Poetul Cristian Ciulică: „Simt o uriașă datorie patriotică, față de oamenii de aici și față de spiritul colectiv al României”
https://www.ziarulmetropolis.ro/poetul-cristian-ciulica-simt-o-uriasa-datorie-patriotica-fata-de-oamenii-de-aici-si-fata-de-spiritul-colectiv-al-romaniei/

INTERVIU Tânărul Ciulică e student la Matematică şi poet.

Un articol de Andrei Crăciun|24 iunie 2019

A lansat la Bookfest volumul Sieland (la editura Herg Benet).

Cristian Ciulică, poet mai ales. Cum e să fii poet în România mileniului III, ce are specific o viață de poet în zilele noastre?

Cred că această condiție a poetului e conservativă și transcendentă istoriei și spațiului geografic. Poeții de azi sunt similari cu akkadienii care povesteau despre Ghilgameș. Micile particularități  și diferențe vizează mai degrabă poetul și cititorii decât actul poeziei și rezultatul ei. Nu știu cum e în general azi viața de poet contemporan, știu doar cum e viața mea de poet. Dacă ar fi să numesc niște puncte fixe ale ei, ar fi: cititul, idolatria, eșecul, insomnia, depresia, singurătatea, alcoolul și se repetă (chiar ciclicitatea, uneori, e specifică în sine).

Pentru aceia care au deschis mai târziu ochii către poezie, dacă mergem la librărie și vrem să citim poezie de Ciulică, ce să căutăm? Detaliați-ne un pic viața și opera. Cum ați ajuns să scrieți poezie?

Cred că viața mea relevantă începe cu momentul când am început mai serios să citesc, fapt ce l-aș data undeva în clasa a V-a. Nu aveam televizor sau internet acasă așa că tot timpul în afara școlii îl consumam citind. Nu aveam o direcție și mult timp am citit la întâmplare ce îmi pica în mână. În perioada aia am citit autorii ruși clasici, Dostoievski, Tolstoi, Gorki, Bulgakov. Tot în generală am citit pentru prima dată Comedia lui Dante, Procesul lui Kafka, romanele lui Dickens. Recunosc că atunci stăteam departe de poezie și așa avea să fie pentru destul de mult timp. În liceu și puțin înainte de el am citit foarte multe sf-uri, descoperindu-i atunci și pe Philip K. Dick, George R.R. Martin, frații Strugațki, care aveau să devină obsesii și autorii mei preferați. Am avut mult timp prejudecăți atât despre poezie cât și despre literatura română contemporană pe care am încercat-o destul de târziu și am fost extrem de plăcut surprins. Am găsit o forță și complexitate narativă unică în romanele lui Flavius Ardelean (pe care îl consider unul dintre cei mai buni autori europeni ai ultimului secol), o anarhie și postmodernitate intensă (de care aveam nevoie atunci) în cărțile Cristinei Nemerovschi și nu în ultimele rânduri printre preferații mei de ieri și de azi i-aș mai aminti pe Radu Găvan, Cosmin Perța, Tudor Ganea. Drumul către poezie a fost sinusoidal, vicios și cu multe schimbări de abordare. Când m-am hotărât să scriu poezie a fost instinctual, fără premeditare și mai ales fără niciun plan. Am continuat să refuz să citesc poezie pentru a nu semăna ce scriam cu orice, visam să inventez Noua poezie până am concluzionat că ea fusese deja inventată și acest lucru m-a descurajat puțin. Dacă vorbim despre ce am scris recent, Sieland (apărută luna acesta la Herg Benet), cititorii ar trebui să știe că e o carte în care am încercat să inventariez Începutul (numenul Începutului, mai exact) și toate apocalipsele care mi-au rămas în minte, despre pierderi permanente și distructive, despre disoluția realității, despre droguri și despre iubiri imposibile și apuse.

O să vă întreb vulgar, ca non-poeții, se poate trăi din poezie în România? Ce ar trebui să se întâmple pentru ca să se poată? Din ce trăiește un poet al timpului nostru?

