcare, comis voiajor, agent de asigurări, ambalator de hârtie, muncitor în Oțelăriile Unite, muncitor, muncitor!, muncitor ca toți muncitorii, obsedat de posibilitatea de a fi util, extraconjugal, oricărei femei plăcute, deși măritate -, și chiar la timp a apărut Bohumil, și chiar așa îi și spun, pe numele său mic, căci nu o dată am băut împreună exact acea cantitate recomandată de alcool încât să începem să zburăm, să zburăm dincolo de porumbei, dincolo de salonul de la etajul al cincilea, unde, zadarnic, se ascunde însăși moartea, draga de ea, domnișoarelor.

Cartea „Lecții de dans pentru vârstnici și avansați”, în traducerea lui Corneliu Barborică, a fost publicată la Editura ART, în 2015

23
/04
/19

Se obișnuiește să se spună ca Miguel de Cervantes (simbolul literaturii spaniole) și William Shakespeare (cel mai mare scriitor al literaturii de limba engleză) au decedat in aceeasi zi, 23 aprilie (1616). Acest lucru este însă imposibil, deoarece, chiar dacă au murit in aceeași dată, în Marea Britanie se utiliza calendarul iulian, în timp ce în Spania se adoptase cel gregorian. O interesantă explicație a acestei frumoase ficțiuni calendaristice găsim pe blogul eseistului, filosofului și publicistului Valeriu Gherghel, http://filosofiatis.blogspot.com.

18
/04
/19

Plasat în Mexic, la sfârșitul anilor '60, „Sălbaticul” lui Guillermo Arriaga este un roman pe viață și pe moarte, în care scriitorul își arată din plin măiestria, în 725 de pagini de literatură la cel mai înalt nivel.

12
/04
/19

El este peste tot... La Verona, unde n-a existat niciodată balconul Julietei la care se strecoară adolescentul Romeo. În Italia pe care, se pare, n-a văzut niciodată, ci doar a închis ochii și și-a închipuit-o.

08
/04
/19

Cartea „Istoria lui Mayta”, de Mario Vargas Llosa, traducere din limba spaniolă de Mihai Cantuniari, a fost publicată la Editura Humanitas Fiction în 2019.

04
/04
/19

Editura Humanitas a lansat recent volumul „Memoriile unui pașoptist-model. Amintiri politice și diplomatice, 1848–1903”, de Iancu Bălăceanu (Ediție de Georgeta Filitti), pe care vă invităm să-l descoperiți în colecția „Memorii/Jurnale”.

27
/03
/19

Dacă biblioteca ta este plină de povești care se petrec în spațiu, lupte intergalactice, personaje cu puteri supranaturale, animale fantastice, tărâmuri nevăzute și supereroi, atunci te numeri printre #DragoniiDeBibliotecă și nu poți lipsi la a opta ediție a singurului târg de carte creat exact pentru tine: Final Frontier!

25
/03
/19

“Între pasiune şi suferinţă asemănarea este atât de mare încât, de-a lungul timpului, oamenii au ajuns să le confunde şi să le boteze cu acelaşi cuvânt: patimă, a pătimi. O ironie filologică.” – Ana Blandiana . Astăzi, de Buna Vestire, una dintre cele mai graţioase şi puternice voci din poezia feminină românească împlineşte 77 de ani.

Page 1 of 9012345...102030...Last »