PORTRET: Olga Tudorache a împlinit 88 de ani
https://www.ziarulmetropolis.ro/portret-olga-tudorache-a-implinit-88-de-ani/

“Nu sunt o stâncă ce nu poate fi clintită, rece, lucidă, cum par. Nenorocirea este că nu sunt cum par şi că foarte repede omul îşi dă seama de asta. Aspectul exterior mi se trage, cred, din faptul că am fost şi am rămas o mare timidă. De aici, felul meu de a mă purta faţă de interlocutor, de aici senzaţia de inaccesibil.”. – Olga Tudorache. Spitalizată zilele trecute (pentru o suspiciune de atac vascular cerebral), „marea doamnă a teatrului românesc” împlineşte astăzi 88 de ani.

Un articol de Petre Ivan|11 octombrie 2017

Olga Tudorache  s-a născut la 11 octombrie 1929, la Oituz, în județul Bacău. A şovăit între muzică, teatru şi dans înainte de a alege teatrul. A jucat din 1951 pe scenă. Din 2012 s-a retras din viaţa publică, din cauza unor probleme de sanătate.

Te urci pe scenă, te arăţi în spatele unui personaj, al unui text şi capeţi forţă. Birlic! În viaţă era trist, n-avea haz, n-avea replică, stătea închis în cojiţa lui, dacă îl întâlneai la o petrecere nici nu-l vedeai, era absent. Aşa era şi Timică. George Constantin era un timid. Inaccesibili în viaţă, ciufuţi, morocănoşi, şterşi. Şi pe scenă… – Olga Tudorache.

A absolvit în 1951 Institutul de Teatru. Din acel an a fost angajată timp de 15 ani la Teatrul Tineretului din Bucureşti, până în anul 1966, când teatrul a fuzionat cu Teatrul Nottara, iar la noul teatru, Teatrul Mic, a rămas până în 1978.

Din anul 1976 a fost conferenţiar universitar la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale“, la catreda de actorie, iar din 1990 a devenit profesor universitar şi până la pensionare, în 1997, a format şase promoţii de actori.olga tudorache

Cele mai fericite momente sunt acelea din repetiţii, când începe să se coacă personajul. Când premiera a avut loc şi s-a tras cortina şi te dezbraci de personaj şi intri în hainele tale nu eşti fericit. Deloc. Cred că arareori un actor care şi-a făcut treaba cum trebuie pleacă fericit acasă după premieră. – Olga Tudorache.

Pe scena Naţionalului bucureştean, Olga Tudorache şi-a făcut o revenire spectaculoasă, în 1997, cu spectacolul „Regina mamă“ de Manlio Santanelli. De asemenea, la Teatrul Mic, spectatorii au admirat-o în roluri precum Ducesa de Gloucester în Richard al II-lea de Shakespeare, Vitoria Lipan în Baltagul de Mihail Sadoveanu sau Maria Vasilievna în Unchiul Vanea de Cehov.Olga Tudorache

În noiembrie 2005, Olga Tudorache a apărut în faţa publicului la Teatrul Metropolis într-o dublă ipostază: de regizor şi interpret al spectacolului „Peşte cu mazăre“.

În urmă cu 8 ani, într-o frumoasă seară de toamnă, Olga Tudorache îşi sărbătorea cea de-a 80-a aniversare pe scena Teatrului Metropolis.

Generaţia de azi se deosebeşte mult de a mea. Tinerii de azi sunt grăbiţi să ajungă, să parvină, s-au născut cu telefon şi televizor, noi le-am descoperit târziu, eu am trecut prin trăsura cu cai, lampa cu gaz. Tinerii de azi nu au timp să înveţe ca să joace bine, consideră că ştiu totul, nu au convingerea că de la «talent» au de străbătut un drum lung de muncă ambiţioasă şi disciplinată până la a deveni «actori talentaţi». Sunt zoriţi să ajungă pe scenă, ecran şi măcar de i-ar interesa ideea de a juca, dar imediat întreabă: «cât?» Colegii mei de generaţie erau în culmea entuziasmului şi a bucuriei dacă li se dădea prilejul să facă o figuraţie pe o scenă profesionistă, alături de maeştrii lor. Astăzi, unii vor să devină capete de afiş încă din şcoală. – Olga Tudorache.

În martie 2006 a primit din partea preşedintelui României Ordinul Naţional „Serviciul Credincios“ în grad de Mare Cruce.

Şase ani mai târziu, la finalul spectacolului „Portretul Doamnei T“, Olga Dumitrache a primit decoraţia regală  „Nihil Sine Deo“, din partea Principesei Margareta a României. „Piesa aceasta este cu adevărat povestea mea. Nu am jucat nicio clipă un personaj, pentru că nu era nevoie“, declara marea actriţă despre „Portretul Doamnei T“.

Foto: Olga Tudorache – Ziarul Metropolis, facebook

06
/08
/15

După tiparul hollywoodian, înainte de a urca pe scenă, Monica Davidescu a avut numeroase şi felurite “meserii”: învăţătoare, figurat[ specială la TVR, ajutor de magaziner, secretară la un birou de consultanţă economică şi la o firmă de construcţii, dansatoare în trupa Brânduşei Novac, prezentatoare de spectacole în bar de noapte şi manechin în vitrină şi pe catwalk manechin şi prezentatoare de spectacole pe Litoral.

01
/08
/15

Născut pe 31 iulie 1952 la la Târgu-Jiu (dar trecut în acte pe 1 august), Horaţiu Mălăele a jucat în zeci de piese de teatru şi filme, a regizat cu aceeaşi pasiune şi este un talentat autor de caricaturi şi picturi.

29
/06
/15

Este unul dintre cei mai buni şi mediatizaţi actori din generaţia lui. Poate fi văzut în spectacole de teatru, în filme, în scurtmetraje (aproape în toate scurtmetrajele), ba chiar (foarte des) şi în reclame la televizor.

26
/06
/15

Joc teatru puțin pentru că așa a fost să fie destinul meu, pentru că în România posturile în teatre sunt blocate, colaboratorii sunt puțini și aceeași peste tot, pentru că se formează trene de admirație, pentru că am făcut film și mi s-a pus ștampila că sunt actriță “de film”, cu toate că am 6 ani de “antrenament” pentru teatru și roluri principale deja făcute la niste regizori mari și minunati (ce bine că ei au avut încredere în mine). – Ana Ularu

28
/04
/15

Prima sa experienţă cinematografică a venit după vârsta de 40 de ani. De atunci a fost distribuit de majoritatea regizorilor importanţi de film din România, interpretările sale impresionante aducându-i notorietate şi aprecierea publicului.

11
/03
/15

Actorul Ion Besoiu împlineşte astăzi 84 de ani. Artistul a fost omagiat cu două premii pentru întreaga activitate – din partea Uniunii Teatrale din România (UNITER), în 2008, şi la Gala Gopo din 2011.

26
/02
/15

"Niciodată nu se știe ce e aia "generația de aur". Pentru George Vraca, de pildă, George Constantin nu făcea parte din nicio generație de aur, era un tânăr care juca și el teatru binișor, dar pentru George Constantin generația de aur era Vraca, dar Vraca pentru Nottara nu era generație de aur, și uite așa, când actorul ajunge la vârsta maturității, nu a vieții, a maturității sale artistice, conform destinului, putinței, talentului (...) devine un actor important al teatrului unde este, al teatrului românesc, al locului unde este proțăpit de soartă și devine și el un metal prețios." - Alexandru Repan

Pagina 9 din 13« Prima...7891011...Ultima »