În mod evident, nu se poate trăi din poezia și, în general, din scris în România.  Să se întâmple asta ar trebui ca oamenii să citească și să aibă un cult al cărților, ceea ce s-ar întâmpla în condițiile în care educația nu ar mai fi subfinanțată și dacă selecția profesorilor ar fi mult mai strictă. Constat că societatea de azi se confruntă cu banalizarea culturii și științei și se apleacă din ce în ce mai superficial asupra acestor două domenii. Eu trăiesc din banii părinților și sunt încă student, bănuiesc că după facultate voi trăi din matematică (n.r. – Ciulică e student la Matematică)

Țara. Ce părere aveți despre țara noastră, despre timpul prezent și despre viitor. Cum vezi dumneata viitorul României? Te interesează?

Nu mă deranjează nici țara, nici oamenii, nu sunt nici fericit și nici supărat că m-am născut aici. Mă deranjează însă importul excesiv de valori occidentale care nu sunt asimilate în profunzime, nu sunt înțelese, dar sunt excesiv uzitate. Libertatea e, fără îndoială, un deziderat la care ader, dar nu cred că suntem pregătiți pentru absolutizarea ei, nu avem încă înțelepciunea și cultura necesară, probabil va mai dura cel puțin o generație. Viitorul României cred și sper că va fi unul european, dar nu mă pot abține să nu mă gândesc și la unul distopic în care se separă cele trei provincii istorice, Moldova e ocupată de ruși, Sudul e condus de un monarh absolut și Transilvania zace în anarhie.

Emigrare. De ce nu ați emigrat, dacă nu ați emigrat? Ce vă ține în România?

Aveam posibilitatea după terminarea liceului să emigrez, însă am refuzat și o voi face în continuare. În primul rând, simt o uriașă datorie patriotică, față de oamenii de aici și față de spiritul colectiv al României. În al doilea rând, în domeniile în care activez, matematica și literatura, fie ar fi fost la fel în afară (în cazul matematicii), fie mi-ar fi fost mai greu să iau contact cu el, în cazul literaturii. Singurul avantaj ar fi putut fi latura materială, de care sunt profund dezinteresat.

Implicare civică. Este Cristian Ciulică implicat civic? Merge la vot? Protestează? Ce face el?

Am o implicare civică destul de redusă. Cred într-o puternică separare a artei de societate și problemele ei. E greu să te implicit civic (sau politic) fără să cazi în derizoriu. Artistul poate protesta, dar singurul protest sincer al artistului nu cred că poate fi decât o pledoarie pentru anarhie. Protestul face parte din artă, reconstrucția socială post-protest nu ar mai trebui să interfereze cu artistul. Merg la vot, am fost la un singur protest, cel de după Colectiv, care probabil că a fost și ultimul. Schimbarea se face om cu om, schimabarea presupune regăsirea axei valorice de la care să ia lumină oamenii. Nu putem avea conducători mai buni sau mai morali decât media cetățenilor.

Literatura română astăzi. Care e treaba cu literatura română la zi? Dacă am vrea să citim o pleiadă de tineri poeți, pe cine ne recomandați și de ce? Cum să procedăm?
Literatura de azi stă destul de prost, fie că vorbim de proză sau poezii. Deși atinge culmi până nu demult nebănuite (îl aminteam mai devreme pe Flavius Ardelean), are în continuare o problemă serioasă cu originalitatea, cu caracterul ei (prea des) comercial, cu lipsa de cultură a multor autori publicați și bine vânduți. Printre poeții români care îmi plac și îi recomand sunt Cosmin Perța cu Cântec de leagăn pentru generația meapentru o radiografie a maladiei, pentru exactitate și răceală, Andrei Dósa cu Băiatul de aurpentru mecanismul iluzoriu bine pus la punct, Dan Ciupureanu cu Liderul grupei mici de la grădinița de stat nr.2 și smoker’s swan song pentru imaginație și suprarealismul obsedant, bolnav și care mă fascinează atât de mult.

