„Rămăsesem” sau „rămăseserăm”? Cum e corect?
https://www.ziarulmetropolis.ro/ramasesem-sau-ramaseseram-cum-e-corect/

DANS PRINTRE CUVINTE Deschizi televizorul şi eşti bombardat cu o limbă română de multe ori aproximativă, citeşti ce-a mai rămas din presa scrisă şi se întâmplă acelaşi lucru. Iar pe reţelele de socializare e jale. Cui îi mai pasă azi, în secolul vitezei, de gramatică? Ziarul Metropolis îţi propune un joc nou de gramatică, fără să te scoată la tablă…

Un articol de Monica Andronescu|14 Decembrie 2018

Ieși într-o seară la mall, că tot e împodobit de Crăciun cam cu două luni înainte, ca să fim cu toții veseli și fericiți și să întâmpinăm Sărbătorile cu coșurile cât mai pline și cu buzunarele cât mai goale… Că și-așa, cu cât mai colorate sunt reclamele, cu cât mai strălucitor împodobiți brazii, cu cât mai pline coșurile de cumpărături, cu cât mai multe luminițele, cu atât mai departe suntem de spiritul Crăciunului și cu atât mai puțin știm ce sărbătorim de Crăciun, adică Nașterea Domnului… Dar cui îi mai pasă de Nașterea Domnului de Crăciun?!

Ei bine, în această veselă și colorată atmosferă, te așezi la un moment dat, când te lasă picioarele, la o cafea și, în timp ce-o savurezi, auzi fără să vrei conversația de la măsuța de alături. Două fete discută aprins despre… o vizită ratată la socri sau la viitorii socri… Te prinzi repede care e subiectul și o auzi pe una dintre ele cum spune: „Da, fată, și când am ajuns noi acolo, ce să zic, mă-sa nici nu m-a băgat în seamă și rămăsesem amândoi ca proștii în hol.”

Sorbi mai departe din cafea și îți pare rău că nu poți interveni în intimitatea conversației lor ca să le explici că în situația de față corect ar fi fost să spună: „Rămăseserăm amândoi ca proștii în hol…” De ce? Pentru că în limba română această formă de „Mai mult ca perfect”, așa cum se cheamă acest timp verbal, e de cele mai multe ori vitregit de particula „ră” și e scurtat pe nedrept, că doar suntem în secolul vitezei… și ne grăbim.

Dar să vedem care e situația cu acest „Mai mult ca perfect”… El redă o acțiune petrecută înaintea altei acțiuni trecute. Și dacă luăm, spre exemplu, verbul „a rămâne” formele lui corecte ar fi următoarele:

Eu rămăsesem

Tu rămăseseși

El rămăsese

Noi rămăseserăm

Voi rămăseserăți

Ei rămăseseră

Numai că, în goana noastră cea de zi cu zi, se mai mănâncă litere și particule și se mai confundă între ele formele. Iar una dintre cele mai frecvente greșeli este cea de la persoana a II-a singular, când, în loc de „rămăseseși”, se ajunge la forma prescurtată „rămăsesei”, iar „ș”-ul se pierde pe drum. Așadar, forma corectă și în cazul altor verbe îl conține întotdeauna pe „ș”: „plecaseși”, „mâncaseși”, „vorbiseși”… NICIODATĂ: „plecasei”, „mâncasei”, „vorbisei”.

Iar a două greșeală frecventă este chiar cea făcută de cele două fete la masă, la cafea, și care visează persoana I plural, confundată cu persoana I singular:

Așadar, întotdeauna la plural, când e vorba de „noi”, forma corectă conține particula „ră” „rămăsesem”, „mâncasem”, „vorbisem”, „plânsesem”, „plecasem”.

Forma lipsită de această particulă este corectă DOAR pentru persoana I singular: eu rămăsesem, dar noi rămăsesem.

Concluzie:

CORECT:

Eu rămăsesem/ Eu plecasem/ Eu mâncasem

DAR

Noi rămăsesem/ Noi plecasem/ Noi mâncasem

GREȘIT: Noi rămăsesem/ Noi plecasem/ Noi mâncasem!!!



14
/11
/14

Folosim în vorbirea curentă mai multe expresii provenite din limba latină și care au rezistat testului timpului, fiind încărcate de semnificații - curriculum vitae, sui-generis, in vino veritas, in extremis, post mortem, hic et nunc, persona non grata, grosso modo etc.

