Peter Brook: „Nu detest nimic mai mult în teatru decât clişeele despre viaţă”
https://www.ziarulmetropolis.ro/peter-brook-nu-detest-nimic-mai-mult-in-teatru-decat-cliseele-despre-viata/

Cel mai important regizor de teatru postbelic, aşa cum îl consideră dicţionarele, Peter Brook s-a stins din viaţă pe 2 iulie, la vârsta de 97 de ani.

Un articol de Dana Ionescu|4 iulie 2022

Creatorul datorită căruia teatrul parizian Bouffes du Nord a intrat în istorie, regizorul unora dintre cele mai importante spectacole din ultimele decenii, Peter Brook a fost, înainte de toate, un căutător care a pășit neîncetat pe teritorii noi, ferindu-se de formule, călătorind spre noi ținuturi artistice tot timpul, încă de la primele creații scenice, realizate împreună cu Royal Shakespeare Company.

Fundamentală pentru arta prezentului, creația sa artistică a bucurat milioane de oameni – în deșert, pe spectatorii lipsiți de noțiunea de teatru, iar în cele mai renumite instituții de spectacol din lume publicul elevat. Poate cea mai influentă figură artistică a ultimei jumătăți de scol, Peter Brook este și autorul studiului considerat esențial pentru omul de teatru contemporan, care a marcat o schimbat semnificativă în gândirea despre teatru: „Spațiul gol”.

Pentru cititorul grăbit al prezentului, câteva gânduri relevante desprinse din cărțile lui Peter Brook, atâtea câte au în prezent ediții accesibile în limba română; „Fără secrete. Despre actorie și teatru” (trad. Monica Andronescu, Editura Nemira, 2012), „Spațiul gol” (trad. Monica Andronescu, Editura Nemira, 2014, „Punct și de la capăt. 40 de ani de explorări în teatru, film operă”, trad. Dana Ionescu, Editura Nemira, 2018, „Virtutea milei. Considerații asupra lui Shakespeare”, trad. Edith Negulici, Editura Scrisul românesc, 2020).

1.„Pot să iau orice spațiu gol și să-l consider o scenă. Un om traversează acest spațiu gol, în timp ce un altul îl privește și e tot ce trebuie ca să aibă loc un act teatral.”

2. „O experiență teatrală trebuie să fie legată de pulsul propriului timp, dar așa cum un mare designer nu va căuta niciodată orbește originalitatea, ci va face în așa fel încât să se îmbine în mod misterios propriile idei și propria creativitate cu învelișul vieții, mereu în schimbare. Arta teatrului trebuie să aibă o fațetă a vieții de zi cu zi – povești, situații, teme, toate trebuie să fie recognoscibile, pentru că omul este, întâi de toate, interesat de viața pe care o cunoaște. Arta teatrului trebuie să aibă, de asemenea, o substanță și un sens. Această substanță este dată de consistența experienței umane. Orice artist încearcă să surprindă asta în opera lui într-un fel sau altul și simte, probabil, că sensul se naște prin posibilitatea de a intra în contact cu o sursă invizibilă, aflată dincolo de limitele normale, care ajunge să-i dea sensului un sens… Arta este o roată care se învârtește în jurul unui centru fix, pe care nu putem nici să-l înțelegem, nici să-l definim.”

3. „Cred că toată viaţa mea firul conducător al creaţiei n-a constat nici în idei, nici în teorii, ci în descoperirea, pe care am făcut-o foarte devreme, că teatrul are o calitate pe care o împarte cu celelalte arte până la un punct: teatrul nu este o experienţă pe care o trăieşte creatorul singur (precum pictorul în faţa şevaletului) sau împreună cu câţiva apropiaţi, ci o artă pe care o experimentează toţi cei prezenţi. «Spectacol» şi «public» sunt cuvinte care dau sens ideii de teatru ca experienţă trăită şi împărtăşită.”

4. „Cum să te poziţionezi între «totul e posibil» şi «orice trebuie evitat»?! În esenţa ei, disciplina poate fi un aspect pozitiv sau unul negativ. Poate închide toate uşile, poate anula libertatea sau, pe de altă parte, poate aduce rigoarea indispensabilă care să te ajute să ieşi din ţinutul mlăştinos al lui «orice». Iată de ce nu există reţete. Să rămâi prea mult în adâncuri poate să devină plictisitor. Să stai prea mult în zona superficialului devine repede banal. Să rămâi prea mult pe culmi poate fi insuportabil. Trebuie să ne mutăm tot timpul”.

5. „Întotdeauna poți s-o iei de la capăt. În viață, asta e un mit, căci noi înșine nu o putem lua de la capăt în nicio privință. Nu poți da foaia înapoi, niciun ceas nu merge niciodată înapoi, niciodată nu avem încă o șansă. Dar în teatru se face mereu tabula rasa.

6. „Desigur, azi, ca întotdeauna, avem nevoie să punem în scenă ritualuri adevărate, dar, pentru ritualurile care pot face din mersul la teatru o experiență care să ne hrănească viața e nevoie de forme noi. Care nu sunt la dispoziția noastră pur și simplu și nicio conferință, propunere sau decizie nu ni le va aduce.

7. „(Actorul) trebuie să fie total implicat şi în acelaşi timp să păstreze distanţa – să fie detaşat, dar fără să se îndepărteze. Trebuie să fie sincer, dar trebuie să fie şi nesincer: trebuie să exerseze ca să înveţe cum să fie nesincer cu sinceritate şi cum să mintă mai adevărat. E ceva aproape imposibil, dar e esenţial şi cu multă uşurinţă ignorat.”