Ne spuneți o poezie din lirica personală?

Sigur. Se numește Iubirea e o pasăre foarte mare.

Adăugând aripi la orice, devine grotesc

Și cu cât e mai mare și dacă îi pui și solzi, seamănă perfect

cu un demon

Tu ai mai multe capete; nu văd exact câte, sunt cam departe

dar și așa ne sărutăm des seara

La început ai avut unul singur, dar de când ai căzut pe

marginea oglinzilor concave și-au început să râdă lighioanele

din pronaos

le-ai numerotat și mărit, încât nu mai putem ajunge

 

E Mare Tristețe ce băgam în vene seara

și îmi zâmbeai translucid când coborai în criptele cerului

Am râs, că mereu mai era una

și mai era și cenușa zeului mamei

și nu vizitaserăm încă Muzeul Războiului din începuturi

unde alții pilotau și distrugeau

 

Câinii mă caută pe fundul mlaștinii. E vânătoare!

Tu ieși; îi prinzi de beregată și îi ții în apă până nu

mai mișcă

D-asta mereu miroase cerneala mea a blană udă

Nu poți să nu întorci spatele trenului cu roboți care ard

Dar Apusul lumilor de la capăt nu mai rulează azi,

nu mai foșnește umbra violului vechi de două milenii

 

E așa de mult de-atunci… când îți înecai frații cu sângele meu

dozat

Până la a doua glumă cu socialiști, erai deja beată

și eram fericit când simțeam că momentul e fragil și îmi scapă

când nu îl puteam reține nici în moarte clinică, nici

în zombii-Dali

Îi fac acum icoane, să fiu sigur că am pe ce să scuip. 

În mod evident, nu se poate trăi din poezia și, în general, din scris în România.  Să se întâmple asta ar trebui ca oamenii să citească și să aibă un cult al cărților, ceea ce s-ar întâmpla în condițiile în care educația nu ar mai fi subfinanțată și dacă selecția profesorilor ar fi mult mai strictă.

Cristian Ciulică, poet

 



05
/05
/16

,,Viaţa ficţiunii după o Revoluţie” este cea mai recentă carte publicată de Radu Cosaşu (Oscar Rohrlich). A apărut în această primăvară la Editura Polirom. Cartea aceasta (un roman, nu o colecţie de eseuri!) este scrisă ca un teribil epistolar în două părţi.

27
/04
/16

Rămăşiţele pământeşti ale lui Pablo Neruda au fost reînhumate pe țărmul Oceanului Pacific, în grădina casei sale din Isla Negra, pe coasta centrală chiliană. În urmă trei ani, trupul scriitorului fusese exhumat pentru a clarifica dacă poetul a fost asasinat în timpul dictaturii lui Augusto Pinochet.

26
/04
/16

Actrița Oana Pellea va fi, vineri, alături de Cristina Casian și Barbu Ollănescu-Orendi, oaspetele Serilor "Acasă". În cadrul evenimentului, sub genericul "Acasă la boierii Ollănești și la Amza Pellea" vor fi prezentate cărţile: "Jurnal 2003-2009", de Oana Pellea, "Să râdem cu Nea Mărin", de Amza Pellea și "Așa a fost să fie. Amintiri din anii mei buni și răi", de Barbu Ollănescu-Orendi.

24
/04
/16

“În dulcele stil clasic”, „Donul liniştit”, „Românismul, Catehismul unei noi spiritualități”, „Moara cu noroc”, „Leo Africanus” sau chiar... „Abecedarul” sunt cărţi care au trasat direcţii în personalitatea şi cariera actualilor lideri ai României. De Ziua Internațională a Cărții, revista Q Magazine a “interogat” câteva dintre personalităţile zilei pe tema cărţii preferate. Vă prezentăm mai jos scurte fragmente din acest demers.

