Pippo Delbono: „Cea mai mare boală este egoismul“
https://www.ziarulmetropolis.ro/pippo-delbono-cea-mai-mare-boala-este-egoismul

Actorul, regizorul şi dramaturgul italian Pippo Delbono a vorbit în cadrul unui dialog cu George Banu, susţinut în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, despre spectacolul său, „Bucuria“, prezentat în festival, şi despre resorturile care îl împing să creeze.

Un articol de Ziarul Metropolis|21 Iunie 2019

În cadrul aceluiași eveniment, în colecția Yorick, coordonată de Monica Andronescu la editura Nemira, a fost lansat și volumul „Dăruirea de sine”, în traducerea Irinei Cerchia, un jurnal în care Pippo Delbono își dezvăluie viziunea asupra vieții și a artei.

Vă prezentăm câteva gânduri ale creatorului Italian, expuse în dialogul cu George Banu. După ce s-a jucat ieri cu sala plină, spectacolul „Bucuria“ va mai avea o reprezentație și astăzi la Sibiu, de la ora 18.00,  la Fabrica de Cultură UniCredit la Construcții S.A. (Sala Lulu) și este sold out.

Doar Bobò a făcut ceva ce doar el putea face (n.r. Vincenzo Cannavacciuolo, colaborator important al lui Pippo Delbono, care a jucat în majoritatea spectacolelor lui, actor surdomut și analfabet, care a decedat la începutul acestui an, la 82 de ani). Era un frate, un tată, un bunic, un fiu, era un pic din totul. Am încercat în „Bucuria“ să redau sufletul lui. El este aici, trăiește încă, prin memoria, prin viața sa. Spectacolul începe după dispariția lui. Este o bucurie în care se amestecă elemente. Absența sa a devenit o prezență foarte puternică, iar în teatru te confrunți cu cei vii și cu cei morți. Este o înmormântare cu elemente de bucurie, în care simțim prezența lui Bobò.

Misterul a ceea ce se întâmplă după moarte e un mister care continuă în budism și în creștinism. Dar când vezi că unul dintre cei apropiați ție dispar, simți absența oamenilor, un vid. Am simțit asta și după dispariția mamei și a altor oameni care mi-au influențat viața. Mintea nu poate să înțeleagă așa ceva la nivel spiritual. Simți prezența celui dispărut, simți ceva care continuă și este dificil să numești acele lucruri. Poți deveni superstițios, te poți gândi la fantome și aproape poți deveni fantoma cuiva. Sunt lucruri care țin de misterele vieții. Nu putem înlocui morții, ei sunt plecați, dar, în teatru, categoriile spațiului și timpului se deplasează și pot deveni altceva. Cei vii și cei morți pot deveni împreună în marile piese. Bobò este aici, cu noi. Cum, nu știu, dar este aici, în inima noastră. Îl simțim în stomac, în amintiri. El aduce cu el marele mister, secretul teatrului. N-ar putea să moară niciodată, deja, când era viu era situat într-un alt spațiu și alt timp. El plecase acolo dinainte. El era un mort viu când era deja în viață. Și-a continuat călătoria și trăiește în necunoscut și în mister.

Am făcut spectacole cu refugiați, am trăit experiența refugiaților și aceasta m-a influențat foarte mult. Atât pe plan politic cât și emoțional. Pe plan politic e un plan vid, iar pe plan emoțional devine ceva foarte intim, care ține de viața privată. Cele două planuri se împletesc și totul devine personal și emoționant. E emoționant să vedem acești oameni, vedem o frumusețe pe care noi nu o cunoaștem în general. Pentru mine, o persoană care se află în fața camerei e cineva extraordinar, care vorbește despre bucurie, despre mister. Nu este doar un actor, ci o persoană care mă pune să mă confrunt cu viața, moartea, curajul. Printre refugiați am găsit actori extraordinari.