29
/10
/14

Numeralul de identificare ne dă, de multe ori, bătăi de cap. Lucrurile sunt mai complicate deoarece, în timp, folosirea lui în limbajul vorbit a suferit câteva modificări care au fost, până la urmă, acceptate ca norme gramaticale.

08
/10
/14

În cazul acordului dintre subiect și predicat atunci când avem de-a face cu substantivul colectiv „majoritatea”, trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale, cât și de înțelesul logic avut de termenul respectiv în propoziții sau fraze.

30
/09
/14

Citind o carte despre stres, „Cum să te aperi de stres”, de Patrick Légeron, pentru a-i înțelege mecanismele și modul în care ne afectează viața, am descoperit că autorul oferă și o origine semantică a termenului, care merge dincolo de explicația din dicționar despre proveniența acestuia.

16
/09
/14

Sau... spune-ți brașoave? Din exces de zel sau neștiință, mulți adaugă greșit o cratimă atunci când conjugă verbe – lua-ți, lasă-ți, face-ți etc. Desigur, uneori trebuie folosită cratima. O singură întrebare ne desparte de răspunsul corect! Ce rol joacă „ți” în mesajul transmis?

03
/09
/14

E dificil, de multe ori, să identificăm originea exactă a unui cuvânt. Lingviștii și istoricii au ipoteze și explicații pentru „nașterea” oricărui termen, însă, uneori, nu există prea multe modalități de a le verifica. Așa se întâmplă și în cazul cuvântului „mujdei”.

20
/08
/14

Ghilimelele sunt, uneori, semne de punctuație uitate de cei care scriu. Din grabă sau neștiință, ignorăm importanța folosirii lor în multe cazuri. Pare o problemă minoră, însă, ca orice regulă a scrierii în limba română, utilizarea semnelor citării are rolul ei.

30
/07
/14

Cine este agramat? Un om care face erori elementare de limbă. Este des întâlnită greșeala prin care în locul lui „agramat” este folosit termenul „anagramat”, adică participiul trecut al verbului „a anagrama”. Ce înseamnă „a anagrama”? A modifica ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține un alt cuvânt.

22
/07
/14

Articolul posesiv genitival (a, al, ale, ai) este des folosit greșit. Forma articolului posesiv depinde de substantivele feminine, neutre sau masculine, la singular sau plural, pe care le determină în funcție de sensul mesajelor transmise.

15
/07
/14

Superlativul relativ (grad de comparaţie al adverbului şi al adjectivului), care se formează cu ajutorul articolului demonstrativ cel, le dă multora bătăi de cap. Cum este corect? „Doctorița cel mai bine plătită” sau „doctorița cea mai bine plătită”?

08
/07
/14

Astăzi, voi aborda câteva probleme întâlnite mai ales în scris și în cazul cărora pronunția este un element ce poate induce în eroare.

01
/07
/14

Visele au fascinat mereu oamenii. Ele s-au dovedit a fi o cheie importantă către universul psihic al unei persoane. Fie că exprimă simbolic temerile sau problemele cuiva, fie că, uneori, prezic evenimente, visele au un rol esențial, de multe ori ignorat, în viața fiecăruia dintre noi.

24
/06
/14

Forma corectă a acestor cuvinte depinde de statutul de adverb sau de adjectiv pe care îl au în propoziții sau fraze. Dacă apar lângă un substantiv, deci sunt adjective, au forme variabile – minim, minimă, minimi, minime (valoare minimă, punctaj minim) și maxim, maximă, maximi, maxime (nivel maxim, dimensiune maximă).

19
/06
/14

„A face (cuiva) capul calendar” este o expresie folosită adesea când ne întâlnim cu cineva care vorbește prea mult. De asemenea, este utilizată atunci când vrem să transmitem mesajul că suntem copleșiți de prea multe informații. Dar de ce „calendar”, și nu „almanah” sau „revistă”?

10
/06
/14

Eroare în titlu? Ați sesizat-o? Am folosit corect pluralul de la „plural”? De multe ori greșim pluralul cuvintelor pe care le folosim, deformând astfel semnificația mesajelor pe care le transmitem.

Page 2 of 3123