„Procesul”. Kafka!
https://www.ziarulmetropolis.ro/procesul-kafka/

CRONICĂ DE FILM Realizat de Claudiu Mitcu şi Ileana Bîrsan, „Procesul” (2017) este un documentar captivant despre celebrul caz al lui Mihai Moldoveanu, bărbatul care a fost condamnat la 25 de ani de închisoare pentru o crimă pe care susţine că nu a comis-o.

Un articol de Ionuţ Mareş|11 iulie 2018

În prima secvență din documentarul „Procesul” (2017), realizat de Claudiu Mitcu și Ileana Bîrsan, protagonistul, Mihai Moldoveanu, este în fața detectorului de minciuni. După cele câteva întrebări banale de început, urmează întrebarea esențială, cea care declanșează povestea: a comis cu adevărat crima din 1995 de care a fost acuzat (alături de un cuplu, ar fi ucis un taximetrist la Oradea) și pentru care, așa cum va dezvălui filmul pe parcurs, a stat peste 18 ani în închisoare (dintr-o condamnare totală de 25) și alți câțiva ani prin procese, deși el susține că este complet nevinovat și că a fost victima unor erori judicire multiple, dovedite inclusiv de CEDO?

Pentru a întreține suspansul, răspunsul și confruntarea acestuia cu detectorul de minciuni cad la montaj. Filmul se lansează astfel ca un posibil demers de aflare a adevărului – documentarul în sine devine un tip de anchetă cu mijloace pur cinematografice.

Un adevărat film de suspans, un pseudo-policier a cărui miză nu este însă atât demonstrarea nevinovăției lui Mihai Moldoveanu, un fost ofițer din armată (ea pare evidentă din spusele și probele aduse de protagonist în fața camerei), cât revelarea absurdității revoltătoare a situației prin care a trecut bărbatul și care i-a distrus viața.

Ca într-o investigație atentă, Claudiu Mitcu și Ileana Bîrsan își construiesc tacticos discursul, din informație în informație, până la obținerea unui portret cât mai complex: filmul se bazează în cea mai mare parte pe interviuri cu Mihai Moldoveanu, realizate în mai multe etape ale ultimelor sale încercări de a dovedi că procesul său inițial a fost o eroare și de a obține rejudecarea.

Și în timp ce filmul pare să se instaleze confortabil pe un traseu previzibil în care avem acces aproape exclusiv la perspectiva protagonistului, confruntată pe alocuri cu extrase din rapoarte ale poliției și dosare ale instanței, cei doi regizori iau spectatorul prin surprindere și introduc câteva înregistrări de arhivă oficiale, realizate la câteva luni de la incident: una este din timpul anchetei și una surprinde presupusa reconstituire.

Ambele îl au în centru pe Mihai Moldoveanu, față în față cu procurorul de caz (un personaj ale cărui alúră și voce aduc aminte de micul dictator de vas întruchipat de Nicolae Albani în „Croaziera”, filmul din 1981 al lui Mircea Daneliuc).

Perturbator la aceste înregistrări este că, în ele, Mihai Moldoveanu pare a-și recunoaște fapta. Asta îi nuanțează portretul pe care i-l face filmul (vor mai fi și alte nuanțe pe parcus, cum este informația că el se afla la Oradea probabil pentru a trece ilegal frontiera un pakistanez), dar mai ales deschide o nouă pistă, și mai ofertantă: Ce l-a determinat să spună asta? Este mărturisirea una falsă, făcută sub constrângere? Ce ne dezvăluie de fapt imaginile oficiale?

Iar aici „Procesul” capătă o mai mare profunzime, care îl face un film ambițios. Atenția se mută acum pe descifrarea captivantelor imagini oficiale de arhivă, care sunt confruntate subtil cu versiunea de acum a protagonistului, pe care el și-o ilustrează cu fotografii și planșe realizate probabil ca parte a apărării în multiplele procese.

În imaginile procuraturii de atunci, vedem un tânăr timorat, ușor confuz, aparent cu unele urme de răni, față în față cu un procuror atotputernic, cu un avocat care pare mai curând de partea acuzării, polițiști și cu diverse alte persoane reprezentante ale puterii căreia Mihai Moldoveanu îi căzuse victimă.

Însă imaginile mai spun și altceva. Pot fi privite ca un simbol al anilor `90, cu prelungirea unor metehne din timpul comunismului, când justiția fusese decredibilizată din cauza supunerii politice: neprofesionalism, atotputernicie și impunitate din partea poliției și procuraturii și, mai departe, din partea instanțelor.

