Într-o noapte, unui Ceasornicar îi cade în curte o elice. Omul e derutat. Dar e sfătuit să-şi îndure… elicea şi din acel moment nu se mai teme de nimic din ce ar fi să i se mai întâmple. Însă, la scurt timp, elicea îi e furată. De-atunci, Ceasornicarul începe să rătăcească prin oraş. Rătăceşte, rătăceşte şi nu mai nimereşte acasă. După mult timp se regăseşte cu Fiul său, şi el rătăcitor. Împreună caută drumul spre locuinţa lor de demult, spre locul/paradisul lor pierdut. Începe astfel o călătorie dificilă; cei doi trec din nou (înainte? înapoi?) prin punctele nodale ale rătăcirilor; sunt însoţiţi în această călătorie-terapie de un grup histrionic. Trec astfel, împreună, pe la cabinete speciale, ateliere modeste şi chiar pe la „baluri electorale”.
Călătoria
(Institutul Maghiar din București)
după Constantin Abăluţă
Regia: Gavriil Pinte
Cu: Ion Haiduc, Ion Grosu, Dani Popescu
Durată: 2h
Reprezentatii:
25 Iunie 2018, ora 19:30, Sala Institutul Maghiar, București (Strada Gina Patrichi 8)
20 Iunie 2018, ora 19:30, Sala Institutul Maghiar, București (Strada Gina Patrichi 8)
Călătoria e o altfel de odisee… sau o trecere prin infern (unul deloc terifiant, dimpotrivă, umil)… sau o anamneză… o încercare de recuperare a timpului pierdut… o luare de bun-rămas? Cine ştie? Montarea pune spectatorul la încercare… cu convingerea că, el, publicul, e un musafir care are dreptul la propriile sale analogii, la deschideri reale spre propriul său imaginar. Spectacolul fiind unul… muzical, pe versurile nostime ale lui Constantin Abăluţă şi pe muzica originală a lui Ioan Dobrinescu, nu ar trebui să mire pe (mai) nimeni că ne trimite spre călătoria lui Orfeu. Şi toate acestea trebuie să se întâmple… ca Ceasornicarul să fie, într-un fel sau altul, salvat. Şi nu se ştie dacă asta e mult sau puţin. Scenariul alcătuit (de regizorul Gavriil Pinte), după proze şi câteva poeme (cele mai multe şi ele în proză) ale lui Constantin Abăluţă, le va aminti unora de umorul unui Daniil Harms sau al lui Urmuz-Demetru-Demetrescu-Buzău.