Rămas bun, Eimuntas Nekrošius!
https://www.ziarulmetropolis.ro/ramas-bun-eimuntas-nekrosius/

După o carieră remarcabilă, regizorul Eimuntas Nekrošius s-a stins din viaţă noaptea trecută, la vârsta de 65 de ani. Pentru forţa sa unică de a crea emoţie şi pentru ştiinţa de a reinterpreta marea literatură dramatică în creaţii care au devenit referinţe ale artelor spectacolului, artistul a fost distins în anul 2015, în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, cu o stea pe Aleea Celebrităţilor.

Un articol de Petre Ivan|20 noiembrie 2018

„A plecat dintre noi Eimuntas Nekrošius, cunoscut artist lituanian, unul dintre cei mai mari regizori din lume, care a susținut încăde la începuturi Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, eveniment la care am avut onoarea să îl avem invitat de multe ori.”, mărturisește  actorul Constantin Chiriac,  preşedinte al Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu și director general al Teatrului Naţional Radu Stanca.

„Artist multipremiat care a făcut spectacole memorabile de-a lungul timpului, laureat al Premiului Europa pentru Teatru. În anul 2015, în cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, a primit o stea pe Aleea Celebrităților. Mâine era ziua lui de naștere, ar fi împlinit 66 de ani. A adus la Sibiu capodopere, printre care marea creație Hamlet,producțiileTrei surori, Divina comediesauUn artist al foamei, iar acum eram în discuții pentru a realiza o coproducție în 2020, la Sibiu. Timpul nu a mai avut răbdare. Drum cu lumină!” – Constantin Chiriac.

Despre Eimuntas Nekrošius

EIMUNTAS NEKROŠIUS (n. 1952) a absolvit Institutul de Teatru Lunacharski din Moscova în 1978. A lucrat la Teatrul de Stat pentru Tineret din Vilnius şi la Kaunas Drama Theatre. În 1980 revine la Teatrul din Vilnius unde colaborează pentru mai multe producţii: „Pătratul de Yeliseyev”, „Pirosmani”, „Pirosmani” (1981), „Dragoste şi moarte în Verona” de Antanėlis şi Geda (1982), „O zi mai lungă decât veacul” de Aitmatov (1983), „Unchiul Vania” de Cehov (1986) şi „Nasul” de Gogol (1991).

Eimuntas Nekrošius

Eimuntas Nekrošius

Toate spectacolele sale s-au bucurat de distincţii la festivalurile din Lituania și statele baltice. În 1994, Nekrošius a primit premiul Regizorul anului din partea Uniunii Teatrale din Lituania, iar Uniunea Teatrelor din Europa i-a acordat Premiul New European Theatre Realities.

În 1997, Nekrošius a creat una dintre cele mai de succes producţii ale sale, „Hamlet” de Shakespeare, care a fost jucată la aproape toate marile festivaluri europene, câştigând numeroase premii. În 1998 înfiinţează teatrul-studio Meno Fortas, pentru care lucrează ca regizor artistic. În 1999 a regizat „Macbeth” de Shakespeare, iar în 2001, „Othello”, care a avut premiera mondială la Veneţia. În 2002 a regizat prima sa operă, „Macbeth” de Verdi, la Teatro Comunale din Florenţa.

În 2003, Nekrošius pune în scenă „Anotimpurile”, bazat pe poemul epic al marelui scriitor lituanian Kristijonas Donelaitis şi „Livada de vişini” de Cehov, având premiera la Moscova, spectacol lăudat de criticii ruşi ca fiind cea mai memorabilă producţie a piesei lui Cehov din ultimii zece ani. Anul 2008 marchează premiera spectacolelor „Anna Karenina” la Emilia Romagna – Teatrul din Modena şi „Legenda invizibilului oraş Kitez”, regizată atât la Teatro Lirico din Cagliari, cât şi la Teatrul Bolshoi din Moscova.

În 2009 a creat o producţie teatrală la scară mare, bazată pe romanul „Idiotul” de Dostoievski (pentru proiectul Vilnius, Capitală Europeană a Culturii), care a primit Premiul Golden Stage Cross pentru Cel mai bun spectacol al stagiunii în Lituania. În 2010 a montat opera „Faust” de Gounod, la Scala din Milano, iar în 2011 spectacolul „Caligula” la Teatrul Națiunilor din Moscova și opera „Othello” de Verdi, la Teatrul Național de Operă și Balet din Lituania.

Unele dintre producțiile create mai recent sunt: „Divina Commedia” de Dante la Meno Fortas Theatre și „Paradisul” la Teatrul Olimpic din Vicenza (2012), opera „Othello” la Teatrele de Operă din Bari și Cagliari (2013) și „The Book of Job” la Meno Fortas Theatre (2014).

Foto: Eimuntas Nekrošius – facebook

10
/07
/14

Carlo M. Cipolla, mort în anul 2000, la 78 de ani, a sintetizat în “Legile fundamentale ale imbecilității umane” (Editura Humanitas, 2014) cea mai gravă dintre problemele cu care omenirea se confruntă în prezent.

09
/07
/14

CRONICĂ DE FILM. Producția spaniolă „Canibal” are un schelet narativ arhetipal, cu inflexiuni de indie american, peste care este turnat un ambalaj de film european de festival. Filmul norvegian „În ordinea dispariției” este o reconfortantă comedie neagră pe un fundal de nămeți nordici stropiți pe alocuri cu sângele răzbunării.

09
/07
/14

Centrul Cultural Românesc de la Londra/ Fundația Rațiu găzduiesc începând cu 10 iulie expoziția de fotografie „Lee Miller -  O Rapsodie Română“, care prezintă publicului lucrările uneia din cele mai importante figuri feminine ale secolului XX.

09
/07
/14

Joi, 10 iulie, de la ora 18.00, la Ceainăria Cărtureşti Verona (Str. Arthur-Verona nr. 13-15, Bucureşti) va avea loc lansarea volumelor Caragiale după Caragiale. Arcanele interpretării: exagerări, deformări, excese de Angelo Mitchievici şi Camera obscură. Vis, imaginaţie şi bandă desenată de Ioan Stanomir, apărute recent la Editura Cartea Românească.

09
/07
/14

Cea de-a doua ediție a festivalului ,,Vin’ la Teatru” se desfășoară între 9 și 14 iulie, la Focșani. Intrarea la spectacole este liberă.

09
/07
/14

Se joacă astăzi a doua semifinală, ultima, a Cupei Mondiale la fotbal. Se înfruntă, la prima vedere, naționalele Argentinei și Olandei. Firește, la mijloc e mult mai mult. Se înfruntă totodată două tipuri de a gândi cultura și, implicit, fotbalul, cea mai populară dintre formele culturii populare.

08
/07
/14

Miercuri, 16 iulie, începând cu deja obișnuita oră 19.30, Dragoș Bojin schimbă foaia la OrigameStudio. Renunță la pânză în favoarea zidului, mai potrivit parcă să îi primească personajele la întreaga lor amploare, mai potrivit chiar decât pânzele enorme pe care le folosește de obicei.

08
/07
/14

Astăzi, voi aborda câteva probleme întâlnite mai ales în scris și în cazul cărora pronunția este un element ce poate induce în eroare.