„Pescăruşul“, încă de la 1896. Viaţa trăită în cădere
https://www.ziarulmetropolis.ro/pescarusul-inca-de-la-1896-viata-traita-in-cadere/

Știu bine „Pescăruşul”, aş putea să recit, noaptea, din el, dacă ar sta cineva să mă asculte. Nu stă nimeni. N-am mai văzut însă un asemenea spectacol. Antoaneta Cojocaru nu a regizat un Cehov, i-a dat o viaţă nouă, poate nu cea mai bună, dar nouă, şi viaţă, oricum!

Un articol de Andrei Crăciun|10 Februarie 2014

Era 1896 când s-a jucat prima dată „Pescărușul“ de Anton Pavlovici Cehov. Prima reprezentație a fost un dezastru. Pe atunci, s-a încoronat Țarul Nicolae al II-lea. Încoronarea a fost un succes, umbrit, parțial, de o busculadă în care au murit 1.000 de oameni. Niciunul dintre numele acelor oameni nu s-a păstrat în conștiința publică.

Tot pe atunci, Utah devenea al 45-lea stat american, un ziar austriac (existau, se vede bine, încă ziare!) anunța că s-a descoperit un nou tip de radiație. Erau razele X.

În alegerile prezidențiale din America, republicanul William McKinley îl învingea pe democratul William Jennings Bryan, la Brăila (la Brăila!) se terminau lucrările la Teatrul „Maria Filotti”. Pe atunci se nășteau Zavaidoc și Tristan Tzara, dar și Scott F. Fitzgerald, dar și André Breton, dar și Eugenio Montale. Muzica și literatura aveau un an bun, și încă nimeni nu știa asta. În Marea Britanie domnea Marea Regină Victoria, iar în România Carol I. Pe atunci murea Alfred Nobel.

Era 1896 când s-a jucat prima dată „Pescărușul” de Anton Pavlovici Cehov. Prima reprezentație a fost un dezastru. Interpreta Ninei, Vera Komissarzhevskaya, considerată cea mai bună actriță din Imperiu, a fost atât de intimidată de ostilitatea publicului încât și-a pierdut vocea. Însuși Cehov a părăsit publicul și a stat în ultimele două acte în spatele scenei. Cronicarii au consemnat acest fapt divers: când susținătorii i-au scris, ulterior, înștiințându-l că piesa a devenit un succes, a presupus că aceștia încercau doar să fie amabili.

La Moscova, arta e mai complicată

Totuși, cum-necum, „Pescărușul” a devenit una dintre cele mai de succes piese ale secolelor care i-au urmat. Teatrul de Arte din Moscova și-a gravat un pescăruș la intrare, căci piesa aceasta i-a adus renumele. Arta, mai ales la Moscova, e mai complicată.

Nu voi repovesti acum “Pescărușul”, cel mai probabil îl știți. De ce, totuși, de ce această piesă și nu alta a străbătut, cu atâta grație, timpul? Intuiesc unele răspunsuri: Cehov s-a clasicizat fiindcă a știut, de la început, să vadă esențialul. Relațiile din “Pescărușul” sunt esențiale: așa sunt relațiile din familii, de când există și până vor mai exista familii. Iubirea e grea, nu e ușor să scrii despre iubire. Cehov scria că în piesa lui e multă iubire. Și-a înțeles-o.

O viață nouă

Trec anii și vine acest 2014. Intru în „laboratorul” de la Bulandra . Știu bine „Pescărușul”, aș putea să recit, noaptea, din el, dacă ar sta cineva să mă asculte. Nu stă nimeni. N-am mai văzut însă un asemenea spectacol. Antoaneta Cojocaru nu a regizat un Cehov, i-a dat o viață nouă, poate nu cea mai bună, dar nouă, și viață, oricum!

Actorii nu joacă pe o scenă, între acte nu fac acele lucruri pe care le fac actorii într-un teatru, nu, zac prăbușiți într-un ring care abundă în mici fragmente negre din plastic, care ar putea reprezenta nisipul, o plajă, dar și o smoală, dar și un iad, sau, mai simplu, acea substanță în care se tot afundă omul.

pescarusul

Imagine din spectacolul „Pescarusul“, de la Teatrul Bulandra

Piesa este redată astfel publicului în altfel, totul e nou: muzica, vag psihedelică, dansul personajelor, prăbușirile și înălțările lor în acest ring care, indiscutabil, e viața. Îmi place cum cad personajele din acest spectacol, îmi place și să le văd ridicându-se.

Poate că această reprezentație este mai precară, artistic, decât cele anterioare, dar cu siguranță este mai puțin dogmatică. Este un experiment, și e prea devreme să vorbim despre succesul unui experiment. Prea mult balet, de fapt? Prea mult dans? Prea teatrală interpretarea acestor actori? Metaforele sunt prea explicite? Poate. Dar poate că e și mai mult decât atât, poate că e ceva ce încă nu putem înțelege.

Umanitatea

Mi-a plăcut acest „Pescăruș” filtrat de o sensibilitate foarte feminină, chiar dacă s-a îndepărtat de primul Cehov, sau poate că tocmai de aceea. E altceva și chiar dacă durează îngrozitor de mult, și chiar dacă are timpi morți, care s-ar cuveni eliminați, îmi place imperfecțiunea spectacolului –îi dă o umanitate aparte.

