NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI Raluca Aprodu, de ani treizeci şi unu. Actriţă, angajată cu carte de muncă la mână la Teatrul Naţional din Bucureşti (mai joacă şi la Godot, şi la Teatrul de Artă, şi la Târgu Mureş, şi la Teatrul Evreiesc de Stat).
Un articol de Andrei Crăciun|16 octombrie 2016
Rol principal feminin în “Câini”, marele nostru film de cinema, premiat anul acesta la Cannes. Fost model. Iubita lui Tudor Istodor, actor, fiul doamnei Maia Morgenstern. O fată deosebit de frumoasă și talentată. Care e treaba cu Raluca Aprodu, așadar?
Înjurați mult, domnișoară?
Am zile în care am o bogăție…
…a lexicului?
A lexicului. Câteodată, la volan, e incredibil ce scot; și îmi pare rău că nu le notez, nu știu de unde le am. Mă bușește râsul, nu-mi vine să cred că am putut să zic așa ceva.
Conduceți autoturismul pe drumurile patriei?
Ador să conduc!Visul meu cel mai mare, de când eram mică, era să fiu șoferiță, să am mașină și să plec.
Iată că l-ați împlinit.
Da, la 18 ani, din primii bani câștigați, mi-am cumpărat o mașină, Supernova lui tata.
Ați cumpărat mașina tatălui dumneavoastră, cu acte?
Da. 3000 de dolari am dat pe ea!
V-a păcălit! (râde)
Dimpotrivă, n-aș fi dat-o nici până în ziua de azi, dar nu avea servodirecție.
Vă mai abordează golani în trafic, căci sunteți femeie?
Da. Mă mai înjură și mă mai spurcă, și dacă dai geamul jos și le zici: „Nu vă supărați, de ce simțiți nevoia să mă agresați? Îmi stricați ziua! Vreți să 
plâng?”. Și, dacă îi iei așa, indiferent cât de lată le e ceafa, îi blochezi! Și închid geamul și apoi îmi spun: „Haideți, doamnă…”. Dar sunt o șoferiță bună. Am aflat că există în Ungaria un concurs de șoferițe amatoare și am vrut să mă duc… Îmi place foarte mult, mă relaxează foarte tare și drumurile pe care le am de făcut în țară mi le fac singură cu mașina. Am condus și 28 de ore încontinuu; îmi place foarte tare.
Aveți grijă, domnișoară, că scade atenția!
Așa este, știu, dar sunt foarte responsabilă. Acum, dacă m-ar călca un TIR, să fii sigur că n-a fost din vina mea!
Ați avut incidente?
Nu, niciodată.
Ați avut o viață mai grea, pentru că vă prezentați în condițiile în care vă prezentați, din punct de vedere estetic? Ați întâmpinat dificultăți pentru că sunteți o femeie frumoasă?
Asta e o întrebare la care, oricum ai răspunde, trebuie să ai mare grijă. Dacă răspunzi da, înseamnă că tu consideri că ești o femeie frumoasă, iar toate femeile care se consideră mai puțin frumoase ar avea impresia că mă alint… Cred că nu este…
Ați fost model la viața dumneavoastră, domnișoară, nu ați fost inginer chimist, nu că ar fi rău să fii inginer chimist…
Da, dar sunt modele care n-au nicio legătură cu frumusețea clasică, dimpotrivă. Cred că sunt aceleași probleme – sau sunt alte probleme, dar la fel de nasoale – pe care le întâlnesc femeile mai puțin frumoase. Adică mi s-au deschis niște uși mai ușor, probabil, sau oamenii au fost mai interesați să vadă ce am de spus doar pentru că… Dar, în același timp, a trebuit să muncesc mai mult, să le demonstrez că…
…că nu sunteți doar o femeie frumoasă.
Yes, it’s not just a pretty face. Așa e; sună a clișeu, dar așa e!
Lăsați, că trece odată cu vârsta.
Da, așa este, dar îmi propun să nu treacă. (Râde) Am gene bune.
Da?!
