Porumbescu vs Pann, Creangă contra Eminescu
https://www.ziarulmetropolis.ro/porumbescu-vs-pann-creanga-contra-eminescu/

Motto : „Prin asta eşti celebră-n Orient, O, ţară tristă, plină de humor…” (Cu voi – George Bacovia)
Chiar dacă părea greu de crezut, soarele a răsărit şi după ce echipa naţională a fost învinsă şi trimisă acasă de către Albania. Sunt ceva nori pe cer, dar garantez că vor trece şi aceştia.

Un articol de Dede's (Dan Nicolaie)|12 Iulie 2016

Cum toți vinovații au fost depistați și lapidați verbal sau în scris în noaptea trecută, nu ne vom mai ocupa de asta. Dacă ne uităm puțin în jurul nostru, e imposibil să nu recunoaștem că în familie, printre cunoscuți sau colegi,  avem un Iordănescu, complet depășit de situație dar bine agățat de scaun, un Burleanu, care vorbește mult și face puțin, sau un Tătărușanu, Chiricheș, Stanciu, incapabili să se mobilizeze două zile la rând.

După meci am ascultat de câteva ori Balada lui Ciprian Porumbescu, autorul muzicii imnului Albaniei, și linia melodică de o tristețe infinită, cel puțin așa o receptez eu,  m-a liniștit.

Aceștia suntem, regii nostalgiei și ai regretelor târzii, capabili oricând să vorbim ore în șir despre ce am fi putut să fim sau ce vom fi, prezentul interesându-ne mai puțin.

Aș vrea să spun că de acum putem reveni la fotbalul nostru cel de toate zilele, dar ar fi o prostie, nu avem la ce să revenim, insolvența și falimentul sunt cuvintele cel mai des rostite când vine vorba despre echipele autohtone, de la primele trei niveluri. În subsol se întâmplă însă și lucruri interesante.

Cu toată dezamăgirea provocată de acest meci istoric realizat de cei mai buni fotbaliști ai acestei nații, trebuie să recunosc că sâmbătă abia aștept să văd ce se întâmplă la meciurile de baraj pentru promovarea în Divizia C. Dincolo de faptul că aici a ajuns să joace și FC Argeș, echipa care l-a dat pe marele europeanul metropolisDobrin, un alt meci mă interesează în mod cu totul special.

Campioana județului Botoșani, Luceafărul Mihai Eminescu joacă returul cu Voința Ion Creangă (județul Piatra Neamț). În tur Eminescu a câștigat cu 1-0 chiar lângă bojdeuca lui Creangă. Frumos, nu? Meciul ar trebui văzut de la fața locului, un Anglia – Germania sau Italia – Spania mai vedem, dar Eminescu versus Creangă reprezintă o ocazie unică.

Fotbalul fără poveste este egal cu zero. Echipa națională nu mai oferă nimic din acest punct de vedere, dar fotbalul românesc pare să mai aibă micile sale povești, cele mari au intrat deja în insolvență.

Foto: Europeanul Metropolis – wikipedia,  facebook

24
/03
/17

E ceva putred cu Danemarca, spun eu în momentul când văd umbra tricourilor acestei echipe naționale de fotbal . În 1601(1600 conform unor surse alternative) William Shakespeare, prin gura unui ofiţer, personaj episodic în „Hamlet”, spunea că “E ceva putred în Danemarca” (“Something is rotten in the state of Denmark! “), tot din cauza unei umbre.

10
/11
/16

Echipa națională seamănă tot mai mult cu mine! Cum eu aștept să câștig la loto, în cap am multe numere, dar nu am mai intrat într-o agenție a loteriei de mai bine de 20 de ani, așa și echipa pregătită de Iordănescu vrea să câștige fără să atace.

10
/11
/16

Asediată de nevoi, schimbări, autosuficienţă, lipsă de cultură sportivă, echipa naţională a ajuns în punctul în care orice adunare, ca să nu zicem adunătură, de unsprezece bărbați, care se pot deplasa, este considerată o formație redutabilă.

