Pius Sérvien, fondator al esteticii matematice
https://www.ziarulmetropolis.ro/pius-servien-fondator-al-esteticii-matematice/

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Din zecile de români formaţi în şcolile franceze se desprinde figura unică a lui Şerban Coculescu (Pius Sérvien), fiul lui Nicolae Coculescu, profesor de astronomie, fondatorul Observatorului astronomic de la Bucureşti.

Un articol de Georgeta Filitti|8 Aprilie 2017

A învăţat la liceul St. Louis din Paris şi aptitudinile sale excepţionale s-au îmbinat admirabil cu pedagogia din Hexagon. Lucrând câte 10 ore pe zi, îşi trece două bacalaureate în chip strălucit iar sfera lui de interes acoperă matematica, chimia, filosofia, astronomia; corespondenţa purtată cu tatăl său aflat la Bucureşti e oglinda perfectă a răstimpului şcolarităţii. „Muzica a devenit pentru mine un viciu”, Enescu „m-a făcut să intru în vibraţie într-un mod aproape patologic”, „de  câte ori îmi cade în mână o formulă matematică uit de toate şi mă cufund cu voluptate în calculele mele”, scria el părintelui iar un profesor, uimit de spiritul său creator declara încântat: „este meseria noastră de a fi depăşiţi”. Şi într-adevăr, învăţăcelul şi-a întrecut maeştri. Compune lieduri cărora le dă nume cu rezonanţă astronomică; în 1923 scoate volumul de versuri Clepsidra, îşi ia doctoratul în literatura franceză cu teza Proza metrică a lui Rousseau, face lucrări practice de astronomie la Institutul Curie (din 30 de studenţi, 6 erau români) şi dobândeşte tot acolo un „certificat în radioactivitate”. În 1926 îşi ţine prima lecţie la Collège de France iar gazdele constată: „P.S. trece fără efort de la elenism la literatură comparată, de la medievistică la matematici superioare”. Peste un an, teza lui Ritmurile ca introducere fizică în estetică. Noi metode de analiză şi aplicarea lor în muzică la ritmurile limbii franceze şi la metrica doriană face senzaţia. R.M. du Gard declară că P.S. e printre primii zece francezi cu o mare strălucire poetică, după ce citeşte Eseul asupra ritmurilor tonice ale limbii franceze. Şi cele 30 de poeme în limba franceză îl vor vor fi clasat aşa de sus în preţuirea contemporanilor.

A publicat peste 100 de articole în „Revue de Paris”, „Revue philosophique”, „Encyclopédie française”, „Nouvelles littéraires” iar volumul său de versuri Orient (1944) a cunoscut în doi ani patru ediţii cu un tiraj de 18 000 exemplare.

A fondat o colecţie de Studii estetice şi alta referitoare la Limbajul ştiinţific. Înţelepciune şi poezie, Hazard şi probabilităţi, Artistul sunt volume care i-au adus omagierea din partea unor spirite luminate ale Franţei. Academicianul Paul Valéry declara că P.S. a contribuit la dezvoltarea relaţiilor internaţionale româno-franceze iar preşedinţii Franţei René Coty şi Charles de Gaulle l-au preţuit în chip deosebit.

Realizat plenar în societatea franceză (al cărei cetăţean a devenit în 1949) P.S. a păstrat toată viaţa nostalgia ţării natale. Şi aceasta s-a exprimat nu doar în paragrafele româneşti din corespondenţa cu tatăl său (unde nu lipsesc oltenismele atât de savuroase cu folosirea perfectului simplu!) ci şi în încercările repetate de a obţine o catedră în România. Din păcate, singura recunoaştere a fost alegerea ca membru al Academiei Române de ştiinţă (în 1936), instituţie desfiinată însă numai după trei ani, ca şi publicarea câtorva poezii în reviste româneşti.

Cavaler al Legiunii de Onoare, fondator al esteticii matematice, Pius Sérvien rămâne o glorie a Franţei. Românii au datoria recuperării moştenirii sale spirituale. Şi dacă întreaga sa operă e accesibilă francofonilor de la noi, corespondenţa purtată cu tatăl său, în mare parte inedită, e un model ce ar trebui să devină manual de comportament pentru generaţiile în formare de astăzi. Ea cuprinde atât mărturii ale metodelor de educare a elevilor şi studenţilor ce s-au dovedit atât de eficiente cât şi felul cum a răspuns tânărul român, seriozitatea, ambiţia şi setea deosebită de cunoaştere la provocările dascălilor francezi.



14
/11
/18

METROPOLIS SPECIAL Niciunde în lume sfârșitul Primului Război Mondial nu a fost trăit mai spectaculos decât în Parisul anilor nebuni. Vă prezentăm o colecție de momente douăzeciste avându-i ca protagoniști pe Coco Chanel, Picasso, Hemingway, Isadora Duncan, Joyce, Josephine Baker, Proust, Colette, Stravinski...

01
/10
/18

A apărut o necesară carte-album, „CineBucurești. 100 de ani de modernitate - Sala de cinema”, coordonată de arhitectul Mihaela Pelteacu și cineastul Laurențiu Damian. Un volum despre istoria glorioasă a sălilor de cinema din București, care trezește nostalgii dar induce și tristețe din cauza stării actuale de degradare a cinematografelor.

09
/09
/18

Era cea mai lungă noapte a anului 1956, 21 spre 22 decembrie. Într-o cameră a Spitalului „Central” din Bucureşti, după zece zile de speranţe şi disperări, Nicolae Labiş înţelegea că va muri, că drumul înapoi spre viaţă îi fusese iremediabil închis atunci când destinul sau o mână „prietenoasă” îl împinsese spre linia tramvaiului de la Colţea.

04
/09
/18

George Bacovia, cel mai important poet simbolist român, a terminat liceul la 22 de ani, a publicat prima carte la 35 de ani, iar verbele sale favorite - conform frecvenței din poezii - erau „plânge” și „ninge". De asemenea, nu citea foarte mult, nu avea scriitori preferați și avea un talent deosebit la portrete și caricaturi...

27
/08
/18

Făget a devenit în această vară o destinație culturală găzduind prima manifestare artistică din cadrul proiectului Cămine în Mișcare / Moving Fireplaces, eveniment ce face parte dintr-o suită de astfel de activități pregătite de Asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană și Asociația Prin Banat.

05
/08
/18

A fost odată, în centrul Micului Paris, o lume în care se întâlneau deopotrivă şoaptele îndrăgostiţilor cu vocile stridente ale vânzătorilor de ziare ambulanţi şi muzica de la tarafurile lăutăreşti cu foşnetul apei sub vâslele liceenilor sau cu hohotele lor de râs, fericiţi că au evadat dintre zidurile Liceului „Lazăr”.

Page 1 of 2812345...1020...Last »