Da, de la mama și bunica, Dumnezeu s-o ierte! Îmi doresc să fiu o femeie frumoasă în continuare, pentru că știu exact ce înseamnă o femeie frumoasă la 50 de ani. Adică în zona aia, nu botox și… Sper să nu devin o penibilă, sper din suflet!
Și dacă, totuși, veți deveni, o să vă dați seama?
Sper să am oameni pe lângă mine care să-mi zică! Sper să nu ajung altfel, aș rămâne singură, ceea ce ar fi cel mai trist – să fiu penibilă și singură.
RALUCA APRODU ȘI FRICA DE SINGURĂTATE. ȘI DE INSECTE
Vă e frică de singurătate, domnișoară Aprodu?
Cred că da.
Care este cea mai mare frică a dumneavoastră?
De insecte. Am o fobie teribilă de insecte, reacționez absolut…
Iată o muscă!
Nu, muștele nu mă deranjează, nici gărgărițele! Dar tot ce înseamnă multe picioare este ceva… Mi-am dat seama că am început să dezvolt tot felul de frici pe care nu le aveam înainte, și încerc să scap de ele. Apar tot felul de griji care nu sunt ale mele, le-am împrumutate sau…
Dar dumneavoastră păreți foarte stăpână pe dumneavoastră. Așa ați fost de mică? Sau v-ați construit în timp?
În ce sens par stăpână?
Adică mi se pare că știți destul de bine cine sunteți. Tocmai ați afirmat că ați dobândit niște frici care nu erau ale dumneavoastră.
Da, am avut tot timpul o conștiință a cine sunt. „Ochiul soacrei”, să-i spunem! Da, tot timpul m-am văzut din afară, tot timpul am încercat să nu văd lucrurile doar din punctul meu de vedere. Am avut tot timpul înclinația asta, o atenție desoebită, am fost un copil foarte atent. „Foarte atent” înseamnă „enervant de atent” la tot ce înseamnă adulți și felul lor de a se raporta la viață. Sunt foarte atentă, îmi dau seama foarte repede de lucruri.
Cu memoria stați bine?
Stau obsesiv de bine.
Am avut și perioade în care n-am lucrat nimic și n-am avut bani deloc. – Raluca Aprodu, actriță
Care e defectul dumneavoastră, domnișoară Aprodu?
Am spus, dacă citiți printre cuvinte. Am spus o grămadă.
Vreau să o spuneți răspicat.
Sunt, câteodată, precipitată.
Vă pripiți?
Mă pripesc câteodată, da, din dorința de a rezolva sau de a controla lucrurile care nu pot fi controlate. Și mi-e foarte greu să
accept că nu pot să fac nimic în anumite situații.
Dar v-ați mai relaxat.
Încerc să mă mai relaxez; încerc foarte tare. Oricum, încă nu simt că mi-am găsit identitatea artistică totală. Nu sunt încă pusă pe un făgaș. Drumul meu a început diferit, îl simt diferit, nu pot să iau niciun exemplu, nu mă identific cu niciun alt drum, și încă nu simt că știu exact… Intuiesc, dar nu cred că pot să zic că m-am pus pe șine.
Sunteți inteligentă, domnișoară Aprodu?
Am o inteligență emoțională care mă ajută în anumite situații. Dacă mă întrebați de IQ, e posibil să fie mai scăzut decât media, nu știu. (Râde) Nu sunt o femeie cultă, m-am trezit în multe situații în care se vorbea despre lucruri de care auzisem vag și pe care ar fi trebuit să le știu. Câteodată mă simt prost din cauza asta… Ce urât sună! Dar ăsta e adevărul. Nu pot să fiu altceva decât sunt, deși câteodată supăr lumea.
Îți place să spui adevărul, Raluca?
