„O nouă speranţă” povestea Annei de Noailles, un roman sentimental, tablou admirabil al societăţii pariziene de la începutul secolului XX, a apărut colecţia Biblioteca Polirom.
Un articol de Liliana Matei|28 februarie 2016
„O nouă speranţă” este povestea fascinantă a unei tinere aristocrate pariziene de la începutul secolului XX, a cărei viaţă pare guvernată în întregime de dorinţa de a fi iubită. Amintind de Emma Bovary, îndrăgita eroină a lui Flaubert, Sabine de Fontenay visează cu ochii deschişi, caută necontenit iubirea, se lasă purtată de pasiune, oricît de distrugătoare s-ar dovedi ea, împărtăşindu-ne elanurile şi deziluziile ei.
Un tablou admirabil al societăţii pariziene de la începutul secolului XX, despre care Proust – prieten apropiat al Annei de Noailles, care a fost de altfel modelul pentru personajul contesei Gaspard de Réveillon din romanul Jean Santeuil – va vorbi în lungi pasaje de corespondenţă.
Despre această poveste, André Gide spunea: „Doamna de Noailles creează un melanj savuros de idei, senzaţii şi reprezentări, un potpuriu însoţit de gesturi ale mâinilor şi braţelor, dar mai ales de imaginea privirilor ridicate către cer cu o slăbiciune nu atât jucată, cât mai degrabă încurajată. Ar trebui să fii un suflet de o răceală nemaipomenită ca să nu fii prins în puterea farmecului acestei poete extraordinare cu minte clocotitoare şi sânge-rece.”
„Madame de Fontenay este un avatar al Emmei Bovary”, scrie și Le Magazine littéraire. „Una dintre acele femei care compensează sacrificiile datoriei conjugale prin pasiuni himerice sau fatale… Sabine luptă împotriva melancoliei îndrăgostindu-se în taină de prietenii din micul său cerc. Fiecare nouă iluzie o aruncă într-o tristeţe profundă, pînă cînd una dintre ele se materializează într-un bărbat prins deja în laţul propriului mariaj.”
Anna de Noailles, născută Brâncoveanu și care a trăit în perioada 1867-1933, este o scriitoare şi poetă franceză de origine română, o vedetă a saloanelor mondene pariziene de la începutul secolului XX. A devenit cunoscută ca scriitoare odată cu apariţia volumului de poeme Le Cœur innombrable (1901). A devenit membră a prestigioasei Académie Royale Belge de Langue et de Littérature Françaises şi a exclusivistei Academii franceze, care în 1921 i-a acordat Marele Premiu pentru literatură. În 1930 a publicat Le Livre de ma vie, o autobiografie cuprinzînd copilăria şi adolescenţa, ce urma să continue într-un al doilea volum, niciodată apărut. A murit la Paris, trei ani mai târziu.
„O nouă speranţă”, de Anna Brâncoveanu de Noailles, a apărut în colecția „Biblioteca Polirom”, în traducerea Anei Antonescu, cartea fiind disponibilă și în ediţie digitală.