Volumul „Dăruirea de sine”, în traducerea Irinei Cerchia, apărut în Colecția Yorick, coordonată de Monica Andronescu la editura Nemira

Colaboratorii mei sunt adeseori persoane pe care le cunosc, cu care am lucrat, cu care am un parcurs comun important, cu care am rămas împreună în momente dificile. Nu e simplu să parcurgi cu alții o călătorie teatrală artistică. Intri în probleme pe care trebuie să le rezolvi. Dacă lucrezi într-un birou nu poți să intri în intimitatea ta și a celorlalți. În teatru îți deschizi sufletul și când o faci îți descoperi bolile dinăuntrul tau, dar e important să continui să mergi mai departe, împreună. Este o luptă, nu e ceva simplu. Tot timpul e o luptă, pentru că trebuie să depășești obiectivele, crizele, pentru a obține lucruri.

În Italia trăim în umbra fantomei fasciste. Aici s-a ales această cale, se vorbeste despre ziduri. Oamenii nu intervin și până la urmă ajunge să îți fie teamă de celălalt. Tu îți devii autosuficient. Și apoi apar războiul, fascismul, zidurile, distrugerea. Când omul nu vrea să cedeze la punctul său de vedere avem o situație dificilă. De aceea vorbesc despre refugiați, despre bucurie. Mă întreb unde este bucuria. Simt această criză și în țara mea și în lume. Trebuie să ne propunem această bucurie de a căuta să ne eliberăm de ziduri și să ne deschidem către ceilalți.

Pe scenă toți suntem împreună, prezenți, și participăm la un ritual colectiv. În cinema este o singurătate, tu te îndrepți spre oameni și cauți. La teatru poți intra în suflet prin ochii oamenilor, poți vedea contradicțiile care există într-o frază, într-un zâmbet, poate exista forță, slăbiciune, luptă. Folosesc camere mici atunci când filmez pentru a nu deveni prea agresiv, prea violent cu oamenii, ci pentru a păstra o intimitate. Privesc oamenii în ochi atunci când filmez, eu îmi arăt propriul suflet și asta denotă capacitatea de a-ți arăta propria viață.

Am filmat în Palestina, în Israel, am văzut situații cu oameni răniți, cu scene violente. Sunt momente în care oamenii îți deschid ușa. Uneori, rana îți permite să pătrunzi cu camera de filmat în anumite locuri și să descoperi lucruri pe care altfel nu le poți descoperi.

Lupt în continuare cu pesimismul, iar în „Bucuria“ povestesc această tristețe. Încă lupt pentru a ieși din tristețe și sper că voi reuși. Există un aspect personal, dar și unul uman. Te gândești doar la tine, la durerea ta, devii egoist atunci când ți-e rău și îi abandonezi pe ceilalți. Uiți că există și ceilalți și că trebuie să faci lucruri pentru ei și asta mi se pare boala cea mai gravă. Când apar durerile interioare, angoasa, nu îi mai vezi nici pe ceilalți, dar nici pe tine, pentru că ceilalți îți sunt fundamentali, toți. Cea mai mare boală este egoismul. Tot timpul m-am confruntat cu probleme de sănătate, de dragoste, boli, depresie.

Scopul culturii este să ne cunoaștem, să aflăm de ce trebuie să trăim, de ce trebuie să murim, de ce trebuie să luptăm.

INFO

Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (14-23 iunie)

ITALIA

EMILIA ROMAGNA TEATRO FONDAZIONE-PIPPO DELBONO COMPANY

Bucuria (Joy)

Text, concept şi regie: Pippo Delbono

Cu: Dolly Albertin, Gianluca Ballarè, Bobò, Margherita Clemente, Pippo Delbono, Ilaria Distante, Simone Goggiano, Mario Intruglio, Nelson Lariccia, Gianni Parenti, Pepe Robledo, Grazia Spinella și vocea lui Bobo