22
/04
/16

În mai puţin de o lună, în capitală debutează cea de a VII-a ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie Bucureşti (FIPB). Peste 100 de poeţi din peste 20 de ţări vor sosi la Bucureşti în perioada 18 – 22 mai, prilejuind publicului iubitor de poezie ocazia de a participa la peste 20 de evenimente: lecturi publice, mese rotunde, dezbateri și performance-uri.

22
/04
/16

„Nu-i amintire care să nu se şteargă cu timpul, nici durere pe care să nu o mistuie vremea.”, Don Quijote de la Mancha, Miguel de Cervantes. În urmă cu 400 de ani se stingea din viaţă întemeietorul romanului modern şi simbolul literaturii spaniole.

21
/04
/16

Comemorarea a 400 de ani de la moartea lui Miguel de Cervantes, în 22 aprilie, va marca și sfârșitul unei serii de 17.000 mesaje postate pe Twitter care reproduc integral romanul "Don Quijote" al scriitorului emblematic al literaturii spaniole. Autorul acestei ingenioase transcrieri este un inginer informatician spaniol de 55 de ani.

21
/04
/16

Vacanţe filocalice, de Gabriel Pătraşcu, şi Crux, de George State sunt volumele câştigătoare ale Concursului de Debut al Editurii Cartea Românească, ediţia 2015, la secţiunea „Proză”, respectiv „Poezie”. Ambele volume vor fi lansate în cadrul Salonului Internaţional de Carte „Bookfest”, care va avea loc în perioada 1 – 5 iunie, la Romexpo Bucureşti.

20
/04
/16

În această seară, de la ora 19.00, la Club A din Bucureşti (Str. Blănari nr. 14), în cadrul „Cafenelei critice”, va avea loc un dialog cu Matei Vişniec despre ultimul său roman, Iubirile de tip pantof, iubirile de tip umbrelă..., apărut recent la Editura Cartea Românească, disponibil şi în format digital. Invitați: Bogdan-Alexandru Stănescu, Cosmin Ciotloş; Amfitrion: Ion Bogdan Lefter

19
/04
/16

În această seară, de la ora 19.00, iubitorii de carte sunt aşteptati la librăria Humanitas Cişmigiu (Bld. Regina Elisabeta nr.38) pentru lansarea celui mai nou roman al lui Amos Oz, Iuda, o realizare literară care repune în discuție, din perspectiva etică, politică și istorică, figura trădătorului și conceptul de trădare.

15
/04
/16

La ediția actuală a Târgului de Carte de la Londra, Institutul Cultural Român a așezat în centrul programului românesc figura lui Mircea Eliade, marele scriitor și istoric al religiilor care a petrecut, în 1940/41, opt luni în sediul din Belgrave Square nr. 1, ca atașat cultural al României în Regatul Marii Britanii.

14
/04
/16

Săptămâna viitoare (18 - 22 aprilie), şase poeţi britanici contemporani vin la Bucureşti, pentru a stiliza traduceri din poezia română contemporană. Pe lista celor peste 40 de poeţi români ale căror versuri vor fi traduse în limba engleză se află nume precum: Ana Blandiana, Nora Iuga, Angela Marinescu, Emil Brumaru sau Mircea Cărtărescu

09
/04
/16

Editura Polirom invită iubitorii de carte şi de film, duminică, 10 aprilie, de la ora 17.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bdul Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu celebrul actor Ion Dichiseanu, prilejuită de lansarea volumului Am fost rivalul regelui. Povestea mea de iubire cu Sara Montiel, intrat de curând în portofoliul editurii, și în format digital.

07
/04
/16

Ȋntre 12 şi 14 aprilie are loc Târgul Internațional de Carte de la Londra. Cu trimitere la una dintre cele mai apreciate opere de ficţiune ale lui Eliade, „Noaptea de Sânziene”, titlul programului românesc - “Books that Open the Skies”/ „Cărţi ce deschid cerurile” subliniază rolul cărţilor în facilitarea accesului spre un univers alternativ şi misiunea intelectuală a marelui scriitor de restaurare a unei realităţi ocultate.