Da. O prietenă mi-a zis la un moment dat o chestie foarte bună: „Raluca, tu spui un adevăr de care n-are nimeni nevoie!”. Și asta e o replică pe care o port cu mine și care m-a ajutat foarte mult; adesea aleg să nu-l zic, dar e o chestie foarte conștientă pe care o fac, pentru că îmi dau seama că n-ajută deloc omul respectiv. Dar îl văd, îl știu, îl zic în gând și nu-l mai spun persoanei. Dar da, de obicei zic adevărul, și sunt destul de greu de digerat din cauza asta..
RALUCA APRODU A PRIMIT MAI GREU BINECUVÂNTAREA OAMENILOR DE TEATRU
Ați primit aprecierea breslei dumneavoastră?
Am primit aprecierea breslei mele, în teatru, la un moment dat; și m-am bucurat.
Mai greu? Fiindcă veneați din modelling, reclame și așa?
Da. Mulți n-au depășit încă gândirea asta și nici n-au s-o depășească vreodată, dar n-o să mă chinui.
Telenovele?
Am făcut una singură, cred. „Păcatele Evei”, când aveam 19 ani. Și un serial la Pro Tv, „Om bogat, om sărac”. Am avut un rol mic, pe care mi l-am dorit…
Ești bogată, Raluca Aprodu? Ești o partidă bună?
(Râde) Ah, nu mai sunt! Sunt luată! Nu mai sunt o partidă bună! Sunt o femeie de casă, cu un bărbat pe care îl iubesc și îl respect, deci nu sunt o partidă bună.
Eu te-am întrebat dacă ai parale!
Am, cred că sunt peste medie. Am avut și perioade în care n-am lucrat nimic și n-am avut bani deloc; dar am avut părinți și oameni care să mă ajute, adică n-am fost niciodată…
Știi ce înseamnă să faci foamea, știi cum e? Cunoști sentimentul ăsta, ți-a fost vreodată foame?
Să n-am bani, da. Nu vreau să mă alint. Sunt convinsă că a fost alegerea mea; puteam oricând să mă duc să le cer alor mei sau unor prieteni care m-ar fi ajutat.
Dar ai vrut să te înveți minte?
Nu să mă învăț minte, dar am luat o decizie să fac ceva și de atunci știam care vor fi consecințele.
Ajută silueta.
S-a întâmplat să n-am cremă de față sau să n-am bani să-mi cumpăr…
Îmi place întrebarea asta: fără ce n-ai putea să trăiești? Fără crema de față?
La repetiții sunt cunoscută – mă dau cu cremă de mâini de zece ori pe zi, nu știu de ce fac asta. Fără ce n-aș putea să trăiesc? Fără pisicile mele, fără anumiți oameni…
Pisicile sunt pe primul loc – foarte interesant! Ce părere are domnul Istodor despre ierarhia asta?
N-am făcut eu o ierarhie, dumneavoastră ați făcut-o!
RALUCA APRODU ȘI CEL MAI MARE VIS AL EI
Doriți să întemeiați un orfelinat pentru pisici?
Nu, că asta e greșeala la noi în țară. Nu un orfelinat. Un loc unde oamenii să vină să vadă animale sănătoase, curate, în spații libere. Visez să am un teren în afara Bucureștiului, undeva lângă o pădure; să fie ca o Grădină Zoologică, dar cu animale domestice – cai, măgari…Și oamenii să vină cu copii, să poată să învețe despre ele, să facă educație pe chestia asta.
Îți plac măgarii?
Îmi plac toate animalele.
Ei, toate!
Îmi plac absolut toate, îți jur!
Jderul îți place?
Cum? Jderul e superb!
Pârșul de alun!
(Râde) Vai, Doamne, dar ăia mici sunt… Toate mi se par minunate și comice – că ele se cred fioroase.
Dă-mi o concluzie, Raluca Aprodu!
O concluzie? La ce?
La drumul pe care l-am parcurs împreună, prin viața dumitale.
Nu că vreau să te flatez, dar a fost un interviu plăcut; te știam, de-asta am și acceptat. Sunt într-o perioadă în care n-aș fi vrut să vorbesc prea mult. Concluzia e că am avut și interviuri mult mai rele, la care am vrut să mă ridic, să plec…
Foto: Raluca Aprodu – facebook
