Principesa Ileana: o domniță de neuitat
https://www.ziarulmetropolis.ro/principesa-ileana-o-domnita-de-neuitat/

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Nevoia de repere morale e o realitate prea bine cunoscută. Din acest punct de vedere, unii membri ai familiei regale române au dovedit din plin că pot constitui exemple demne de urmat. Principesa Ileana, fiica regelui Ferdinand şi a reginei Maria, născută în 1908, rămâne în amintirea românilor din ţară şi din SUA o persoană puternică, animată de spiritul datoriei, altruistă şi perfect conştientă de faptul că e prinţesă.

Un articol de Georgeta Filitti|13 Aprilie 2017

În timpul primului război mondial, la Iaşi, la numai 10 ani, a refuzat să întindă mâna lui Alexandru Marghiloman, venit de la Bucureşti, unde făcea parte din guvernul progerman funcţionând acolo, socotindu-l „trădător”.

A urmat colegiul englez Heathfield-Ascot şi apoi Şcoala de educaţie fizică la Bucureşti. A luat lecţii de sculptură (cu I. Jalea) şi de pictură (cu J. Steriadi). Avea brevet de căpitan de cursă lungă – singura femeie din România deţinătoare a unui asemenea document – de la Şcoala de navigaţie din Constanţa. A fost preşedinta Asociaţiei creştine a femeilor din România.

În timpul celui de-al doilea război mondial a organizat la Bran un spital, Inima Reginei Maria, unde a lucrat împreună cu dr. Radu Puşcariu. În acelaşi timp, cu ajutorul clubului studenţilor români din Viena şi a consulatului român i-a adunat pe soldaţii români răniţi, îngrijindu-i mai apoi la ceea ce s-a numit „spitalul românesc” din castelul Sonnberg (Austria) al familiei soţului ei, Anton de Habsburg.

Abdicarea silită a nepotului ei, Regele Mihai I, la 30 decembrie 1947, a obligat-o, la rându-i, să părăsească ţara. Cu acel prilej, un brănean botezat odinioară de prinţesă, pe numele lui Siegfried (dar pe care consătenii îl strigau Sigefre), i-a adus un coş cu mere şi i-a spus: „Domniţă, mănâncă merele, dar să-mi aduci coşul!” A primit cinci ani de puşcărie pentru invitaţia, nepotrivită în opinia autorităţilor comuniste.

Prinţesa Ileana a luat calea exilului silit oprindu-se în Argentina, la Buenos Aires. Acolo a înfiinţat revista România şi căminul Regina Maria (pentru ajutorarea refugiaţilor români). În 1950 s-a stabilit în SUA, la Boston. Peste şase ani a fost ţinta unui atentat, nereuşit, la New York, în biserica Sf. Dumitru, în timpul slujbei de Înviere.

Deşi autorităţile comuniste de la București i-au retras naţionalitatea română, în 1956 principesa Ileana a primit drept de rezidenţă în SUA, cu păstrarea cetăţeniei române. Şi-a continuat activitatea de susţinere a refugiaţilor înfiinţând Free Romanian Scholarship pentru acordarea de burse studenţilor din exil.

Moartea unei fiice, într-un accident de avion, o scoate din lumea civilă. Petrece şase ani de noviciat într-o mânăstire din Franţa (patronată de Patriarhia din Istanbul), se călugăreşte ca Maica Alexandra şi în 1967 înfiinţează mânăstirea ortodoxă cu hramul Schimbarea la Faţă la Ellewood city (Pennsyivania). Acolo a ridicat, în 1985, o troiţă în memoria victimelor din închisorile româneşti.

Principesa Ileana a scris în publicaţiile româneşti ale exilului, a tradus, a prefaţat şi s-a implicat plină de convingere în orice acţiune legată de viaţa românilor exilaţi.

Arhive din ţară şi străinătate, mărturii ale contemporanilor, scrieri memorialistice ale prinţesei – toate pot contribui ca într-o zi să se scrie o carte bine documentată despre cea care a fost, prin frumuseţea şi dăruirea ei, domniţa tuturor românilor.

