„Pescărușul“: zbor de recunoaștere deasupra noului val al teatrului românesc
https://www.ziarulmetropolis.ro/pescarusul-zbor-de-recunoastere-deasupra-noului-val-al-teatrului-romanesc/

Câteva idei despre „Pescăruşul“, în regia lui Eugen Jebeleanu, spectacol montat pe scena mare a Teatrului Naţional din Bucureşti.

Un articol de Dan Boicea|16 mai 2022

☑ Spectacolul poate reprezenta pentru scena contemporană românească un moment de reset de o forță similară cu „Trei surori“, montat de Radu Afrim în 2003, la Teatrul „Andrei Mureşanu” din Sfântu Gheorghe. Dacă atunci Radu Afrim a fost un fenomen oarecum izolat și a dus o bătălie cu autosuficiența din teatrul românesc de cele multe ori singur, „Pescărușul“ lui Jebeleanu poate reprezenta un imbold pentru o aliniere mai vizibilă, sistemică, a perspectivelor teatrului românesc contemporan la rigorile, expresivitatea și imprevizibilitatea teatrului european, după modelul noului val românesc în cinema. Sunt regizori tineri pentru care un asemenea reper de calitate vine exact la fix, acum când poate că au ezitări, abia sunt la primele montări și riscă să își abandoneze prea repede idealismul

☑ „Pescărușul“ lui Eugen Jebeleanu are un aer foarte proaspăt, occidental, care aduce aminte de teatrul german și în special de Thomas Ostermeier, prezent de mai multe ori în selecția Festivalului Național de Teatru. E un spectacol românesc foarte integrabil pe afișele marilor festivaluri internaționale

☑ Remarcabilă în „Pescărușul“ e întrepătrunderea reglată fin a momentelor de tip manifest artistic, care problematizează arta, teatrul, cu o anumită tensiune a relațiilor dintre personaje. Scenele sunt sparte înainte să capete o încărcătură falsă sau melodramatică, prin obiectivizare față de actul artistic și ironie la adresa greutății/importanței pe care ar putea-o căpăta personajele

☑ Prima parte a spectacolului vine deja cu acel aer de teatru cosmpolit, prin spargerea barierelor lingvistice (se vorbește în română, maghiară, spaniolă, ucraineană, germană), prin dinamismul dat de montajul video și printr-o imediată dinamitare a convențiilor. În același timp, regizorul își supraexplică prin prea mult text abordarea față de piesă (lucru pe care probabil l-a considerat necesar ca să nu apară pericolul ca totul să devină mult prea abscons), însă asta implică un efort de acomodare din partea spectatorului

☑ A doua parte își echilibrează mijloacele și reușește să își livreze mult mai clar și mai dozat mesajul. Spectacolul te ține în priză de la început până la final, nu neapărat prin ruperile de ritm sau prin acumularea de informație în planurile secunde, ci prin luciditatea cu care regizorul lasă să se descopere propria viziune asupra artei. Pentru el, Cehov nu mai este un titan intangibil care îl constrânge prin text și indicație dramaturgică, ci un partener de dialog, un om, un intelectual cu care are o conversație vie

☑ Prin cheia dramaturgiei lui Cehov, Jebeleanu își deschide cutiuțele interioare în care găsește formulate răspunsuri despre rolul artistului, despre diverse problematici politico sociale actuale și chiar tehnologie de ultima oră pentru lupta cu demonii interiori

☑ Jebeleanu pare să spună că pentru el și pentru artiștii ca el (să sperăm că mulți vor căpăta curaj să își facă propria artă fără să se autojudece prea mult, după ce vor vedea acest spectacol) și Cehov poate deveni plictisitor, dacă nu este integrat în peisajul lor mundan, în care trăiesc, creează, iubesc, dau rateuri și cunosc gloria, inspirați de muzica lui Max Richter sau a Lanei del Rey

☑ Pescărușul mai are:

🔶 actori care nu se mai iau în serios și care tocmai din acest motiv reușesc să se scuture de praf și să sondeze chiar mai mult, psihologic, în intimitatea personajelor lor, descoperind bucuria unor schimburi de idei și de perspective
🔶 o coloană sonoră de vis, care subliniază fără excese patetice momente mai lirice sau erotice
🔶 un regizor care se raportează foarte corect la propriul manifest artistic prin ceea ce arată pe scenă

☑ Iar în ceea ce privește formele noi, și ideea că trebuie să vii cu forme noi cu orice preț în artă pentru că altfel moare arta, există și aici un nivel foarte sincer de înțelegere a propriilor idei și a modului în care Eugen Jebeleanu le dă formă pe scenă. Cumva, chiar regizorul își domolește entuziasmul pentru formele noi și se pune singur la respect, înțelegând că forma nouă există doar pentru acele câteva secunde de spontaneitate, după care, după ce a fost văzută, devine instantaneu rutină, se învechește și își pierde inerția inițială

☑ Concluzia: un spectacol excelent, care te ține în priză timp de două ore și jumătate, un mare candidat la premiile criticii de specialitate, o posibilă locomotivă care poate da o tracțiune pentru ceva ce poate deveni, după modelul succeselor filmelor de la Cannes, noul val al teatrului românesc (sau poate se naște chiar o formulă mai fericită) o categorică surpriză de conținut pentru o anumită categorie de public care poate veni la Sala Mare din obișnuința de a vedea „montări grele“ cu clasici ruși.

☑ Forme noi sau forme vechi, cert este că „Pescărușul“ se joacă cu ambele, și exact așa trebuie să fie, arătându-ți exotismul ideilor care nu bat pasul pe loc, dar și frânturi din melancolia teatrului de samovar – cu umor, cu îndrăzneală, știind că, indiferent de ce ar fi, de ce ar zice o tabără sau alta, artistul trebuie să își facă arta lui și să meargă înainte. Orice ar fi. Nimic scandalos aici.

