Poarta Albă. Fără vlagă
https://www.ziarulmetropolis.ro/poarta-alba-fara-vlaga/

CRONICĂ DE FILM „Poarta Albă”, în regia lui Nicolae Mărgineanu, este un film fără vlagă, ilustrativ şi cu personaje slab construite. Povestea teribilă a deţinuţilor din lagărul comunist de muncă silnică ce dă titlul lungmetrajului nu are parte de o redare cinematografică pe măsură.

Un articol de Ionuţ Mareş|6 octombrie 2014

Bazat pe cartea „Vărul Alexandru și alte povestiri adevărate” a lui Adrian Oprescu, dar și pe alte volume de memorialistică de penitenciar, „Poarta Albă”, în regia lui Nicolae Mărgineanu, este un exemplu de cum o idee generoasă și multe intenții bune nu conferă automat valoare unui film.

Drama celor trimiși la moarte într-un lagăr de muncă silnică de la Canalul Dunăre-Marea Neagră (printre care și părintele Arsenie Boca) este redată ilustrativ, într-un limbaj vizual (doar) corect și convențional, care punctează câteva noțiuni de bază, dar este departe de a se constitui într-o reflecție asupra temei alese.

Filmarea în alb-negru, previzibilă și la îndemână, nu ajută la crearea unei atmosfere credibile de întoarcere în timp și de austeritate pe care probabil și-au dorit-o realizatorii. Rămâne doar o convenție nejustificată.

Imaginea lui Mihai Serbușcă este curată, însă camera nu este deloc îndrăzneață (nu captează detalii, nu permite acumularea unor stări). Scenele nu decurg firesc una din alta, ci par legate doar pentru că așa au fost scrise în scenariu.

Filmul amintește de majoritatea producțiilor din timpul comunismului, când replicile eru rostite nenatural, într-o inadecvare cu situațiile în care sunt puse personajele. Gardienii înjură neconvingător, iar dialogurile între deținuți sunt marcate de falsitate și de artificialitate, probabil din cauza unei combinații între o distribuție greșită și o neinspirată îndrumare a actorilor (începători).

Apropiindu-și filmul mai degrabă de producțiile de televiziune, Nicolae Mărgineanu, un fost director de imagine și un regizor experimentat și cu două-trei filme reușite în trecut („Un om în loden” și „Privește înainte cu mânie” au fost comentate și de Ziarul Metropolis), nu fructifică potențialul textelor memorialistice inspiratoare.

„Poarta Albă” devine o înșiruire de imagini și scene care nu reușesc să transmită nicio emoție spectatorului. Finalul este de asemenea tributar unui epigonism demult apus și obsesiei regizorilor români de altădată de a-l imita pe Andrei Tarkovski – în ultimul cadru, care înfățișează o icoană, alb-negrul lasă locul imaginii în culori, într-un racord nejustificat și ineficient cu sfârșitul grandios din „Andrei Rubliov”.

„Poarta Albă” este programat să ruleze în cinematografe începând cu 17 octombrie.

INFO

Poarta Albă (România, 2014)

Regia: Nicolae Mărgineanu

Cu: Cristian Bota, Sergiu Bucur, Mădălina Craiu

Rating: ●○○○○

Foto din Poarta Alba – capturi film



04
/01
/23

„Taximetriști”, comedia regizată de Bogdan Theodor Olteanu, care invită spectatorii în viața de noapte a Bucureștiului prin intermediul a doi prieteni taximetriști și a clienților lor, îi aduce împreună pe același generic pe Monica Bîrlădeanu și Andi Vasluianu. Filmul are premiera în cinematografe pe 20 ianuarie, iar informațiile despre biletele puse deja în vânzare sunt disponibile pe site-ul taximetristi.film.

30
/12
/22

Am tot scris în ultimii ani, încă de dinainte de pandemie, despre diversificarea tot mai mare a cinematografiei române. Însă cred că 2022 a depăşit orice previziuni, cu un număr record de filme.

22
/12
/22

Pentru topul cu cele zece filme favorite din 2022, am ales doar titluri care au avut premiera mondială în acest an. La ele am adăugat alte zece menţiuni - cinci tot din 2022, plus alte cinci din 2021, dar recuperate abia în anul care tocmai se încheie.

21
/12
/22

În Ajun de Crăciun, de la ora 10:00, Daniela Zeca Buzura ne propune o întâlnire de colecție. Invitaţii, Cătălin Ştefănescu („Garantat 100%"), Marina Constantinescu („Nocturne") şi Irina Păcurariu („Reţeaua de idoli") ne invită să fim martorii unei profunde discuții jurnalistice, născută din 30 de ani experiență în media din România.

21
/12
/22

TVR Cultural întâmpină Sărbătoarea Crăciunului cu programe speciale, gândite să satisfacă exigențele telespectatorilor săi. Colinde, documentare de excepție, spectacole de balet, interviuri cu artiști de marcă, dar și piese de teatru care au intrat în istorie se regăsesc în grila de sărbătoare. Nu lipsesc filmele de sezon și nici edițiile speciale ale emisiunilor consacrate.

20
/12
/22

Echipa care a creat „România Sălbatică”, cel mai mare proiect de film documentar dedicat naturii din țara noastră, face un cadou tuturor iubitorilor de natură înainte de sărbătorile de iarnă: acces gratuit la povestea din spatele realizării documentarului laureat anul acesta cu 3 premii Gopo (Cel mai bun documentar, Cea mai bună muzică originală, Cel mai bun sunet).

19
/12
/22

Colinde, documentare şi concerte extraordinare, transmisiuni în direct de la Vatican și Catedrala Sfântul Iosif, filme și ediții speciale ale emisiunilor consacrate se regăsesc în grila de Crăciun a TVR2 pentru întreaga familie.

19
/12
/22

Filmul de acțiune „Vulturul de Fier II/ Iron Eagle II”, regizat de Sidney J. Furie, va fi difuzat de Warner TV în prima lună a anului viitor. Lungmetrajul va putea fi urmărit la Warner TV pe 27 ianuarie, de la ora 21:00.

19
/12
/22

Bucurie, linişte în suflet, pace, colinde, daruri şi oameni dragi. Mai presus de toate, oameni dragi. Astfel ne dorim cu toţii să întâmpinăm Naşterea Domnului. Cel mai frumos Crăciun e întotdeauna petrecut împreună, în atmosfera caldă de acasă. De acest Crăciun, TVR 1 ne arată că şi cei mai Izolaţi în România au Oameni alături în zi de sărbătoare; că putem fi „diferiţi şi totuşi asumaţi întru Hristos" – ortodocşi şi catolici, în Bucuria credinţei; că generaţii diferite de artişti trăiesc, O dată-n viaţă, emoţia unor întâlniri inedite.

14
/12
/22

O carte fundamentală de teorie a filmului, "Ce este cinematograful?", de André Bazin, a apărut în sfârşit integral în limba română, într-un parteneriat între editurile Polirom şi UNATC Press şi sub coordonarea criticului şi profesorului Andrei Gorzo. O lectură obligatorie.