„Profu`”. Învățătură ★★★
https://www.ziarulmetropolis.ro/profu-invatatura-%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85/

CRONICĂ DE FILM Este suficient un protagonist atipic, un profesor de matematică uşor extravagant, pentru a duce în spate un întreg documentar? Este miza pe care o propune „Profu`” (2019), filmul de debut al regizorului Alex Brendea, acum în cinematografe.

Un articol de Ionuţ Mareş|2 octombrie 2020

Începutul din „Profu`” ne face cunoștință cu un bărbat aparent banal: deși are peste 50 de ani, locuiește cu mama sa în vârstă într-o casă dintr-un sat din județul Brăila.

Are grijă de gospodărie și de animale, iar singura sa „moștenire”, pe care o prezintă în fața camerei într-o secvență, este o altă casă, abandonată și dărăpănată, lăsată de tatăl său despre care spune că era un bețiv.

Este o informație pe care filmul o aruncă în treacăt, însă ea va avea un ecou discret mai târziu. La fel cum informația că a fost căsătorit, dar a divorțat, se va dovedi de asemenea importantă.

Mai aflăm destul de repede că bărbatul a fost profesor de matematică, dar că a renunțat să mai predea la școală.

Și exact când începe să apară întrebarea „De ce am vedea un film despre acest bărbat?”, povestea se mută în orașul Bistrița, unde protagonistul, pe nume Dorin Ioniță, pare a deveni alt om. Iar documentarul își devoalează adevărata miză.

Într-un apartament de bloc cu deschidere spre un acoperiș-terasă, cu o cameră în care sunt înghesuite un pat și rafturi cu culegeri și cărți de matematică și o altă cameră care ține loc și de bucătărie, și de sală de clasă improvizată, cu mese lipite și o tablă pe perete, profesorul întreține un cabinet privat de matematică.

Aici, pe parcursul unui an școlar, pregătește copii de toate vârstele și nivelurile. Iar filmul e construit pentru a acoperi un asftel de an școlar, încheiat cu susținerea Bacalaureatului de către unii dintre elevi.

Și totuși, ce e atât de special la un profesor care dă meditații? Sigur, e un om care a renunțat la sistemul școlar oficial, a cărui birocrație nu ezită să o critice, iar asta e un punct de pornire bun pentru a înțelege mai bine personajul.

În afară de a-i face portretul admirativ unui ex-profesor ușor extravagant, ceea ce ar fi fost insuficient pentru un documentar, regizorul Alex Brendea își propune de fapt să ne dezvăluie metoda neconvențională de lucru a lui Dorin Ioniță (care se revendică de la tipul de „școală” practicat de filozoful Constantin Noica la Păltiniș).

O metodă prin care elevul nu este transformat într-un învățăcel supus, ci într-un tânăr cu spirit analitic și critic, care devine aproape un prieten al profesorului.

Iar tot ce e mai bun în acest film – care, altfel, e destul de simplu și lipsit de ambiții formale – vine mai puțin din noncoformismul personajului, cât mai ales din sinceritatea și emoția pe care le degajă numeroasele scene ce surprind căldura, apropierea și legătura strânsă dintre prof și adolescenți.

E o energie difuză, dar revigorantă, în astfel momente, în acea încăpere pe care bărbatul o încălzește iarna cu cartoane și cutii de lemn adunate de prin oraș și în care două pisici negre stau tolănite și nepăsătoare printre caietele elevilor.

Iar aparatul de filmat al lui Alex Brendea reușește să capteze suficient de multe gesturi mici și replici spirituale pentru a reda atmosfera specială, aproape miraculoasă, de libertate și afecțiune, care se instalează între un profesor, în fond, singur (și cu un trecut complicat) și copiii veniți nu doar pentru a învăța matematică, ci aparent și pentru a căuta ceva din ceea ce nu pot avea acasă sau chiar pentru a scăpa de unele probleme din familie.

