#PREƧENT: „Educație non-formală dă posibilitatea unei întâlniri providențiale”
https://www.ziarulmetropolis.ro/pre%c6%a8ent-educatie-non-formala-da-posibilitatea-unei-intalniri-providentiale/

Mulţi doar se lamentează că stăm prost la educaţia non-formală şi egalitatea de şanse. Unii, însă (ONG-işti + nume importante din zona comunicării), au făcut ceva concret în acest sens. Cristina Hermeziu ne-a povestit ce a fost minunat la proiectul #PREƧENT.

Un articol de Cristina Enescu Aky|11 iunie 2021

#PREƧENT = 64 de copii din Centrul de Servicii Sociale Bucium din Iași + întâlniri online de învățare alternativă cu profesioniști cunoscuți (scriitori, jurnaliști, manageri culturali, traducători). Educație alternativă și non-formală, egalitate de șanse, deschidere de noi orizonturi. Ianuarie-aprilie 2021, online. Și mai pe scurt: un proiect care a facilitat cunoștințe, aptitudini, deschideri, idei, comunicare, apropiere, și dovada că „se poate și în România”.

Primul modul al proiectului a fost dedicat comunicării și a inclus 6 teme, fiecăreia fiindu-i alocate 2 sesiuni cu câte un lector: informare responsabilă (Viorel Ilișoi și Andrei Crăciun), scriere creativă (Ioana Nicolaie și Adina Rosetti), literatură contemporană (Lavinia Braniște și Marin Mălaicu Hondrari), comunicare online (Elena Stancu și Iulian Tănase, comunicare interculturală ( Florin Bican și Cristina Hermeziu) și public speaking (Svetlana Cârstean și Robert Șerban).

Inițiatoarea #PREƧENT este Asociația Industrii Creative, un ONG care dezvoltă proiecte și produse ce urmăresc dezvoltarea industriilor creative, antreprenoriatului și a parteneriatelor în aceste domenii. Asociația s-a născut în 2010 în urma unui proiect derulat de British Council, care a vizat cartografierea industriilor creative din Iași. Proiectele derulate până acum, în afară de #PREƧENT, sunt:

  • Rockanotherworld (un festival explorator de muzică, artă, gânduri, oameni și idei organizat în Iași începând cu anul 2016, care oferă un spațiu de exprimare și întâlnire pentru muzica underground, indie, alternativă, electronică și acustică, și care de asemenea promovează voluntariatul și întâlnirile dintre oameni prin intermediul muzicii și artei).
  • Classix Festival (primul festival independent de muzică clasică din Iași, născut în 2-2020, care urmărește redefinirea și adaptarea experienței de concert la publicul contemporan, și aduce muzica clasică mai aproape de acesta. Festivalul își propune să familiarizeze publicul cu muzici mai puțin prezente în programul filarmonicilor din țară, și are loc în locații atipice, în afara sălilor de concerte.)
  • Alături de Asociația Trei Vieți, AIC a pus bazele Fondului Donatorilor, care își propune achiziționarea celor necesare instituțiilor medicale în timpul pandemiei.

#PREƧENT este un proiect cu adevărat inspirațional, despre care ne-a povestit chiar unul dintre lectorii implicați: jurnalista și scriitoarea Cristina Hermeziu. Este specializată în filologie și semiologia mass-media, locuiește la Paris de peste 15 ani, și este colaboratoare a mai multor publicații de cultură din România și Franța precum și autoarea blogului ZoomFranceRoumanie , care promovează literatura română tradusă în limba franceză.

Cristina Hermeziu

Educație alternativă și non-formală – ce sunt, cine are nevoie de ele, și ce impact pot avea asupra copiilor?

Când Amelia Gheorghiță și Asociația Industrii Creative mi-au propus aceste întâlniri în cadrul proiectului #PREƧENT, m-am entuziasmat brusc și m-am panicat brusc. Mi s-a părut foarte incitant, tocmai pentru că în anii 1990, când am făcut eu liceul, nici vorbă de așa ceva… În același timp mi s-a părut o responsabilitate foarte mare: cum să-i atragi pertinent pe niște copii sau tineri pe acest teren al comunicării interculturale în doar două întâlniri, știind deci că nu va fi un contact de durată?

Și m-am liniștit când mi-am dat seama de un lucru: trebuie doar să vorbim. La școală nu e niciodată timp de stat de vorbă. Noi nu prea mai stăm de vorbă. Noi avem de bifat obiective de comunicare, obiective cognitive, obiective de tot felul iar tinerii au nevoie să mai și stea de vorbă. Educație alternativă și non-formală, dincolo de concepte, înseamnă posibilitatea unei întâlniri providențiale și o mare libertate de exprimare. Proiectul #PREƧENT e o mare șansă și pentru că cei care intervin în el sunt din domenii foarte diferite.

În Franța, unde locuiți, ce se întâmplă la nivelul acestui tip de educație, în comparație cu România?