Sunt câteva scene pe care nu le mai poți uita: scriitorul Trigorin, plângându-se că e mai slab decât Tolstoi, și luând, totuși, de la fiecare câte o pagină cu o poveste, târându-se, suferind pentru toate acele întâmplări pe care le culege. Nina, trăindu-și viața mai mult în cădere, căci așa se trăiesc viețile când visezi prea departe. Aș spune că se vede, în clar, cum lucrează timpul nefericirea, iar asta – credeți-mă – nu e deloc puțin!

Ce melancolică maiestate emană și Sorin, la Cehov mai degrabă schematic, când nu batjocorit de-a dreptul pentru viața irosită în slujba statului.

E frumos în februarie la Bulandra, în sala de lângă Parcul Grădina Icoanei, e frumos când orașul e îngropat în zăpadă, întocmai ca într-o altă iarnă dintr-un imperiu dispărut, ca într-o piesă de acum aproape 120 de ani. În om, mare lucru, totuși, constat cu încântare și cu groază, nu s-a schimbat.

Pescărușul de la Bulandra, un spectacol-laborator de Antoaneta Cojocaru, îi aduce în scenă pe:

MIHAELA TELEOACĂ – Arkadina
ADRIAN CIOBANU – Trigorin
ANTOANETA COJOCARU – Nina Zarecinaia
ŞTEFAN LUPU – Treplev
RICHARD BOVNOCZKI- Sorin
GABRIEL RĂUŢĂ- Dorn
ELA IONESCU – Maşa
ISABELA NEAMŢU – Polina Andreevna
LARI GIORGESCU – Medvedenko
VLAD OANCEA – Samraev
ADRIAN-GEORGE POPESCU – în rolul “Un pescăruş”.

I-am remarcat pe Adrian Ciobanu și Richard Bovnoczki, dar asta este, poate, doar o altă întâmplare.

Foto din Pescarusul – Facebook

05
/12
/19

Două ansambluri de muzică contemporană aduc publicului colinde contemporane, dar și o selecție de colinde tradiționale mai puțin cunoscute transpuse într-un limbaj muzical actual, înainte de Sărbători, pe scena Teatrelli. Concertul este programat pentru 10 decembrie, de la ora 19 și reunește ansamblul SonoMania și pe artiștii Maria Balabaș, Mihai Balabaș, Călin Torsan și Marina Pingulescu.

05
/12
/19

Opera Națională București prezintă joi, 5 decembrie 2019, începând cu ora 18:30 spectacolul „Nunta lui Figaro” de Wolfgang Amadeus Mozart. Regia poartă semnatura lui Alexander Rădulescu, scenografia a fost realizată de către Adriana Urmuzescu, maestru de cor Daniel Jinga, asistent de regie Ştefan Neagrău. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul Vlad Conta.

04
/12
/19

Editura Humanitas Fiction vă invită joi, 5 decembrie, ora 19.00 la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bld. Regina Elisabeta nr.38) la o întâlnire cu Eshkol Nevo, liderul noii generații de scriitori israelieni, prilejuită de lansarea romanului „Simetria dorințelor“, recent apărut în colecția „Raftul Denisei“ coordonată de Denisa Comănescu, în traducerea excelentă a Ioanei Petridean. Vor participa, alături de autor, jurnaliștii Cătălin Striblea și Marius Constantinescu. Întâlnirea va fi moderată de Denisa Comănescu, director general al Editurii Humanitas Fiction. Seara se va încheia cu o sesiune de autografe.

04
/12
/19

Opera Națională București prezintă miercuri, 4 decembrie 2019, începând cu ora 18:30 spectacolul de balet „Lacul Lebedelor” de Piotr Ilici Ceaikovski. Regia şi coregrafia poartă semnătura lui Gheorghe Iancu, scenografia a fost realizată de către Luisa Spinatelli, iar lighting design-ul de către Camilla Piccioni. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul Iurie Florea.

03
/12
/19

Pentru fostele state socialiste, 2019 marchează trecerea a 30 de ani de la revoluțiile care au schimbat cursul istoriei, iar pentru cehi, la fel ca și pentru români și alte națiuni ce s-au aflat în Blocul de Est, 1989 a marcat trecerea de la dictatură la democrație. Revoluția de Catifea, așa cum a fost numit evenimentul la cehi, a avut câteva caracteristici aparte, iar bucureştenii sunt așteptați să le descopere la deschiderea expoziției „1989. The Velvet Revolution”, pe data de 5 decembrie 2019, începând cu ora 19:00, la Centrul Ceh din Bucureşti.

03
/12
/19

Librăria Humanitas de la Cișmigiu vă invită miercuri, 4 decembrie, ora 19.00, la lansarea volumului bilingv Opere scelte / Opere alese de Ugo Foscolo, apărut recent la Editura Humanitas, în colecția „Biblioteca Italiană“, în traducerea Smarandei Bratu Elian şi a lui Cornel Mihai Ionescu, cu o prefaţă de Giulio Ferroni.

03
/12
/19

Orchestra Română de Tineret va susţine un concert sub bagheta dirijorului Diego Dini Ciacci în seara de 5 decembrie 2019, ora 19:30, la Catedrala Sf. Iosif  din Bucureşti, solist fiind concertmaestrul orchestrei, Radu Dunca, concertul fiind organizat de Ambasada Italiei la Bucureşti şi Centrul Naţional de Artă Tinerimea Română.

02
/12
/19

Arta contemporană este prezentă mai mereu în jurul nostru, de la stencils-urile de pe pereţi, la expoziţiile pop-up în diferite locuri şi în galeriile şi muzeele de artă. Ne însoțește peste tot, dar asta nu înseamnă neapărat că este accesibilă oricui.

Page 1 of 84412345...102030...Last »