Aranjament floral: Thierry Boutemy

Muzica: Pippo Delbono, Antoine Bataille, Nicola Toscano și Various Artists

Light design: Orlando Bolognesi

Lumini: Orlando Bolognesi

Sunet: Pietro Tirella

Costume: Elena Giampaoli

Decor și recuzită: Gianluca Bolla

Supratitrarea în engleză: Stefano Guizzi

Manager proiect: Alessandra Vinanti

Organizare: Silvia Cassanelli

Manager tehnic: Fabio Sajiz

Orice spectacol de teatru poate deveni o călătorie, traversând diferite situații, stări de spirit și percepții, luândune prin surprindere. Punerea în scenă a unui spectacol despre Bucurie reprezintă căutarea acelei unice circumstanțe, traversarea unor râuri de sentimente extreme (angoasă, fericire, durere, entuziasm) în încercarea de a surprinde (a vedea), în final, explozia de Bucurie. Cu fiecare reprezentație, Pippo Delbono și actorii din compania sa încearcă să facă încă un pas spre acel sentiment de exaltare fără limite, de percepție pătrunzătoare. Așadar, să vină clovnii, circul și dansul! Ni se dezvăluie memoria unui șaman care eliberează sufletele, prin nebunie. Dar și melancolia notelor de tango, ce se nasc, se transformă și se pierd una într-alta: sute de bărcuțe din hârtie, pânze colorate aruncate la întâmplare, ca vălurile Mării Mediterane din rugăciunea laică a lui Erri de Luca – „Marea noastră, care nu ești în Ceruri”. În finalul realizat de Delbono împreună cu designerul floral Thiérry Boutémy, actorii din trupa lui Pippo urcă pe scenă pe rând. Călătoria e fără de sfârșit, căci roata caleidoscopică a imaginilor și a emoțiilor este în continuă mișcare.

Foto: Dragoș Dumitru

21
/01
/20

În marginea filmului de cinema "Dolor y gloria" (nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film străin, și în care Antonio Banderas face un rol pentru care e, de asemenea, nominalizat).

21
/01
/20

Editura Polirom organizează Concursul anual de debut, ediția 2020, secțiunea Proză. Manuscrisele participante la concurs (fără CV) vor fi atașate unui e-mail, creat cu acest prilej, și trimise la adresa: adrian.botez@polirom.ro, până pe data de 20 martie 2020.

20
/01
/20

Filmele „Tipografic” și „Ieșirea trenurilor din gară”, regizate de Radu Jude (cel de-al doilea în colaborare cu Adrian Cioflâncă, istoric de profesie, care debutează astfel ca regizor) vor avea premiera internațională în secțiunea FORUM a Festivalului de Film de la Berlin.

20
/01
/20

Recent întors la Sibiu din Statele Unite ale Americii, unde a participat la ediția 2020 a celui mai important congres de artele spectacolului din lume, organizat de International Society for the Performing Arts (ISPA), Constantin Chiriac îl are invitat la Sibiu, în cadrul primei conferințe speciale FITS și TNRS din acest an, vineri, 24 ianuarie, pe arhitectul Ștefan Dorin Adam.

20
/01
/20

Joi, 23 ianuarie, de la ora 18.00, la Galeria Estopia București va avea loc vernisajul expoziției „Blurred Is the New ID”, cu prilejul aniversării unui an de la deschiderea galeriei într-o eveniment care aduce în atenție neofigurativul contemporan, în viziunea a 8 artiști: Lucian Brumă, Otilia Cadar & Liviu Coman, Marius Fodor, Ada Muntean, Alexandru Nicoară, Sergiu Laslo și Szabó András.

20
/01
/20

Avanpremiera spectacolului „Luna” de Koharu Kisaragi va avea loc pe 5 februarie, de la ora 19:30, la ARCUB - Centrul Cultural al Municipiului București. Spectacolul, produs de ArtExtract și distribuit de P2P Theatre, a fost realizat cu sprijinul PMB prin ARCUB - Centrul Cultural al Municipiului București.

Page 1 of 85312345...102030...Last »