06
/10
/16

Dopată cu optimism importat din Germania, echipa naţională are parte de o dublă deplasare teribilă în următoarele zile. Să joci în doar patru zile și cu Armenia și cu Kazahstan nu este puțin lucru pentru niște băieți cu „naturelul simțitor” cum sunt ai noștri, capabili să intre în depresie și dacă le atingi epiderma cu o floare.

12
/07
/16

Polonia s-a calificat în sferturile Euro 2016, dar peste 25 de ani, dacă cineva își va aduce aminte de acest meci o va face datorită golului superb marcat de Shaquiri. Genul de bijuterie, care pe vremea când transmisiile în direct erau mai puține și reluările erau mai rare decât florile de colț, putea fi povestită ore în șir de un iubitor de fotbal unui înrobit de acest sport.

12
/07
/16

O idee greu de suportat pentru englezi: dincolo de un anume punct, precis delimitat în timp (1966, anul în care au devenit campioni mondiali, pe teren propriu, graţie unui arbitru sovietic lovit brusc de miopie), istoria fotbalului lor nu a mai fost reală.

12
/07
/16

Brazilia nu e la Euro. Ar fi meritat, la cât de prost a jucat zilele astea la Copa América (tocmai ce a pierdut la Peru, shuperu peru peru peru, fiind eliminată încă din grupe). Ar fi fost şi-n ton, şi-n semiton cu ce se întâmplă zilele acestea în Franţa, unde 24 de formaţii (enooooooooorm de multe!) expun pragmatism rudimentar, malaxează frustrări şi din când în când oferă şi ceva fotbal.

12
/07
/16

Trăim una dintre acele zile magice când după o cafea mare și amară nu putem spune nici că a fost bine, dar nici nu ne lasă inima să zicem că a fost rău. „Atunci, cum a fost?”, ar putea întreba un neutru. „Ca la noi”, ar fi primul răspuns valid, și orice am pune după ar strica totul.

12
/07
/16

În iunie 1984, eram prea mic și prea izolat ca să fi citit cartea lui George Orwell („1984”), dar suficient de mare ca să știu cum stă treaba cu „Big Broter”, care ne urmărea din toate pozițiile. Cu toate acestea, în luna aceea am fost cel mai liber om de pe pământ, grație fotbalului.

12
/07
/16

„Dacă privim cu atenţie un animal, avem sentimentul că înlăuntrul lui se ascunde un om care-şi bate joc de noi”, zice undeva Canetti. Scriitor. Unul dintre cei mari. Şi subevaluaţi. Dar e mai bine aşa. Decât să fie snobat aiurea mai bine să fie citit de cei care (îl) merită. În ciuda rezonanţei latine a numelui, Canneti s-a născut în Bulgaria, a scris magistral în germană şi a devenit cetăţean britanic mai spre final. Un cosmopolit. Nu ştiu câte lire ar fi dat pe Brexit, însă mi-am amintit de vorbele lui privind tabloul optimilor de finală.

12
/07
/16

Motto : „Prin asta eşti celebră-n Orient, O, ţară tristă, plină de humor...” (Cu voi - George Bacovia) Chiar dacă părea greu de crezut, soarele a răsărit și după ce echipa națională a fost învinsă și trimisă acasă de către Albania. Sunt ceva nori pe cer, dar garantez că vor trece și aceștia.

12
/07
/16

„Într-o vale îndepărtată din Iugoslavia, se pare că locuitorii au abolit hazardul, graţie unei aruncări speciale de zaruri”. Am citit asta undeva, nu mai ştiu unde, după cum nu sunt sigur nici dacă asta e forma exactă a citatului sau doar o aproximare personală. Oricum, capturează esenţialul. Ce ştiu însă cu precizie e că respectiva vale nu era pe teritoriul Croaţiei de azi. Dacă era, meciul cu Portugalia ar fi fost o formalitate.

Page 1 of 3123