Motto : „Prin asta eşti celebră-n Orient, O, ţară tristă, plină de humor…” (Cu voi – George Bacovia)
Chiar dacă părea greu de crezut, soarele a răsărit şi după ce echipa naţională a fost învinsă şi trimisă acasă de către Albania. Sunt ceva nori pe cer, dar garantez că vor trece şi aceştia.
Un articol de Dede's (Dan Nicolaie)|12 iulie 2016
Cum toți vinovații au fost depistați și lapidați verbal sau în scris în noaptea trecută, nu ne vom mai ocupa de asta. Dacă ne uităm puțin în jurul nostru, e imposibil să nu recunoaștem că în familie, printre cunoscuți sau colegi, avem un Iordănescu, complet depășit de situație dar bine agățat de scaun, un Burleanu, care vorbește mult și face puțin, sau un Tătărușanu, Chiricheș, Stanciu, incapabili să se mobilizeze două zile la rând.
După meci am ascultat de câteva ori Balada lui Ciprian Porumbescu, autorul muzicii imnului Albaniei, și linia melodică de o tristețe infinită, cel puțin așa o receptez eu, m-a liniștit.
Aceștia suntem, regii nostalgiei și ai regretelor târzii, capabili oricând să vorbim ore în șir despre ce am fi putut să fim sau ce vom fi, prezentul interesându-ne mai puțin.
Aș vrea să spun că de acum putem reveni la fotbalul nostru cel de toate zilele, dar ar fi o prostie, nu avem la ce să revenim, insolvența și falimentul sunt cuvintele cel mai des rostite când vine vorba despre echipele autohtone, de la primele trei niveluri. În subsol se întâmplă însă și lucruri interesante.
Cu toată dezamăgirea provocată de acest meci istoric realizat de cei mai buni fotbaliști ai acestei nații, trebuie să recunosc că sâmbătă abia aștept să văd ce se întâmplă la meciurile de baraj pentru promovarea în Divizia C. Dincolo de faptul că aici a ajuns să joace și FC Argeș, echipa care l-a dat pe marele 
Dobrin, un alt meci mă interesează în mod cu totul special.
Campioana județului Botoșani, Luceafărul Mihai Eminescu joacă returul cu Voința Ion Creangă (județul Piatra Neamț). În tur Eminescu a câștigat cu 1-0 chiar lângă bojdeuca lui Creangă. Frumos, nu? Meciul ar trebui văzut de la fața locului, un Anglia – Germania sau Italia – Spania mai vedem, dar Eminescu versus Creangă reprezintă o ocazie unică.
Fotbalul fără poveste este egal cu zero. Echipa națională nu mai oferă nimic din acest punct de vedere, dar fotbalul românesc pare să mai aibă micile sale povești, cele mari au intrat deja în insolvență.
Foto: Europeanul Metropolis – wikipedia, facebook
