„Pisica pe acoperișul fierbinte”, la Teatrul Bulandra
https://www.ziarulmetropolis.ro/pisica-pe-acoperisul-fierbinte-la-teatrul-bulandra/

Spectacolul „Pisica pe acoperişul fierbinte” de Tennessee Williams, în regia lui Dinu Cernescu, va avea premiera marţi, 22 ianuarie, la ora 19.00, la Sala „Liviu Ciulei” a Teatrului Bulandra.

Un articol de Liliana Matei|18 ianuarie 2019

Din distribuție fac parte Alexandra Fasolă, Tudor Aaron Istodor, Dana Dogaru, Virgil Ogăşanu, Silvana Negruţiu, Lucian Ifrim şi Radu Chirev, traducerea textului fiind semnată de Antoaneta Ralian, iar adaptarea de Dinu Cernescu. Consultant spaţiu scenic este arh. Octavian Neculai, costumele sunt semnate de Maria Miu, lighting design de Alexandru Darie și decor sonor de Mihai Ogăşanu.

Premiată cu premiul Pulitzer în 1955, piesa „Pisica pe acoperişul fierbinte” este un vârf al dramaturgiei lui Tennessee Williams, ducând la paroxism obsesiile autorului său: opresiunea conformismului social şi ravagiile pe care le fac disimularea, dorinţa şi violenţa sentimentelor contrare, gravitatea ipocriziei şi singurătatea oamenilor. În „Pisica pe acoperişul fierbinte” Tennessee Williams surprinde tensiunile din sânul unei familii aparent fericite, dar măcinată de lăcomie, minciuni şi gelozie. Un spectacol despre falsitate şi neadevăr într-o societate şi o cultură cu obiceiuri morale complicate, însă lipsite de substanţă.

Thomas Lanier Williams s-a născut în Columbus, SUA, în 1911 şi a murit la New York, în 1983. Dramaturg, poet şi romancier american, şi-a conştientizat din tinereţe vocaţia pentru teatru. A absolvit Facultatea de Filosofie şi Litere, a Universităţii din Iowa. La vârsta de 11 ani, a început să scrie, avându-i drept model pe Cehov, D.H. Lawrence şi pe poetul simbolist Hart Crane. Primele lui piese au fost jucate de o trupă din sud cu care autorul a colaborat, concepţia artistică a acesteia coincizând cu cea a lui Tennessee Williams: Arta este o formă de anarhie, iar teatrul o formă de artă. Şi-a trăit viaţa boemă la New Orleans, până când, stăpânit de un sentiment de vinovăţie faţă de sora lui, căreia i se făcuse o operaţie de lobotomie, a scris, în 1944, piesa care avea să fie primul lui mare succes: „Menajeria de sticlă”, piesă care avea să-l

consacre ca fiind cel mai important dramaturg american din epocă. Ulterior, Tennessee Williams a scris: „Un tramvai numit dorinţă” (1947), „Vară şi fum” (1948), „Trandafirul tatuat” (1951), „Camino real” (1953), „Pisica pe acoperişul fierbinte” (1955), „Orfeu în infern”, refacere a primei sale încercări dramatice (1957), „Dulcea pasăre a tinereţii” (1958), „Noaptea iguanei” (1961). Personajele lui se confruntă adesea cu societatea, având parte de conflicte intense, departe de convenţionalismul social. Avem de-a face cu un mediu opresiv, dar dialogurile sunt poetice şi senzuale. „Un tramvai numit dorinţă” a primit premiul Pulitzer, textul fiind ecranizat de Elia Kazan, în 1951. „Pisica pe acoperişul fierbinte”, premiată cu Pulitzer în 1955, este ecranizată în 1958 de Richard Brooks, cu Elisabeth Taylor, Paul Newman și Burl Ives în rolurile principale. Probabil că Tennessee Williams este autorul secolului XX cu cele mai multe piese adaptate pentru cinematografie. Intensitatea dramatică a textelor sale, calitatea dialogurilor, generarea unor situații degenerând în scandaluri, precum și energia personajelor, mai ales a celor feminine, au provocat numeroși cineaști talentați să se interseze de piesele lui. Autorul analizează cu luciditate violența primitivă din civilizația americană. În 1967 a publicat o carte de poeme „În iarna orașelor”, iar în 1975, vede lumina tiparului volumul „Memorii ale unui bătrân crocodil”. Moare la New York în 1983.

Dinu Cernescu, născut la 18 octombrie 1935, în București, este unul dintre cei mai importanti regizori de teatru români, cu o bogată activitate pe scena Teatrului Nottara din București.  Totodată, Dinu Cernescu a fost regizor artistic la Televiziunea Romană, iar în perioada 1994-1995 a ocupat funcția de director artistic al Teatrului Național din București.

A colaborat cu Teatrul Nottara din București pentru o perioadă de peste 50 de ani, timp în care a realizat montări de referință precum: „Hamlet”, de William Shakespeare, „Tigrul”, de Murray Schisgal, „Viziuni flamande”, de Michel de Ghelderode (1968) – care a fost prezentata in turneu, in Danemarca si Finlanda. A mai montat pe scena celor mai importante teatre din țară, spectacole de referință.

Dinu Cernescu a fost invitat să monteze pe mari scene ale lumii, în teatre din Budapesta, Bruxelles, Copenhaga, Tel Aviv, Haga, Praga. Palmaresul sau include peste 100 de spectacole. Pe lângă activitatea din teatru,  Dinu Cernescu a publicat în anul 2009 un volum de memorii intitulat „Regizor”.

09
/05
/14

Ar fi putut concura cu marile actriţe de la Hollywood, dar a ales să uimească Parisul. A devenit o stea în cinematografia franceză a anilor ’30. „Cea mai aristocratică dintre actriţe“, „regina teatrului din Paris“, „unica“, „extraordinara“, „inimitabila Elvira“, aşa cum o alinta presa, Elvira Popescu a cucerit publicul francez, îmblânzindu-i pe cei mai exigenţi critici. Cei mai renumiţi dramaturgi ai vremii au scris pentru ea.

09
/05
/14

La Sala Nouă a Teatrului de Comedie se derulează programul „COMEDIA ȚINE LA TINEri” având ca obiectiv susţinerea tinerilor artişti. Spectacolele aduc în atenția publicului texte contemporane scrise de autori de succes, ce tratează probleme cu tentă socială. Cei patru regizori cuprinși în proiect, în perioada 2013–2014, sunt:Vlad Cristache, Eugen Gyemant, Alexandru Mâzgăreanu și Vladimir Anton.

09
/05
/14

Ioana Flora a primit Premiul pentru interpretare feminină din partea Uniunii Cineaștilor din România, pentru rolul Tania din Déjà Vu (2013), producție independentă în regia lui Dan Chișu.

09
/05
/14

Este vineri după-amiaza și Teatrul Odeon este înconjurat de o mare de oameni, în principal actori și teatrologi. Teatrul German de Stat de la Timișoara prezintă spectacolul „Fetița din bolul peștelui auriu” în regia lui Radu Afrim. Vor avea loc două reprezentații, cu casa închisă.

08
/05
/14

CRONICĂ DE FILM „#Selfie”, debutul în lungmetraj al Cristinei Iacob, este ca o postare stridentă pe Facebook care se vrea spiritual-amuzantă şi ţipă din toţi rărunchii după like-uri, deşi e superficială şi nepăsătoare că ar putea fi considerată pueril-banală.