Sistemele de învățământ din Franța și din România (vorbesc despre cele instituționalizate) au din start diferențe majore. Aș zice că în Franța se merge ceva mai vizibil pe interdisciplinaritate și pe competențe transversale. Câteva exemple: istoria și geografia sunt o singură disciplină predată de același profesor, la fel fizica și chimia. Iar la orele de literatură se face (și) teatru. Educația alternativă are și ea o lungă tradiție în Franța, și mă gândesc aici la structurile asociative MJC – „maison de la jeunesse et de la culture”, o rețea care există în toată Franța, rurală și urbană, unde li se propun copiilor activități paralele cu cele de la școală, cu acest scop de a democratiza accesul la creativitate și la libera exprimare.

În Franța se merge ceva mai vizibil pe interdisciplinaritate și pe competențe transversale.

În Franța se mai întâmplă ceva: implicarea civică și conștientizarea politică a celor tineri încep foarte devreme. Copiii, elevii fac alegeri și-și desemnează propriii reprezentanți în consiliile municipale. Înainte de pandemie am propus un proiect de inițiere în jurnalism și, împreună cu consiliul copiilor dintr-o localitate din Ile-de-France, am pus pe roate un blog, o vitrină jurnalistică online unde ei au început să publice reportaje despre activitatea lor. Lucruri extrem de concrete, spre exemplu cum au propus și s-au implicat în acțiuni ecologice, strângerea gunoaielor de pe malul râului din orașul lor.

Adesea nici copiii din medii „normale” nu au acces la activități de educație alternativă și non-formală, pentru că ele nu sunt foarte dezvoltate în România. Cum v-ați propus să implicați copiii din medii defavorizate în acest proiect?

Mie mi se pare că România se mișcă extrem de bine în acest domeniu, în ultimii ani. Dovadă – proiectul #PREƧENT, dar mai sunt și altele, tot pe model asociativ sau chiar privat, structuri care merg acolo unde sunt copiii, în mediile lor, îi scot din case, îi incită să creeze, să se exprime, să socializeze.

Eu însămi am avut bucuria să inițiez un proiect de exersare a limbii franceze prin joacă, mai precis prin jocuri de societate. A fost o experiență minunată. În parteneriat cu o ludotecă (o bibliotecă de jocuri și jucării – n.r.) din Franța, din Bure-sur-Yvette, am putut aduce la Iași o mulțime de jocuri de societate în franceză. Am implicat în proiect și am găzduit pe cont propriu francezi nativi care au conversat, s-au jucat, au cântat împreună cu copiii timp de câteva ore pe zi în limba franceză, într-o atmosferă veselă, de joacă, fără constrângeri de teme. Îmi amintesc de mica-mare satisfacție de la început: luni dimineața au venit opt copii iar marți erau deja 11… Proiectul s-a chemat „Vacanță la casa albă. Tu veux jouer avec nous? Vrei să te joci cu noi?” și a avut loc două veri la rând în comuna Bârnova, jud. Iași. Aș relua oricând această idee; dacă pandemia ne va lăsa, cred că are mare potențial, și sunt convinsă că voi găsi asociații sau parteneri din Iași care vor dori să o susțină.

Cum s-au desfășurat efectiv activitățile cu copiii, și ce reacții ați primit din partea lor?

Proiectul #PREƧENT s-a desfășurat online, ceea ce a fost o provocare în sine. Unii copii și-au deschis camerele, alții nu. Nici nu m-am gândit să impun o prezență strictă pe ecran, în video, în schimb am vrut să-i aud, să le dau cuvântul fiecăruia în parte. Am stat de vorbă cumva în orb, dar spontaneitatea și autenticitatea copiilor trece ușor în inflexiunea vocilor. Le-a plăcut, cred, să-i antrenez într-un chestionar de personalitate – pe modelul chestionarului lui Proust, și chiar m-au tras de mânecă atunci când sărisem peste un coleg care nu apucase încă să răspundă 😊 .

Ați susținut modulul de Comunicare interculturală. Ce înseamnă asta, în România și în lumea de azi, și de ce e nevoie de ea?

Comunicare interculturală înseamnă dialog, luând în brațe diferențele și asemănările între culturi, trecând dincolo de clișee sau explicându-le prin istoria limbii, culturii și a civilizațiilor. Ce mi se pare cu adevărat important la vârsta lor este posibilitatea unei revelații, unei conștientizări: să vezi și din perspectiva cealaltă, să te pui în pielea celuilalt. De asta am și plecat de la exemple de diferențe culturale în sens larg și variat, cu referire la spațiul francez, care mi-e mai familiar. I-am întrebat dacă li s-a întâmplat să culeagă ghiocei, primăvara, din pădurea de lângă casă, dacă era cazul. Copii care vând sau oferă ghiocei, de 1 sau de 8 martie, e o imagine solară în România. În Franța, în schimb, este interzis să culegi ghiocei, e o specie protejată prin lege. Copiii francezi culeg și oferă lăcrămioare de 1 mai, simbol al norocului, cu o tradiție ale cărei origini sunt de căutat cu 5 secole în urmă, când Carol al IX-lea a hotărât să le ofere doamnelor de la curte în fiecare an un fir din această floare delicată, originară, se pare, din Japonia.