Rating: ⭐⭐⭐⭐⭐

Teatrul Național „I.L. Caragiale“ București

Sala Mare – Ion Caramitru

Pescărușul – de A.P. Cehov
Traducere: Raluca Rădulescu
Regie: Eugen Jebeleanu
Scenografie: Velica Panduru
Director de imagine: Marius Panduru
Muzica originală: Rémi Billardon
Regia tehnică: Adrian Ionescu

Distribuție:

Trigorin: Alexandru Potocean
Sorin: Istvan Teglas
Dorn: Emilian Oprea
Șamraev: Richard Bovnoczki
Polina: Florentina Ţilea
Arkadina: Irina Movilă
Medvedenko: Ciprian Nicula/ Emilian Mârnea
Mașa: Ada Galeș
Treplev: Niko Becker
Nina: Sara Cuncea/ Eva Cosac

Durată spectacol Pescărușul: 2 h 30 min

Foto: Irina Arteni

28
/02
/24

Asociația Tangent, în parteneriat cu Teatrul Excelsior, Teatrul Național „I.L. Caragiale”, Casa Kerim și LiterNet, a lansat miercuri, 21 februarie, un open call pentru actori și actrițe din București, cu vârste cuprinse între 20 și 30 de ani, pentru formarea distribuției spectacolului EMAUS, după romanul omonim al scriitorului italian Alessandro Baricco.

28
/02
/24

Primăvara sosește la Sala Radio cu abonamente și bilete pentru ultimele 3 luni ale stagiunii cu numărul 95 pe scena Radio România! Abonamentele pentru perioada aprilie - iunie 2024 vor fi disponibile la vânzare în perioada 28 februarie – 5 martie 2024. Biletele individuale vor fi puse în vânzare începând din data de miercuri, 6 martie 2024.

28
/02
/24

Luna martie aduce un nou spectacol în repertoriul Teatrului Ion Creangă. „Amintiri din copilărie“ are avanpremiera și premiera vineri, 1 martie, de la ora 10:00, respectiv 18:00, la Sala Mare din Piața Amzei nr. 13. Spectacolul marchează, în același timp, începutul celei de-a doua ediții a evenimentului „Luna lui Ion Creangă – Povești și Amintiri din copilărie“.

28
/02
/24

“Lacul Lebedelor”, cel mai faimos spectacol de balet al tuturor timpurilor, revine în acest weekend pe scena Sălii Palatului din București, având în rolurile principale pe balerinii Rin Okuno și Robert Enache, alături de ansamblul Operei Naționale București. Reprezentația de la începutul lunii decembrie a fost primită cu entuziasm de către publicul prezent, aceasta fiind sold-out.

28
/02
/24

Editura Humanitas Fiction vă așteaptă miercuri, 28 februarie, ora 19.00 la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bd. Regina Elisabeta nr.38) la lansarea romanului Numărul 2 de David Foenkinos – recent apărut în colecția „Raftul Denisei“ coordonată de Denisa Comănescu, în traducerea Iulianei Glăvan – ce aduce în prim-plan povestea unui destin atipic, a celui care a pierdut rolul lui Harry Potter în una dintre cele mai celebre ecranizări din toate timpurile. Este posibil ca un eșec să devină o sursă de putere? Romanul scriitorului francez oferă în locul unui răspuns o minunată parabolă despre virtuțile reconstruirii sinelui.

28
/02
/24

“Mamma Mia!”, cel mai faimos musical din România, revine weekend-ul acesta pe scena Sălii Palatului din Capitală, într-o nouă reprezentație de zile mari, asta după ce în ultimii cinci ani spectacolul a fost văzut de peste 80.000 de români. Până acum producția a avut nu mai puțin de 33 de reprezentanții în țara noastră, în nouă orașe, dintre care doar 20 în București, unde fiecare spectacol a fost sold-out de fiecare dată.

27
/02
/24

Scriitorul francez Édouard Louis, autor al cărții „Cine l-a ucis pe tata?”, a fost spectator al producției cu același nume, pusă în scenă de Andrei Măjeri la Teatrul Metropolis, în seara de vineri, 23 februarie 2024. În urma vizionării, publicul și oamenii de teatru prezenți în sală s-au bucurat de o conferință cu acesta, moderată de Mihaela Michailov, autoarea dramatizării.

27
/02
/24

Prima zi a primăverii aduce pe scena Sălii Radio un mărțișor muzical ! Vineri, 1 martie 2024 (de la 19.00), ORCHESTRA NAȚIONALĂ RADIO va interpreta Simfonia nr. 1 - Simfonia primăverii, semnată de ROBERT SCHUMANN, un tablou muzical al anotimpului revenirii la viață.

27
/02
/24

Admiratorii lui Nicolae Corjos vor putea vedea sau revedea la Cinemaraton pe 27 februarie filmele Ora zero, Pădurea nebună, Un studio în căutarea unei vedete, Declaraţie de dragoste, Liceenii, Extemporal la dirigenţie, Liceenii Rock’n Roll, Alo aterizează străbunica, documentarul Sergiu Celibidache.

27
/02
/24

Luna martie vine mereu cu provocarea de a găsi mărțișorul perfect și cadoul ideal pentru femeile din viața noastră. Pe lângă flori și darurile – simbol, Vanner Collective propune și cadoul – experiență, cu un program de cinci mărțișoare teatrale cu cinci perspective feminine, care vor putea fi văzute între 3 și 17 martie, în diferite spații din București: „Cassandra”, „Tot ce e minunat în lume”, „Komorebi. Lumina care se filtrează printre copaci”, „Lemons. Lemons. Lemons. Lemons. Lemons.” și „Lungs”.