Și, de ce nu, un simbol al unui sistem kafkian, care scapă cu greu de reflexele proaste și în care drepturile omului sunt încălcate. Cu prelungiri până în prezent.

Apoi, această extraordinară opțiune regizorală declanșează o reflecție mai largă despre cât adevăr și câtă minciună ascund imaginile filmate, de orice natură ar fi ele. Într-un fragment de interviu, avocata protagonistului explică parțial ce e în neregulă cu reconstituirea omorului, așa cum reiese ea din filmare – înregistrarea nu este completă, lipsesc chiar momente din deplasările cu mașinile între punctele esențiale de pe traseul crimei, ceea ce poate arăta că nu protagonistul este cel care i-a condus pe procurori.

Deși se plasează de partea lui Mihai Moldoveanu (fie și numai prin faptul că nu au avut acces la pozițiile magistraților care au instrumentat inițial cazul), Claudiu Mitcu și Ileana Bîrsan evită patetismul și senzaționalismul la care ar îndemna un astfel de caz și optează în schimb pentru o tratare cât mai cerebrală și detaliată în încercarea de a înțelege, iar spectatorul odată cu ei, o situație teribil de complicată.

„Procesul” este distribuit în cinematografele din România începând cu 13 iulie.

23
/11
/20

CRONICĂ DE FILM Primul episod din miniseria „Bani negri (pentru zile albe)”, scrisă și regizată de Daniel Sandu (autorul filmului „Un pas în urma serafimilor”), a avut premiera pe HBO și e disponibil pe HBO GO. Cât de bun a acest nou serial românesc?

19
/11
/20

CRONICĂ DE FILM Premiat pentru regie în secțiunea „Encounters” a Festivalului de la Berlin și cu lansarea în cinematografe compromisă de pandemie, „Malmkrog” (2020) este cel mai controversat, dar și cel mai îndrăzneț film românesc al anului. Cum ne provoacă de data asta Cristi Puiu?

18
/11
/20

Prin combinații inedite de mijloace vizuale și tehnici narative, scurtmetrajele incluse în acest an în Competiția Internațională BIEFF propun perspective alternative asupra unor subiecte care marchează realitatea cotidiană. O invitație deschisă la reflecție, dezbatere și dialog, evenimentul dedicat noilor forme de explorare a limbajului cinematografic va reprezenta, la această ediție, un punct de intersecție al diferitelor viziuni asupra violenței și a justificării ei morale, dar și asupra ideii de graniță și a locurilor de care aparținem.

17
/11
/20

Cu toții suntem de acord că experiența de la cinema este inegalabilă, însă cum momentan nu mai este posibilă în contextul pandemic actual, din pasiune și dor de emoția trăită în fața marelui ecran, Cineplexx a oferit în weekend porții de popcorn cald tuturor iubitorilor de filme.

16
/11
/20

CRONICĂ DE FILM Lansat recent în România direct online, pe pagina de Vimeo a distribuitorului Independenţa Film, „Beanpole” (2019) este al doilea film al lui Kantemir Balagov, considerat de unii cel mai bun tânăr regizor rus, educat la şcoala de cinema a lui Alexander Sokurov. O poveste despre traumele post-război, stilizată însă aproape până la academism.

16
/11
/20

Turismul montan din România pe cât este de frumos și apreciat, pe atât este de periculos pentru cei care se încumetă să-l cunoască din inconștiență sau pentru a-și testa limitele. Dragostea de munte face din ei victime inclusiv astăzi când salvamontiști extrem de bine pregățiți și echipați își pun în pericol propria viața pentru a o salva pe a lor.

13
/11
/20

Abordări artistice neconvenționale, care deschid noi și surprinzătoare perspective asupra condiţiei umane, scurtmetrajele incluse anul acesta în Competiția Internațională a BIEFF propun noi maniere de raportare asupra feminității și a corporalității, invitând totodată spectatorii să privească dincolo de aparențe, la limita dintre real și ireal.

12
/11
/20

La Muzeul Național al Țăranului Român,  sâmbătă, 14 noiembrie 2020, publicul este așteptat la evenimentul intitulat Noaptea Europeană a Muzeelor. Cu această ocazie se pot vizita trei expoziții temporare. Organizatorii au pregătit, de asemenea, o proiecție în aer liber. Anul acesta, expoziția permanentă va fi închisă, deoarece clădirea monument istoric din Șoseaua Kiseleff nu a […]