8. „Happening-ul e un model nou de mătură, extrem de eficace: cu siguranță adună bine gunoiul, dar, pe măsură ce curăță drumul, vechile dispute se fac din nou auzite. Forma împotriva lipsei de formă, libertatea împotriva disciplinei – o dialectică veche precum Pitagora, care a fost primul care a pus în opoziție termenii Limită și Infinit (…) inadecvarea din acest moment a happening-ului este că refuză să cerceteze în profunzime tocmai problema percepției. Crezându-se, în mod naiv, că strigătul <Treziți-vă!> e suficient. Că simpla chemare <Trăiește!> aduce în mod automat viața… Cu siguranță e nevoie de mai mult de-atât. Dar de ce anume?”

9. „E foarte important să acceptăm că există mister. Atunci când omul îşi pierde simţul sacrului, viaţa îşi pierde sensul şi nu e de loc întâmplător că la originile sale teatrul a fost o <taină>. Totuşi, meşteşugul teatrului nu poate şi nu trebuie să rămână un mister. Dacă mâna care ridică ciocanul nu e sigură de ceea ce face, va lovi degetul, şi nu cuiul. Vechea funcţie a teatrului trebuie respectată, dar nu cu acel tip de respect care te adoarme. E vorba de o scară ce trebuie urcată în permanenţă şi fiecare treaptă în plus înseamnă un alt nivel de calitate. Dar unde anume se află această scară? Treptele ei sunt detaliile, cele mai mici detalii cu care vă întâlniţi clipă de clipă. Arta detaliului duce spre sufletul misterului.”

10. „Nu detest nimic mai mult în teatru decât clişeele despre viaţă. Pentru a le evita, mi s-a părut că cel mai bun mod este să trec frontierele şi să continui să călătoresc. Asta e ceea ce ne îmbogăţeşte şi, totodată, ne conduce spre punctul important: publicul. Descoperim astfel o altă calitate şi ajungem pe culmea marii călătorii care ne permite să trăim o experienţă comună, actori şi spectatori deopotrivă. Suntem împreună actori şi spectatori. Ne suntem necesari unii altora.”

17
/04
/24

După succesul recitalurilor din Iaşi, Suceava, Botoşani şi Neamţ, elevii bucureșteni vor avea ocazia întâlnirii directe cu muzica clasică interpretată de violonistul de talie internaţională Răzvan Stoica. Împreună cu vioara Stradivarius ex-Ernst din 1729 și acompaniat de pianista Andreea Stoica, Răzvan va fi prezent la Colegiul Sfântul Sava pe 22 aprilie şi la la Colegiul Național Gheorghe Lazăr, pe 25 aprilie, în cadrul programului „Muzica Inspiră”, inițiat de Fundația Culturală Gaudium Animae.

17
/04
/24

„Experiențele depresiei” de Sidney J. Blatt este o incursiune în lumea uneia dintre cele mai răspândite boli ale epocii noastre și oferă diverse perspective asupra diferitelor chipuri ale depresiei.

12
/04
/24

Asociația Interact Projects (Proiecte Interactive), în calitate de beneficiar, anunță începerea implementării proiectului Venus iese din retrograd, proiect co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN).

12
/04
/24

„Guvernul Copiilor 2”, filmul vizionar regizat de Ioana Mischie, vine în cinematografe din 26 aprilie și prezintă publicului o lume imaginată de copiii români, cu vârste cuprinse între 7 și 12 ani, din diverse categorii sociale, care au fost intervievați cu privire la societatea ideală pe care ar clădi-o dacă ar deveni lideri.

12
/04
/24

Timpul aleargă pe lângă noi și ne impune ritmul. Presiunea este permanentă și de multe feluri. Pentru o femeie timpul curge altfel? Ceasul aleargă cu o altă viteză? Cât timp mai avem la 30 de ani?

11
/04
/24

Luna aprilie aduce în spațiile galeriei neconvenționale Celula de Artă patru noi vernisaje: pe 11 aprilie, la Art Safe (în incinta Combinatului Fondului Plastic, str. Băiculești nr. 29), expoziția artistului Beaver, Gray Area, pe 14 aprilie deschiderea sezonului Galeriei Verticale din incinta Random Space (str. Popa Petre nr. 21) cu expoziția Metal Poetry și un live performance de sculptură susținut de artista Cristina Dinu, pe 19 aprilie Locus Sigilli, a artistei Laura Sima, la Celula de Artă din Bd. Carol, nr. 53 și pe 27 aprilie expoziția de artă cu vânzare re-LEAF, la salonul permanent din Palatul Bragadiru, (Calea Rahovei nr. 147 – 153), un eveniment conex al competiției de pictură live Art Battle, care va avea loc în aceeași dată.

10
/04
/24

Massive Attack, Bring Me The Horizon, Queens of The Stone Age, Chase and Status, Sean Paul și Paolo Nutini – așa arată capul de afiș al celei de-a 10-a ediții a festivalului Electric Castle. Alți 300 de artiști din toate genurile muzicale vor fi prezenți la castelul Banffy, din Bonțida, între 17 și 21 iulie, pentru a crea o nouă ediție epică, eclectică, exotică, explozivă.