Pilot pe viață. Isabela Neamțu în ”Grounded”, premieră Unteatru
https://www.ziarulmetropolis.ro/pilot-pe-viata-isabela-neamtu-in-grounded-premiera-unteatru/

”Grounded”, un one-woman-show la teatrul independent Unteatru, cu actriţa Isabela Neamţu, spune povestea femeii aflate între două lumi: între viaţa de pilot militar şi viaţa de mamă şi soţie. Ce e mai important, ce alege?

Un articol de Corina Dima|28 mai 2018

La ce te duce cu gândul cuvântul ”Grounded”? La teluric. Pământ. Greutate. Poate înțepenire. Legat de glie. Înrădăcinat. La pământ. Cu picioarele pe pământ. Terestru. Jos. Aterizat. Sau poate doborât.

Ce înseamnă zbor?

Înălțare. Planare. Poate perspectivă. Spațiu. Poate drum deschis. Aspirații. Călătorie. Să mergi în sus. Ridicare. Urcare. Apoi plutire. Menținere în văzduh. Aer. Libertate.

”Grounded” este o dramă sau o pastilă concentrată despre viață. Cu alăturare de zbor și teluric, culoare și gri, neprevăzut și monotonie, arme de luptă și jucării pentru copii.

O femeie pilot ce se zbate între menirea ei de a cuceri înălțimile la manșa unui avion de luptă F-16 și viața de famile, cu soț și copil, ce vine la pachet cu monotonia îndeletnicirilor cotidiene.

Povestea începe undeva sus, în înaltul cerului, când femeia-pilot împărtășește crâmpeie din lumea ei, cu senzații, trăiri și gânduri, cu întinderea albastră care îi dă energie și o împlinește. Ne vorbește despre lumea bărbaților în care trăiește, despre armamentul de luptă și adrenalina stârnită atunci când zbori cu un avion de luptă F-16. O lume ce i se potrivește mănușă, e universul ei, este ea. O lume însă dură, în care pericolul pândește în orice secundă, iar tragediile se pot întâmpla într-o clipită.

Urmează apoi o nouă etapă a poveștii, cu îndrăgostirea de Eric (era ‘’fata de pe cerul fanteziilor lui’’) și la scurtă vreme rămâne însărcinată. Femeia-pilot exclamă: ‘’vreau cerul, vreau albastrul, dar nu pot să o omor‘’ și decide să păstreze copilul. De aici înainte faptele iau o nouă turnură pentru ea, descendentă. Pe timpul sarcinii primește un serviciu de birou (coșmarul oricărui pilot de luptă) și după ce naște apare și surpriza. Este mutată la forțele aeriene la sol și i se propune să conducă vehicule fără pilot, adică drone (i se spune că acesta este viitorul pilotajului, că drona va fi regina în viitor, ea va detrona F-16).

După ce naște, ‘’schimbarea‘’ intră în viața ei pe toate palierele: un nou serviciu și un nou mod de viață. Înainte era acasă o dată pe an, acum, o dată pe zi. Înainte vedea albastrul cerului la muncă, acum vedea griul ecranelor, urmărind inamicii.

Cu toate că viața de familie este importantă pentru structura ei umană (și-ar fi dat oricând viața pentru copil), femeia-pilot nu este împlinită. Ipostaza de mamă și soție nu umple golul lăsat de lipsa zborului, de adrenalină și de albastrul nemărginit.

Actrița Isabela Neamțu reușește să surprindă zbuciumul și trăirile intense ale personajului, cu detaliile dramei sale. Femeia-pilot este puternică, își cunoaște atuurile, își cunoaște forța. Are nevoie însă și de latura umană, de gingășia unui copil și căldura unui cămin. Pilotul acceptă schimbarea și analizează apoi psihologic transformările, ne relatează detaliu cu detaliu.

Spectacolul începe în forță, intră abrupt în poveste, dar apoi se așază lesne pe făgaș. Urmărești cu sufletul la gură întâmplările ce se succed într-un mod cinematografic. Textul este foarte alert, narativ, face trecerile extrem de line între întâmplări (traducerea Isabela Neamțu). Cuvintele descriu într-un mod foarte vizual întâmplările, iar Isabela reușește să le imprime ritmul dinamic și curgerea.

Isabela Neamțu acoperă întreaga suprafața de joc: stă pe scaun, pe brațele lui, deasupra, ori răpusă pe jos, apoi cu spatele la sală, împinge un avion de jucărie, se zgâiește cu ochi goi în ecrane imaginare de gri, planează cu mâinile întinse cuprinzând înaltul cerului sau se bucură simplu de inocența unei fetițe.

Actrița poartă o salopetă originară, de pilot de avion de luptă F-16 (nu este croită ci a fost salopeta ‘’de muncă’’ a unui pilot), uniforma joacă un rol decisiv în spectacol, personajul exclamă: ‘’e felul în care știu cine sunt‘’.

Pentru foarte tânăra regizoare de filme Ligia Ciornei (prezentă la Festivalul de la Cannes 2017 cu scurtmetrajul Vintage – o perspectivă neaşteptată asupra perioadei comuniste), Grounded reprezintă ”botezul” în teatru, fiind primul spectacol regizat de aceasta. Ligia reușește să dozeze planurile și să păstreze energia unui spectacol mic, dar compact și puternic. În universul militar ofertant, al armelor și al avioanelor, este de apreciat dozajul și echilibrul mijloacelor folosite.

Un rol aparte îl are și echipa tânără: scenograf Andreea Sarău, live-sound design Marian Cîtu și light design Dragoș Mărgineanu (producție Doctor’s studio).