Important la vârsta lor este posibilitatea unei revelații, unei conștientizări: să vezi și din perspectiva cealaltă, să te pui în pielea celuilalt.

Am vorbit și despre muzică – acum câțiva ani francezii știau pe de rost melodiile celor de la Ozone, difuzate masiv la radio! Am trecut în revistă tradiții culinare, spre exemplu brânza se mănâncă la sfârșit, în Franța, niciodată la începutul mesei. Ne-am mărturisit preferințele de lectură, cu exemplul că mai toți adolescenții francezi citesc cu aviditate genul manga. Ei bine, am descoperit ilustratori de benzi desenate printre partenerii mei de dialog, am descoperit că știu extrem de multe lucruri, de la Dracula la Cioran, și că au idei spontane și legitime, de interacțiuni interculturale. Spre exemplu, între rețetele culinare cu specific românesc la care nu mă gândisem înainte, voi adăuga, la sugestia Georgianei, una delicioasă:  ciorba de fasole!

Am fost surprinsă să descopăr de câtă creativitate sunt capabili acești copii!

Ce v-a adus la nivel personal acest proiect?

Proiectul #PREƧENT mi-a adus bucuria dialogului între generații destins, fără presiune și fără stres. Și mi-a mai adus ceva: confirmarea convingerii intime că poezia poate oferi un model de limbaj neconvențional, interactiv, amuzant, liber, de explorare a lumii și a interiorului nostru, fără margini pentru creativitate. În modulul literar al atelierului nostru de comunicare interculturală am plecat de la un model de poem al poetului franco-român Gherasim Luca și am fost surprinsă să descopăr de câtă creativitate sunt capabili acești copii, provocați fiind să-și exprime ideile și sensibilitatea într-un tipar liber al limbii, înțeleasă ca joc și convenție. Dacă mai adaug și faptul că la sfârșit am primit cereri de conectare pe rețelele de socializare de la participanți, aș spune că proiectul #PREƧENT mi-a adus și prieteni ! Probabil cea mai importantă realizare.



22
/05
/22

„Se estimează că un procent cuprins între 62 și 70% din populația generală se îndoiește într-un moment sau altul din carieră de legitimitatea statutului sau succesului”, afirma psiholoaga cliniciană Pauline Rose Clance în prima parte a anilor `80, când a început să studieze sindromul impostorului.

19
/05
/22

Asociația Bloc Zero a lansat primul număr al revistei de bandă desenată documentară POC!

10
/05
/22

După doi ani (2020 şi 2021), în care Premiile au fost acordate online și transmise în direct pe pagina de Facebook a revistei (cu laureaţii şi membrii juriului intervenind doar în faţa camerelor video), după ce, din motive de pandemie, Premiile au fost amînate din primăvară în toamnă, anul acesta revista noastră va acorda, din nou, Premiile Observator cultural la Teatrul Odeon, marţi, 17 mai, de la ora 19.00.

10
/05
/22

Salonul Internațional de Carte Bookfest, cel mai important salon de carte din România şi singurul eveniment al industriei editoriale care a reuşit să capete o dimensiune internaţională marcantă, revine în peisajul evenimentelor culturale din capitală după trei ani de absență pandemică. Peste 100.000 de vizitatori sunt așteptați la ediția din acest an a Bookfest, în perioada 1-5 iunie, în Pavilionul B2 al Complexului Expozițional Romexpo.

18
/04
/22

Cea mai recentă carte a scriitoarei Elena Ferrante, Invențiile ocazionale, a fost publicată recent în traducere la Editura Pandora M, în cadrul colecției Anansi. World Fiction. Este vorba despre un volum de eseuri care le oferă cititorilor o perspectivă asupra lumii interioare a autoarei și a identității sale de scriitoare, texte însoțite de o serie de ilustrații ingenioase semnate de Andrea Ucini – un tur de forță vizuală.

18
/04
/22

Cele mai bune materiale jurnalistice ale anului vor fi premiate în cadrul galei #Superscrieri11 care va avea loc pe 16 mai 2022. Superscrieri este o inițiativă independentă a Fundației Friends For Friends (FFFF.ro ), realizată împreună cu oameni și companii care vor să susțină responsabilitatea în documentarea și transmiterea realității.

18
/04
/22

București, 15 aprilie 2022 – Editura Corint vă invită la dezbaterea pe marginea cărții Capcana lui Tucidide. Mai pot evita Statele Unite și China războiul? de Graham Allison, volum de referință în domeniul relațiilor internaționale, publicat în imprintul Corint Istorie. Evenimentul are loc luni, 18 aprilie, ora 19.00, la librăria Humanitas Cișmigiu.

17
/04
/22

După succesul internațional al romanelor „Tatuatorul de la Auschwitz”, vândut în peste 7 milioane de exemplare, și „Călătoria Cilkăi”, Heather Morris a primit invitația să meargă în Israel pentru a descoperi istoria a trei surori, supraviețuitoare ale lagărului Auschwitz-Birkenau.