Și asta pentru că bărbatul nu e doar profesorul care îi ajută pe elevi să își consolideze cunoștințele, dar devine, uneori, și părinte, consilier psihologic sau îndrumător în carieră (iar mândria sa cea mai mare e atunci când foști elevi revin la el și îi aduc, cu mulțimiri scrise sub formă de dedicație, tezele de doctorat obținute la mari universități din țară sau din străinătate).

Evident, filmul nu ar fi ușor de apărat în fața unor eventuale reproșuri că nu chestionează deloc felul de a fi și tehnicile profesorului, dar și în fața unor exigențe estetice ridicate. Însă ideea pe care în cele din urmă documentarul reușește să o dezvolte – într-un mic apartament de bloc dintr-un oarecare oraș din România un dascăl altfel și mai mulți copii studiază matematică de înalt nivel și învață împreună să gândească, pregătindu-se astfel pentru viața grea din afara oazei în care îi vedem – are ceva nobil și tulburător.

„Profu`” a intrat în cinematografe la 2 octombrie, fiind distribuit de Transilvania Film.

02
/02
/23

CRONICĂ DE FILM Probabil că e şi simbolic, însă cu siguranţă e ceva comic în constatarea că cel mai prolific regizor de filme comerciale din cinematografia română post-2000 e un spaniol. În timp ce noi eram ocupaţi cu filmele de festival, Jesús del Cerro îşi urma neabătut şi vesel propriul drum, aproape singur pe culoar.

30
/01
/23

În perioada 20 – 28 ianuarie a avut loc în Franța cea de-a 5-a ediție a Festivalului de film documentar (FIPADOC) de la Biarritz, primul eveniment major al anului din circuitul celor dedicate acestui gen, care reunește anual 50 de țări participante și peste 30.000 de spectatori. Cu această ocazie, „Pâinea noastră cea de toate zilele”, cel mai nou documentar regizat de Șerban Georgescu („Varză, cartofi și alți demoni”; „Jurnalul familiei -escu”) a avut premiera internațională, fiind nominalizat în cadrul secțiunii IMPACT, dedicată producțiilor cu teme sociale, de mediu sau justiție.

26
/01
/23

Pe 27 ianuarie, unul dintre cei mai importanți actori din România împlinește 87 de ani. Pe Florin Piersic îl puteți vedea pe 30 ianuarie în spectacolul „Străini în noapte” de Eric Assous, regizat de regretatul Radu Beligan și găzduit de Naționalul bucureștean.

26
/01
/23

Festivalul Internațional de Film Transilvania (9 – 18 iunie 2023, Cluj Napoca) anunță Focus Nordic, un program complex, cel mai mare de acest fel din istoria TIFF, dedicat unei cinematografii europene bogate, diverse și inovatoare, cea din țările nordice: Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia și Islanda.

25
/01
/23

CRONICĂ DE FILM Reacţiile la “Close” (2022) par să se fi împărţit în două: “heartbreaking” (cu versiunea românească “vai, cât am plâns”) şi, mult mai rar, “tearjerker”. O zic din capul locului: sunt din a doua categorie. Deşi am plecat setat să mă las emoţionat (nu am nici cea mai mică problemă să dau garda jos în sala de cinema), am ieşit iritat.

22
/01
/23

Apariţia în română, pe final de 2022, la Editura Tracus Arte, a două cărţi de Pier Paolo Pasolini - una de poezii şi alta cu texte despre literatură şi artă - a tulburat puţin apatia cu care a fost marcat la noi centenarul acestui mare cineast şi scriitor.

18
/01
/23

Din 20 ianuarie spectatorii din București, Bacău, Bistrița, Botoșani, Buzău, Cluj, Oradea, Pitești, Satu Mare, Sibiu, Sinaia și Târgu Mureș vor putea vedea pe marile ecrane controversata poveste a trupei Phoenix, spusă chiar de membrii ei în documentarul „Phoenix. Har/Jar”.

13
/01
/23

Două filme din competiţia Festivalului de la Cannes, foarte diferite, pot fi găsite în ianuarie în cinematografe: "Frate şi soră", de Arnaud Desplechin, şi "Păianjenul sfânt", de Ali Abbasi.