Pentru un spectacol one-woman-show, într-un spațiu mic (cum e Unteatru) aceștia creează un decor minimalist de alb și negru și aduc accente stilistice, păstrând totodată dimensiunea energiei degajate de spectacol. Un scaun rigid, proiecții alb-negru pe monitoare, sunet cu replici alerte ca în zone de conflict, montaje cu ecrane în stand-by, lumini ce brăzdează ici-colo scene. Nici mult, nici puțin, ci cumpătat sau atât cât trebuie, astfel încât să scoată în evidență povestea spusă.

Piesa pe care se bazează spectacolul este scrisă de dramaturgul american George Brant și a primit recunoașteri importante precum Premiul Smith – National New Play Network’s 2012 și Premiul întâi la Edinburgh Fringe Festival 2013. Textul a căpătat o notorietate mai mare atunci când actrița Anne Hathaway a jucat piesa de teatru, în regia celebrei Julie Taymor (care semnează și regia The Lion King care a devenit cel mai faimos musical, cu câștiguri fabuloase de box office), produsă în 2015 la Public Theater New York/ off-Broadway.

Groundedde George Brant în regia Ligia Ciornei, cu Isabela Neamțu, a avut premiera în București pe 18 mai 2018, spectacol musafir la Unteatru.

Câți dintre noi am lăsat avionul de luptă și l-am convertit în altceva? Câți dintre noi am renunțat la culoarea inspirației noastre?

GROUNDED de George Brant
traducerea: Isabela Neamțu
cu Isabela Neamțu
regia: Ligia Ciornei
live sound design: Marian Cîtu
light design: Dragoș Mărgineanu
scenografia: Andreea Sarău

o productie: Doctor’s Studio.

Foto: Grounded – Mihaela Subtirica, Laurian Popa

 

25
/01
/24

Sfârșitul sec.XIX, un sat dezbinat de bârfe, certuri și lupta pentru pământ. Frumoasa Jagna, o tânără de 19 ani, un spirit liber ce iese din tiparele comunității, devine centrul atenției în momentul în care familia o obligă să se căsătorească cu Boryna, un moșier văduv, influent și bogat.

25
/01
/24

Teatrul Mic anunță premiera oficială a spectacolului „Eu sunt propria mea soție” de Doug Wright, traducerea și regia Teodora Petre, scenografia Ioana Pashca, mișcare scenică Alina Petrică, muzică Cezar Antal. Evenimentul va avea loc pe 30 ianuarie 2024, ora 19:00, la Sala Studio – Str. Gabroveni nr. 57.

25
/01
/24

La iniţiativa revistei Teatrul azi, în parteneriat cu Teatrul Masca din Bucureşti şi cu susţinerea UNITER, apare în peisajul cultural românesc un nou proiect dedicat profesioniştilor din domeniul artelor spectacolului.

25
/01
/24

Marți, 30 ianuarie, începând cu ora 11:00, la Sala „Ileana Berlogea”, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale va sărbători Ziua Universității și a patronului său spiritual, Ion Luca Caragiale.

25
/01
/24

Duminică, 28 ianuarie (de la 17.00), primul concert al anului 2024 din stagiunea Orchestrei de Muzică Populară Radio îi este dedicat memoriei actriței NATAȘA RAAB, prezentatoare a nenumeroase concerte pe scena Sălii Radio.

25
/01
/24

Muzica și poveștile se întâlnesc la Teatrelli într-un nou concept de spectacol sonor, creat de Mădălina Pavăl și Alexei Țurcan, împreună cu alți 10 muzicieni talentați. GAZDA redefinește sonoritățile românești și propune spectatorilor un alt mod de a se bucura de muzică – umăr lângă umăr cu artiștii răspândiți prin sala transformată într-o sufragerie, pregătiți să dăruiască povești din culisele creației.

25
/01
/24

Festivalul DIPLOMA Show, un proiect The Institute, lansează seria de podcasturi Friends of the Arts, produsă de Black Rhino Radio și moderată de Artemisa Pascu. Friends of the Arts - A DIPLOMA Show Podcast continuă misiunea proiectului de a promova și susține tinerii artiști, designeri și arhitecți.

25
/01
/24

Gaep anunță reprezentarea lui Théo Massoulier. Artistul stabilit la Lyon este cunoscut pentru asamblaje în care coexistă elemente minerale, plante și artefacte și care fac trimitere la culturile biologice din laborator sau la mici matrice prebiotice. Recent, el a început să dezvolte o serie de picturi cu basoreliefuri inedite, acționate magnetic. Prima lui expoziție personală la Gaep – și prima din București – se va deschide la finalul lunii februarie.

24
/01
/24

Despre “Klaus & Barroso” – ce a fost asta, frate Bogdan Theodor Olteanu? Acum, pe bune? Ce a fost asta? M-ai pus într-o situație tare complicată. Dar, vorba cântecului: “Frate, frate, la bine și la greu”, scrie Vasile Ernu, despre cel mai discutat film românesc din această lună.

23
/01
/24

CRONICĂ DE FILM În noul său lungmetraj, “Familiar” (2023), Călin Peter Netzer pare că încearcă să reia formula de succes din “Poziţia copilului” (2013), filmul cu care a câştigat Ursul de Aur la Berlinale.

23
/01
/24

ISTORIA ne ajută să călătorim în trecutul persoanelor, familiilor, comunităților, popoarelor, Lumii întregi. Ea ne învăţă să întelegem o hartă, o haină, o clădire, o ruină, o fotografie, o gravură, un document vechi, o piesă de muzeu sau chiar un tablou. Cine ştie Istorie, va înțelege mai bine comunitatea şi lumea în care trăieşte azi!