Prinţesa Ileana a luat calea exilului silit oprindu-se în Argentina, la Buenos Aires. Acolo a înfiinţat revista România şi căminul Regina Maria (pentru ajutorarea refugiaţilor români). În 1950 s-a stabilit în SUA, la Boston. Peste şase ani a fost ţinta unui atentat, nereuşit, la New York, în biserica Sf. Dumitru, în timpul slujbei de Înviere.



02
/09
/19

Pentru a înțelege cum a funcționat mitul poetului după căderea comunismului ne-am întors la o lucrare deja de referință: „Mihai Eminescu, Românul Absolut. Facerea și desfacerea unui mit”, de Lucia Boia (editura Humanitas).

21
/08
/19

Cioran este perceput îndeobște a fi fost un filosof nihilist. Totul (mai puțin muzica clasică) îi repugna gânditorului din Rășinari (consacrat la Paris). Cu toate acestea, Emil Cioran a publicat în 1986, la Gallimard, o lucrare intitulată „Exerciții de admirație”.

15
/08
/19

Ziarul Metropolis vă propune o nouă rubrică – După 1989 – în care încercăm să vedem cum au trăit intelectualii români răsturnarea comunismului (în decembrie aniversăm – deja! – 30 de ani de la Revoluție) și cum au întâmpinat ei zorii noii libertăți.

14
/08
/19

Pe 10 august s-au împlinit 135 de ani de la nașterea, la Brăila, a scriitorului Panait Istrati. Am selectat pentru dumneavoastră câteva repere biografice (așa cum apar în Panait Istrati, „Opere”, Editura Academiei Române, București, 2003).

30
/07
/19

În timp ce în România, în primii ani după Revoluție, cinema-ul de ficțiune se răfuia gălăgios cu trecutul recent, iar documentarul era în derută, cvasi-inexistent, după prăbușirea Studioului Sahia, un tânăr fotograf din Germania, plecat în copilărie din Banatul românesc, Dobrivoie Kerpenisan, realiza două documentare splendide despre oamenii din satul natal.

30
/07
/19

S-a stins din viață, în această dimineață, la vârsta de 76 de ani, cunoscuta actriţă Florina Cercel. În cei peste 50 de ani de carieră, a interpretat peste 100 de roluri în teatru şi film, roluri prin care a fascinat de fiecare dată publicul spectator. Actrița, care suferea de mai mulți ani de cancer pulmonar, a murit în locuința sa din București.

21
/07
/19

Pe 21 iulie 1899, la Oak Park, Illinois, se năștea Ernest Hemingway. 120 de ani mai târziu, vă propunem să ni-l amintim pe scriitorul de Nobel din mărturiile pe care acesta i le-a lăsat biografului său A.E. Hotchner. Punctul de plecare îl reprezintă Parisul lui Hemingway; aruncăm apoi o privire înspre iubirile, accidentele de avion sau ultimele zile ale acestuia.

17
/07
/19

În aceste vremuri teribile de căldură mare, monșer, am selectat pentru dumneavoastră câteva fragmente din volumul „I.L. Caragiale. Despre lume, artă și neamul românesc”, de Dan C. Mihăilescu (editura Humanitas, 2012), care – bine citite – se constituie într-un adevărat autoportret al lui Nenea Iancu.

11
/07
/19

„Cum nu veţi citi aceste rânduri decât când nu voi mai fi eu, pot să-mi permit o sinceritate pe care, oricum aş vrea-o, n-aş putea s-o ajung, ştiind că veţi citi jurnalul acesta fiind eu în viaţă. (…) Până azi, nu am făcut, nici gândit lucruri pe care nu le-aş putea mărturisi, n-am jignit nici legi sociale, nici naturale.”

08
/07
/19

În anul 2009, istoricul a predat editurii Humanitas un manuscris pe care l-a cerut publicat după moartea sa. Scriitorul avea nouăzeci și trei de ani și a mai trăit încă (aproape) un deceniu. S-a săvârșit în ianuarie 2018, la (aproape) o sută doi ani. Cartea aceea era „Amintiri și povești mai deocheate”.

Page 1 of 3012345...102030...Last »